35,844 matches
-
când se calificase ca doctor, dintr-o lungă adolescență într-o serie de aventuri sexuale incerte, care culminau ferice cu o profundă uniune emoțională și genitală cu soțul ei tehnician, fiecare prădând corpul celuilalt așa cum își prădase Crusoe nava. Pielea adunată într-o palisadă de crestături la buza de jos marca deja aritmetica văduviei, socoteala disperată cum că nu-și va mai găsi niciodată alt iubit. Eram conștient de corpul ei puternic adăpostit sub capotul mov de baie, de cutia toracică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la traficul ăsta - am nevoie de orice fel de sedativ mi se oferă. - Acum e mult mai rău - ai observat asta, nu-i așa? În ziua când am ieșit din Ashford, am avut extraordinarul sentiment că toate mașinile astea erau adunate pentru un motiv aparte, pe care eu nu-l înțelegeam. Părea să fie de zece ori mai multe mașini. - N-o fi oare imaginația noastră de vină? Arătă spre interiorul mașinii cu țigara. - Ți-ai cumpărat una exact la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
el din scaunul ei din primul rând, Vaughan se aplecă peste umărul ei. - L-ai văzut pe Seagrave? - Trebuia să vină? - M-a sunat Vera în legătură cu el dimineață. Își întoarse atenția spre mine, lovind ușor legătura de fluturașe din mână. - Adună cât de multe hârtii poți, Ballard. Unele dintre lucrurile astea le dau gratis - „Mecanica expulzării pasagerului“, „Toleranța feței umane la momentul impactului“... Când ultimii tehnicieni se îndepărtară de vehiculul de probă, Vaughan clătină apreciativ din cap și comentă sotto voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Urcam și coboram din vehiculele acestea parcate pe timpul zilei, ale căror proprietari erau în Paris, Stuttgart sau Amsterdam, ducându-le seara înapoi la locul de parcare, după ce ne terminam treaba cu ele. Deja nu mai eram în stare să mă adun și să fac un efort pentru a-l opri pe Vaughan. Obsedat de corpul lui dur în aceeași măsură în care el însuși era obsedat de corpurile automobilelor, m-am trezit prizonierul unui sistem de ademenitoare violențe și excitări, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și picioarele i se curbau involuntar. Începeam deja să simt primele efecte ale acidului. Îmi simțeam palmele reci și sensibile: erau pe cale să-mi crească aripi din ele și să mă ridice în aerul turbulent. Un nimb glacial mi se aduna în jurul calotei craniene, aidoma norilor care se formau în hangarele vehiculelor spațiale. Mă mai drogasem cu acid o dată în urmă cu doi ani, un coșmar paranoic în timpul căruia lăsasem să-mi intre în creier un cal troian. Catherine, care încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu privire pătrunzătoare pe care-l văzusem supraveghind scoaterea mașinii lui Vaughan de pe strada din fața blocului nostru. Eram sigur că acesta își dădea seama că Vaughan își plănuise vreme de multe luni tentativa unui accident cu limuzina actriței de film, adunând materialele necesare pentru asta, începând cu mașinile furate și cu fotografiile cuplurilor surprinse în timpul raporturilor sexuale. Eu și Catherine am mers de-a lungul șirului de vehicule sechestrate și abandonate. Depozitul era cufundat în întuneric, un întuneric străbătut doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe primar pentru faptul că se comportase «ca un senior medieval ... care i-a chemat pe săraci de ziua lui ca să le arunce niște firimituri», dar dacă nu era orb, Iliescu ar fi trebuit să știe că asemenea averi erau adunate și de alți demnitari PSD-iști în toată țara. În loc să comparăm România cu Polonia și Cehia, ar fi mai utilă comparația cu alte țări foste comuniste [...] ne gândim imediat la Angola, ca și la unele state foste comuniste din Asia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lui Iliescu de a menține un monopol al stângii asupra puterii a fost demonstrată, probabil, prin hotărârea lui de a-l împiedica pe Corneliu Coposu, singurul supraviețuitor al elitei politice dinainte de 1947, să intre în clădirea Comitetului Central unde se adunaseră opozanții lui Ceaușescu. Pe 23 decembrie, Iliescu a vorbit la televizor despre «teroriștii» care nu se dădeau în lături de la nimic pentru a-l menține pe Ceaușescu la putere și a chemat populația să vină să apere sediile Televiziunii și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
presupune că PSD-ul și PNȚCD-ul ar putea intra în cimitirul istoriei: „PSD-ul se află la guvernare și dispune de un «aparat» supradezvoltat, dominând practic viața socială și economică a țării. PNȚCD-ul se zbate în anonimatul extraparlamentar, adunând câteva zeci de militanți activi în umbra gloriei trecute. Partidul «moșit» de dl. Iliescu este un «megapartid», sufocat de propria-i greutate, după cum observa Adrian Severin, o personalitate mai puțin implicată în «afacerile interne» ale PSD ului. [...] Ceea ce observă oricine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stătea rezemată era gri-tărcat, urât și murdar, și trebuia renovat pe dinafară. Fiind vară, muncitorii dispăruseră la mare sau la țară, și schela stătea părăsită și tristă, încurcând circulația, ocupând valoroase locuri de parcare. Ei bine, în dreptul acestei schele se adunase un număr mare de oameni, care se uitau la ea și își dădeau cu părerea. - O să cadă, ziceau unii. - Da, dar nu astăzi, afirmau alții. - Poate n-o să cadă, spuneau unii mai optimiști. Dar ce se întâmplase? Ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Takamura le ridica moralul și nivelul de trai văzând cu ochii. Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă, după cum se știe. * * * Era prima zi din septembrie, o zi atât de caldă încât era duminică. Ciorchini de oameni se adunaseră pe balcoane să prindă o gură cât de mică de aer. În spatele unui bloc de pe bulevardul Nicolae Titulescu, câțiva puști mai curajoși încercaseră să joace niște fotbal, dar soarele îi alungase sub un copac, unde mâncau înghețată de vanilie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Carpați. - Și dacă te mai prind că îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, te bag în pușcărie! urlă în urma japonezului. Mă auzi? Te bag în pușcărie!!! În acel moment se produse pana de curent. * * * Pe aeroportul Otopeni se adunase un puhoi de lume, de parcă naționala de fotbal s-ar fi întors triumfătoare din Macedonia sau chiar Islanda. De fapt, oamenii veniseră să-l petreacă pe Takamura, care decisese, în urma eșecului înregistrat în fața lui Vișină, să se întoarcă pe meleagurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
arbori sequoia stacojii, mușchi albăstrui adus din Islanda, boscheți de trandafiri în carouri sau dungați, de toate culorile, mai puțin ocru. Dar să ne apropiem, veniți, înaintați, n-aveți de ce să vă temeți. Priviți, în sala craniului lumea s-a adunat la dans, orchestra omuleților de sticlă și-a acordat instrumentele: în mijloc este cimpomatul, încă nu ies flăcări din el; la stânga, alămurile: trompeta-păpușă, axafonul, tringhiera; apoi, și mai la stânga, sub bolta scării, xilofonul din vertebre; în partea opusă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
topiră ghețurile eterne, alungară urșii și focile, iar peștii muriră în apa clocotindă. Poporul norvegian era disperat: barbarii triumfaseră! Dar spiritul nostru de luptă nu fusese încă înfrânt. O cale de scăpare continua să existe. Sfatul bătrânilor de la Markafjald se adună în peștera Rengersfengen. Acolo, pe întuneric, își uniră mâinile cu pielea crăpată de căldură, ziseră cuvintele magice, învățate de la strămoșii lor, și făcură, din ultima zăpadă a Norvegiei, un bulgăraș. „Veljegard! Veljegard! Veljegard!“, strigară toți în cor, iar bulgărele începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu putință, ca să nu înceapă să râdă. Ceea ce totuși făcu. - Să mă bat cu tine, băi? Păi, te bat în fiecare zi! - Nu așa, am zis. Să ne batem ca lumea, după școală, în curtea din spate. Colegii s-au adunat în jurul nostru, privindu-mă cu milă. - Lasă-l, Alex, zise careva. Te omoară. - Ei, și? am răspuns. În orele care au urmat, lumea a vorbit cu mine de parcă urma să plec pe alt tărâm. Alexandru Gheorghe m-a lăsat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să fie, fără doar și poate, ucigător pentru cei ce se vor afla în calea lui. Aurel chibzui o vreme, fascinat de măreața priveliște. Să plece? Să fugă? Să rămână? Creierul lui se debranșă de restul corpului și începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în propriile scorburi întunecoase după niște constante. Le găsi: Aurel avea 38 de ani, păr blond, mustață caraghioasă, trăsături de țăran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe National Geographic când mi-a venit brusc o idee: să mă fac alpinist! Oricum n-aveam meserie, deci nimic de pierdut, și în emisiune se spusese că alpiniștii câștigă bine, mai ales ăia care fac curat pe Himalaya, adică adună sticle, cutii de bere, tuburi de oxigen, cadavre, mânuși și ce gunoaie mai găsesc pe-acolo, și cică primesc 500 de dolari pe zi. Bani de care aș fi avut nevoie la vremea aia (și și acum, recunosc). Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
eu îl aveam pe acel indefinibil „vino-ncoa“, iar el nu. Sau da, dar mai puțin decât mine. De exemplu, dacă ne aflam undeva împreună - ceea ce, din fericire, se întâmpla foarte rar, Fred ocolindu-mă când avea cum -, lumea se aduna în jurul meu, mă asculta pe mine vorbind, se simțea bine în apropierea mea. Și în a lui, dar mai puțin. Era conștient de asta și avea complexe de inferioritate pe care le ascundea cât putea de bine (și cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o să vezi și o să auzi ceva ce nu cred că știi că poate exista. - Bine, am zis eu bucurându-mă. - Dar pentru asta trebuie să mergem în Vamă. Vama este alt sat, la patru kilometri de 2 Mai, unde se adună tot felul de lume ca să bea și să se amuze. Un loc, evident, detestabil. - Asta e, i-am zis lui Luca, dacă zici tu că merită... Dar nu eram prea convins. Luca mi-a citit gândurile. - Nu te înnegura, moșule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lac de pișat. Cu mâna tremurândă și lipsit de cuvinte, marele om semnă hârtia pe care i-am întins-o. Ceilalți frați se buluceau spre ieșire. - Stați o secundă, am urlat, și o parte dintre ei leșinară instantaneu. Ceilalți se adunară într-un colț, tremurând ca niște oi în fața lupului. - Ce e? Ce dorești? îngăimă unul mai curajos. - Nimic. Dacă întâmplarea îl va scoate în calea mea pe unul dintre voi, pe stradă, la film, la operă sau la meci, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Din pricina acelei conducte sparte, eu duhneam dinspre pulă, subsuori, buric și picioare. Din gură îmi ieșea o aromă acidulată, gazoasă chiar. În mașina de spălat care nu mai spăla putrezeau ciorapi, chiloți, tricouri, fire din blana pisicii. În veceu se adunaseră două chile de căcat. Vecinii mă ocoleau, iar eu, la rându-mi, îi ocoleam pe ei, aflându-se în aceeași stare și situație. Problema era că trecuseră trei săptămâni de la apariția acelui afiș - și tot nu aveam apă. Formasem numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
diferite, pe ce căi un text din mintea noastră este asimilat sau alăturat altuia); tu, în schimb, urmezi ceea ce a fost procedeul meu: mi-am propus de fiecare dată o abordare stilistică și în relație cu lumea (în jurul căreia, apoi, adun în mod firesc ecourile amintirilor atâtor cărți citite), abordare definită perfect de tine, în toate cele zece cazuri. În toate cele zece cazuri? Privind mai atent, îmi dau seama că exemplele pe care le dai sunt doar două. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cel cu cuțitul de unt!“, obligându-l astfel pe autor să-i atribuie acte și întâmplări care să se potrivească cu acel cuțit de unt de la început Bucătăria noastră de la Kudgiwa părea făcută special ca la orice oră să se adune acolo mulți inși, fiecare ocupat să gătească altceva; unul curăță năut, altul pregătește păstrăvul; toți condimentează și coc sau mănâncă ceva; unii plecau și veneau alții, din zori și până noaptea târziu. În dimineața aceea, eu coborâsem foarte devreme, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
probleme, să coreleze idei generale cu alte idei generale. Colegii mei se adaptează, urmează curentul, își intitulează cursurile „Sociologia limbii Țării Galilor“, „Psiholingvistica occitanei“... Cu cimeriana nu se poate. — De ce? — Cimerienii au dispărut de parcă i-a înghițit pământul. Dă din cap, adunându-și toată răbdarea ca să repete un lucru spus de sute de ori. Acesta este un institut mort, al unei literaturi moarte, într-o limbă moartă. De ce să mai studiezi cimeriana astăzi? Eu sunt primul care înțelege asta, sunt primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu capul și mâinile atârnând peste parapet, iar eu: - Varsă cât poftești, mon vieux, și ți se vor limpezi ideile! - exclam, și susținându-l, cu brațele lui pe spatele nostru, îl transportăm până la mașină. În acea clipă, gazele care se adună în stomacul cadavrelor au ieșit cu mare zgomot: cei doi polițiști se tăvăleau pe jos de atâta râs. M-am gândit că Jojo mort era cu totul diferit de Jojo cel viu, cu manierele lui delicate; și nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]