17,588 matches
-
și comportament imprudent. Tulburările depresive reprezintă un model clasic de amestec de auto și heteroagresivitate (suicidul altruist al pacientului depresiv), În care vinovăția pentru trecutul, prezentul și viitorul său și al celorlalți are repercusiuni asupra Întregului comportament. La copil și adolescent, cel mai adesea, agresivitatea necesită căutarea unei patologii depresive subdiacente. Studiile actuale demonstrează că acest comportament agresiv este rezultatul interacțiunii dintre factorii genetici și structurali, factorii sociali și educaționali. Tulburările de comportament la copii se manifestă prin negativism, heteroși auto
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
cu forțele sale potențiale de risc victimal; raportul și comunicarea informațională asupra impactului victimologic produs. Patologia victimală trebuie să ia în considerație frecvență sau potențialul unor factori de risc victimali, cum ar fi gradul de protecție și asigurare a copiilor, adolescenților, vârstnicilor, persoanelor cu necesități speciale, al femeilor, toxicomanilor, etc. Termenul de "risc victimal" a fost introdus în literatura de specialitate de către Z.P. SEPAROVIC, care susține că termenii de victimă sși victimizare se referă la un fenomen social iar acești
SEMNIFICATII MEDICALE ALE VICTIMOLOGIEI IN CONDUITELE AGRESIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Carmen Grigorovici, G. Crumpei, L. Barbacaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1461]
-
particular , posibilitățile terapeutice și profilactice. Agresiunile comise de persoanele diagnosticate cu o tulburare afectivă sunt Îndreptate În general Împotriva persoanelor cunoscute sau asupra membrilor familiei, aceasta indicând faptul că aceste manifestări agresive nu au un caracter nedescriminatoriu. Excepție fac băieții , adolescenți care agresează În general persoane necunoscute. Riscul unui comportament agresiv este mai mare În fazele decompensate ale tulburării, cât și În cazurile În care tulburarea psihică are un debut brusc. Nu se cunosc mai multe date despre legătura care există
MANIFESTĂRI AGRESIVE ÎN TULBURĂRILE AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
după vîrsta de 18 ani. De asemenea Tondo arată că din 310 pacienți diagnosticați cu tulburare bipolară riscul suicidar este mult mai mare În cazul persoanelor tinere, iar Lewinsern arată că tentativele suicidare sunt de 2 ori mai frecvente la adolescenții diagnosticați cu tulburare bipolară decât cei diagnosticați cu episod depresiv major și de 44 ori mai mare decât În populația generală. De-a lungul timpului s-au depus numeroase eforturi În Încercarea de a Înțelege mai bine care sunt factorii
MANIFESTĂRI AGRESIVE ÎN TULBURĂRILE AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
complexă cu mediul primar familial și apoi lărgit favorizezaă dezvoltarea psihocomportamentală corespunzătoare normelor și sistemului de valori ale acestui mediu, ca și dezvoltarea „mecanismelor de a face față” (coping mechanismes). Educația și socializarea primară În familia copilului și apoi a adolescentului se formează În condiții de dependență afectivă și au o mare importanță În geneza violenței atunci când compatibiliatea armonioasă a familiei este Înlocuită de o atitudine dominată de neînțelegeri, conflicte și manifestări violente. În aceste condiții are loc o identificare cu
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
Perturbările dinamicii familiale vizează În acest sens unele aspecte ale relațiilor interpersonale care se referă la fenomenul de „transfer”, la situațiile tensionate și inferioritatea, „incapacitatea” sau „slăbiciunea” desecurizantă a liderului familiei. În cadrul transferului unor idealuri ale unuia dintre părinți și adolescent se poate realiza și transferul unor pulsiuni inconștiente refulate, care În cazul agresivității ostile conduc la violență. Aceasta se poate manifesta la adolescent În cadrul intrasau extrafamilial și poate fi exacerbată prin acțiunea reverberantă asupra dinamicii familiale. Tensiunile excesive În familie
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
inferioritatea, „incapacitatea” sau „slăbiciunea” desecurizantă a liderului familiei. În cadrul transferului unor idealuri ale unuia dintre părinți și adolescent se poate realiza și transferul unor pulsiuni inconștiente refulate, care În cazul agresivității ostile conduc la violență. Aceasta se poate manifesta la adolescent În cadrul intrasau extrafamilial și poate fi exacerbată prin acțiunea reverberantă asupra dinamicii familiale. Tensiunile excesive În familie pot favoriza manifestări violente În adolescență prin atitudini intransigente de refuz al autonomiei și separării adolescentului, care reacționează prin mecanisme inadecvate. Inferioritatea, nesiguranța
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
la violență. Aceasta se poate manifesta la adolescent În cadrul intrasau extrafamilial și poate fi exacerbată prin acțiunea reverberantă asupra dinamicii familiale. Tensiunile excesive În familie pot favoriza manifestări violente În adolescență prin atitudini intransigente de refuz al autonomiei și separării adolescentului, care reacționează prin mecanisme inadecvate. Inferioritatea, nesiguranța și incapacitatea liderului familiei descurajează și desecurizează adolescentul care se simte obligat de a prelua sarcinile dificile ale familiei și poate reacționa printr-o violență activă, ca mesaj agresiv de semnalare a acestui
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
prin acțiunea reverberantă asupra dinamicii familiale. Tensiunile excesive În familie pot favoriza manifestări violente În adolescență prin atitudini intransigente de refuz al autonomiei și separării adolescentului, care reacționează prin mecanisme inadecvate. Inferioritatea, nesiguranța și incapacitatea liderului familiei descurajează și desecurizează adolescentul care se simte obligat de a prelua sarcinile dificile ale familiei și poate reacționa printr-o violență activă, ca mesaj agresiv de semnalare a acestui grevaj. Dinamica factorilor psihologici individuali și familiali În generarea și structurarea conduitelor violente este În
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
ulterioară a acestuia.. Așadar, vechiul proverb românesc :“Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în țara mea”nu mai funcționează, în condițiile în care un număr tot mai mare de români au ales să emigreze, iar visul oricărui adolescent este de a pleca peste graniță pentru un trai mai bun. Această problemă fiind una de actualitate , ne-am decis să studiem modul în care bunicii reușesc să suplinească absența părinților plecați la lucru în străinătate, ocupându-ne mai îndeaproape
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
este o cruce. Răspunzi de sufletele pe care nu stă încă scris nimic și pe care tu scrii! Și scrii pentru o viață și poate chiar pentru o veșnicie. Ce răspundere grea!” <footnote Anton Moisin,(2007), Arta educării copiilor și adolescenților în familie și în scoală, Editura Didactică și Pedagogică,București, p.132 footnote> Practic, orice părinte își educă copilul. Chiar și acel părinte care vine arareori pe acasă îl învață pe copil că nu e bine să aibă încredere întotdeauna
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
fapt rezistența personalității unui individ la ordine, indicații, sugestii și sfaturi venite din exterior, determinată de componenta emoțională a mesajului, indiferent dacă acesta este logic sau util pentru individ. Astăzi tot mai frecvente sunt cazurile de încăpățânare la copii și adolescenți, mai ales când aceștia sunt lăsați în grija unor părinți de substituție. Sunt însă și bunici care dispun de mai multe aptitudini pedagogice decât părinții, e drept, aceștia sunt în număr extrem de mic. Sunt de regulă bunicii care posedă studii
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
realizării cercetării. • Pentru ancheta pe baza interviului dirijat, din lotul experimental fac parte: 30 de bunici - tutori, din localitatea Cozmești; 30 de nepoți ai acestora. • Pentru studiul de caz, din lotul experimental, fac parte: 2 copii din învățământul primar; un adolescent; un adult. 5. DESFĂȘURAREA CERCETĂRII 5.1. Cercetare pe baza chestionarului În luna februarie, 2008, s-a aplicat chestionarul de eficiență educațională a adultului (Anexa 1), pe un număr de 200 de subiecți, aleși în mod aleatoriu din localitățile: Cozmești
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
ilicit cel mai larg utilizat În lumea Întreagă. Numai În SUA, se estimează că circa 25% din populație Îl utilizează și că circa 20milioane de inși o fac de o manieră regulată, zilnic (Nicholi 1983). În rîndul populației tinere de adolescenți “experiențele” cu marijuana și nivelul consumatorilor cutumieri, se estimează a fi apropiat de cel al celor care utilizează tutunul sau alcoolul. Un studiu condus de Johnston et al (1980), a relevat că circa 60% dintre liceenii investigați În SUA au
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
arterială diastolică (minimă) este presiunea cu care sângele continuă să se deplaseze în vasele arteriale în timpul diastolei. 3.2.2.3. Test 9 - Ritm respirator În mod normal, există două tipuri respiratorii: tipul costal superior (la femei), costal inferior (la adolescent) și costo abdominal sau diafragmatic (la copii și adulți). În unele boli, tipul respirator se inversează. Ritmul respirator se notează așezând palma pe regiunea sternală. La fiecare inspirație, mâna este ridicata. Adultul are 16 18 respirații/min. 3.2.2
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
baschet la elevii din clasele a V-a și a VI-a Subliniam anterior că jocul de baschet, constituie un mijloc excelent, chiar principal, al educației fizice școlare datorită bagajului motric, cu influențe multilaterale, gustate și apreciate de copii și adolescenți. Se apreciază faptul că jocul de baschet are mare priză la elevii din ciclul gimnazial datorită caracterului său permanent de întrecere, gradului emoțional ridicat, cât și faptului că se constituie prin el însuși un mod util de organizare a petrecerii
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
educative din mediul familial, școlar și social, dar și condiționărilor obiective și subiective, generale și sociale dintre diverși factori interni (care țin de personalitatea tânărului) și externi (de natura economică, socială, culturală), care concură la configurarea ”carierei” delincvente a unor adolescenți și tineri. Asemenea factori cu implicație în ”criminogena” mai puternică erau reprezentați de: socializarea discordantă sau chiar ”negativă” realizată în anumite familii din care au provenit minorii delincvenți, caracterizată de conflicte grave și repetate între părinți și între părinți și
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
a conversației; h) pe tot parcursul conversației medicul trebuie să aibă o atitudine de seriozitate prietenească, deschisă și înțelegătoare, dând impresia că poate oferi încredere și ajutor eficient bolnavului în rezolvarea problemelor acestuia. În psihiatrie, convorbirea medicală cu copiii și adolescenții, are un caracter particular. De regulă este necesară și participarea altor membri ai familiei la anamneză. Anamneza psihiatrică Anamneza psihiatrică urmărește reconstituirea „istoriei bolii” pe care medicul o va integra în „istoria vieții bolnavului” sau în „psihobiografia” acestuia. În acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Simptomatologia bolii psihice poate avea multiple aspecte, spre deosebire de simptomatologia clinică din sfera medicinei somatice. În sensul acesta notăm următoarele aspecte de tip diferențiat în ceea ce privește simptomatologia în sfera vieții psihice: - simptomatologia în psihiatrie; - simptomatologia în psihofarmacologie; - simptomatologia în psihiatria copilului și adolescentului; - simptomatologia în gerontopsihiatrie; - simptomatologia în psihiatria socială; - simptomatologia în psihiatria transculturală; - simptomatologia în medicina psihosomatică; - simptomatologia în psihanaliză; - simptomatologia în psihoterapie. În cele ce urmează, ne vom centra atenția asupra simptomului în sfera clinicii psihiatrice, întrucât acesta interesează în mod
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
variate și înregistrează diferențe în raport cu vârsta bolnavilor (copii, adulți, bătrâni). Cele mai sus prezentate configurează cadrul tulburărilor emoțional-afective ale persoanelor adulte. Sante de Sanctis pune primul problema „instabilității psihice” considerând-o ca fiind expresia unor manifestări distimice ale copiilor și adolescenților. Pentru autorul citat, stările distimice se caracterizează prin două categorii de semne clinice și anume: a) semne negative: absența ideilor directive în conduită, lentoare, apatie, absența fineții sentimentale; b) semne pozitive: impulsivitate, agitație psihomotorie, mișcări coreiforme, neliniște generală, excitabilitate, mergând
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele două grupe: 1) Stările constituționale în care intră următoarele: a) psihozele maniaco-depresive; b) stările maniacale și depresive intermitente; c) excito-depresia cronică. 2) Stările distimice simptomatice secundare în care intră: stările post-sifilis ereditar, eredo-alcoolismul, stările post-encefalitice și post-traumatice. Copilul și adolescentul instabil au un profil psihologic particular caracterizat prin următoarele (H. Abramson): - tendința de a se impune și de a comanda cu încăpățânare; - sugestibilitate și nepăsare; - capricii și încăpățânare; - impulsuri cu mânie și indolență; - vivacitate de inițiativă și lentoare de execuție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se asociază o componentă motorie mai mult sau mai puțin accentuată. Instabilitatea mintală și emoțională este inseparabilă de instabilitatea motorie. Să insistăm un moment asupra stărilor de instabilitate. H. Abramson distinge trei grupe diferite de instabilitate psiho-afectivă la copii și adolescenți, după cum urmează: 1) instabilitatea primară și esențială care cuprinde: a) cazurile de instabilitate psiho-motorie pură; b) instabilii debili. 2) Instabilitatea secundară legată de tulburările de caracter și pasiuni în care intră următoarele: a) instabilii emotivi; b) instabilii paranoici; c) instabilii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tratamentului cu medicamente psihotrope administrate incorect și pe durată lungă. 3) Instabilitatea psiho-afectivă Numeroși autori au descris o stare de instabilitate emoțional-afectivă complexă, asociată cu o instabilitate motorie și modificări intelectuale și comportamentale, care apare de regulă la copii și adolescenți (H. Abramson). Ea pune serioase probleme de adaptare-integrare familială, școlară și socială. În sensul acesta, H. Abramson descrie următoarele forme clinice: a) Instabilitate psihomotorie pură. Aceste cazuri se caracterizează prin următoarele trăsături psihopatologice: impulsivitate, turbulență, înclinație spre mânie, nesupunere, încăpățânare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realitatea, slăbirea judecății și a autocriticii. Manifestările tulburărilor de comportament sunt multiple și ele variază în raport cu vârsta: a) La copil ele sunt legate de întârzierea dezvoltării intelectuale, arierațiile afective, tulburările caracteriale, perversități instinctuale (turbulență, răutate, inafectivitate, opoziție, agresivitate). b) La adolescenți, tulburările de comportament traduc o stare de dezechilibru constituțional care poate fi semnul unui debut al disociației schizofrenice (variații ale dispoziției afective, lene, tendință la izolare etc.). c) La adulți, tulburările de comportament, pot fi semnul unui acces periodic iminent
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ele nu transmit „predispoziția” la această tulburare, ca în cazul psihozelor. Delimitarea la copil a cadrului clinic al personalităților psihopatice pune numeroase probleme. M. Tramer, C.V. Kerbikov și alții semnalează dificultatea tipologiei psihopatice, cu caracter net delimitat, la copii și adolescenți. M. Tramer admite că numai după vârsta de 18 ani se poate vorbi despre psihopatii, așa cum sunt ele întâlnite în sfera psihiatriei clinice a adultului. În apariția trăsăturilor psihopatice ale personalității copiilor și adolescenților au importanță următoarele aspecte (M. Tramer
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]