7,838 matches
-
n-o aude, se ridica de la masă, dispărea cu un pas greoi (se îngrășase între timp) și când revenea îi răspundea că un om trebuie să moară de ceva! Până într-o zi când plimbîndu-mă singur prin oraș, văzui niște afișe lipite la intrarea Casei de cultură. Pe ele scria negru pe roșu că în ziua cutare prof, univ. Ion Micu (ajunsese între timp profesor) va conferenția despre (cu litere uriașe): Unele aspecte ale prelucrării folclorului în opera poetică a lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-i spună că, din punct de vedere estetic, versurile lui... Ah, ce-aș mai frânge eu gâtul la toți esteticii ăștia... Sînteți de-s neprincipialitate grasă" (vrusese să spună crasă!). Ei bine, si iată-l pe Ion Micu pe afiș, anunțat că va ține o conferință... Și ce timidă era formularea, adică nu pur și simplu despre opera poetică a lui Amăicălițului, ci doar unele aspecte (nu toate!) ale prelucrării folclorului în opera... Ce era cu el? Întâi am vrut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a și anunțat că o să reactualizeze toate dosarele." " Da, zic, și ce e sistemul ăsta să mă anunțe astfel, ca și când n-ași fi într-o universitate, ci într-o instituție de delincvenți minori... Și chiar și acolo..." Și, înfuriată, rupsei afișul și îl călcai în picioare. Da, zise și colega mea, l-a pus aici să-l citească toți, ca și când te cheamă la el la interogatoriu... Vrea să bage groaza în noi..." Mă dusei... Mă întîmpină un individ galben ca o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era. O să mă exmatriculeze, ei și? O să văd eu ce-o să fac. Nu-i spusei nimic mamei, aveam timp s-o fac atunci când exmatricularea se va produce, n-avea nici un rost să-i dau și ei un aconto. Vinerea următoare afișul reapăru la fel de lăbărțat și obraznic și scena cu molia se repetă: "Intri, declari sau nu, ticăloaso, că tatăl tău e criminal de război? Apoi doi: spui sau nu spui unde se ascunde?" Și cu aceeași lampă pusă în ochi. Iar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
declari sau nu, ticăloaso, că tatăl tău e criminal de război? Apoi doi: spui sau nu spui unde se ascunde?" Și cu aceeași lampă pusă în ochi. Iar eu îi dădui aceleași răspunsuri. Și tot așa, din vineri în vineri, afișul reapărea, dar observai că miercuri și joi Adriana S. și Virginia D. (alte colege de facultate) erau chemate și ele la molia care purta nume de pisică. Erau mai mici ca mine, amândouă din anul întîi, fete de șaptesprezece ani
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu mai vroiau să se plătească un nou preț? Descoperiseră ceva ce nu prevăzuseră? Cuvintele pot ucide? Chiar?! Fapt e că ședința nu s-a mai reluat, iar molia cu nume de pisică n-a mai pus să se lipească afișe care anunțau chemarea la cadre a Culala S. sau a altcuiva. Asta până în toamnă, când am fost totuși exmatriculată. Dar fără ședință. Tovarășul Mâță mi-a dat o speranță. Fiindcă eram un element dotat, puteam fi reprimită după un an
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu pierdeau vremea. Se plictiseau teribil, feroce, cu-o energie care pâlpâia în priviri și le făcea maxilarele să se deschidă și să se închidă ritmic, în căscaturi largi și sănătoase. Îi invidiam. Pentru ei literatura era o sumă de-afișe cu mutre luate din cărți, sub care veneau câteva explicații tip cazier: „EMINESCU - GENIUL NEPERECHE“, „ION BARBU - AUTOR ERMETIC“ sau „ARGHEZI - POETUL MEȘTEȘUGAR“. Mi-l și imaginam pe bietul Arghezi suflând în forjă, punând mâna pe daltă și clește și-apucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucru normal și prietenesc. Dădeam relaxați ture prin cartier, cu Mihnea la volan, în timp ce Ovidiu urla în spate. Într-o seară, când mișcam mașina pe străduțe, am nimerit peste cine nu trebuia; mai exact, propria Dacie era s-o facă afiș pe doamna Bidileanu pe trecerea de pietoni. Mihnea a accelerat și ne-am pierdut în noapte, hoțește. Ne-au trebuit vreo două săptămâni să-l convingem pe Ovidiu să vină din nou cu cheile. Nu-i greu de-acceptat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl cheamă?“ Tânărul Lupu s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta, apoi ne-a făcut semn să ne-apropiem. Ne-am strâns capetele unul lângă altul și ne-a șoptit un nume la ureche. „Ești sigur?“ „Așa scrie pe-afiș.“ „Ai afișul la tine?“, a insistat Mihnea. „Nu.“ „Deci nu știm sigur. Ar putea fi oricine.“ Nimeni n-a mai zis nimic. Maria a tras din nou cartea spre ea. „Pe mine altceva mă miră. Să presupunem că tipul există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Tânărul Lupu s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta, apoi ne-a făcut semn să ne-apropiem. Ne-am strâns capetele unul lângă altul și ne-a șoptit un nume la ureche. „Ești sigur?“ „Așa scrie pe-afiș.“ „Ai afișul la tine?“, a insistat Mihnea. „Nu.“ „Deci nu știm sigur. Ar putea fi oricine.“ Nimeni n-a mai zis nimic. Maria a tras din nou cartea spre ea. „Pe mine altceva mă miră. Să presupunem că tipul există și cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la intrare; ba chiar, într-o noapte, călcasem pe Bombonica și-n lift. Pe Goguță, o javră galben cu negru, invadată de patru generații de purici și una de furnici, ne hotărâsem să-l răpim și să postăm prin cartier afișe cu mutra lui terorizată, cu un fular înfășurat pe bot și-o cerere de recompensă dedesubt: am fi strâns o sumă frumușică de pe-urma lui! În realitate, nu puteai să te-atingi de Goguță și Bombonica. Lătratul lor nerecunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să n-o miște nimeni din loc cât sunt plecați. Tradiția se păstrează din tată în fiu, într-o ceremonie solemnă, care îi avertizează pe imprudenți să nu se-apropie. Încălcarea ei echivalează cu un dezastru: anvelopa tăiată, ventilele confiscate, afișele lipite cu prenadez de geamuri, capota stropită cu lichid de frână, portierele zgâriate cu cheia sau, încă mai umilitor, parbrizul împroșcat cu bulion sau ulei încins de la etaj. (Personal, am optat pentru un amestec de oțet, apă și ulei: turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bine-mersi, la locul lor. Dacă are cineva drum prin secretariat și deschide dulapul metalic cu fișete, poate trage de manetă, să ne convingem cu toții. Nemulțumit de rezultatele primelor mele cercetări, am coborât la secretariate. Și aici, culoarele erau pustii. Doar afișele mari, printate-n corp 20, îți aminteau că ai nimerit bine, în Facultatea de Litere: „AICI NU ESTE SECRETARIAT! ȘI NICI BIROU DE INFORMAȚII!“ Pe pereți, atârnați în spânzurătoarea tablourilor, dormeau clasicii literaturii române: Sadoveanu, Rebreanu, Blaga, Arghezi, Vianu. Fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intangibile. Într-o seară, unul din studenții mei venise cu-o scară, îl eliberase pe Vianu din rame și se pusese pe sine în loc, cu an de naștere, profesie și statut social: 1980 - Poet. Muritor de foame. Omul își lucrase afișul pe calculator, fotografia era ovală, șlefuită cu praf și pudră de talc, până și ochelarii păstrau lucirea aia stinsă, gălbui-cafenie, din pozele bunicilor. Vreo două zile, n-a observat nimeni, până a dat un student alarma, silitor, la decan. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un premiu și mă pregăteam să încasez cecul. Festivitatea se desfășura tot iarna și tot la Ateneu, sala fremăta de sacouri, rochii și pipe, nu puteai să arunci un ac. Nu eram singurul invitat, se mai decernau vreo 18 diplome. Afișele fâlfâiau în noapte, prinse cu sfori de coloane: „Premiile culturale de excelență...“; urma anul și numele revistei care le acorda. Rotonda arăta festiv, luminată din toate părțile, din tavan fuseseră coborâte niște lămpi pe cablu, ca OZN-urile. Tavanul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă puteam decide dacă dădusem peste laboratorul de premii al Uniunii sau nimerisem în mijlocul unui complot al Editorilor, dar aș fi pus pariu că nu lipsea nimeni de la întrunire. Auzeai zilnic vocile la televizor, le recunoșteai posesorii din zecile de-afișe puse pe stâlpi și în librării, îi admirai în supra-mărime naturală (ca un SLK sau un Audi A8, sărind în relief din poster), și cine se încumeta le putea rosti și numele. Biblioteca Facultății de Litere se transformase peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acasă, cu adidași, o scurtă de fâș (se anunțaseră ploi la meteo) și, mai ales, o șepcuță de tenis pe cap. Modelul infracțional se contura, identitatea est-europeană țâșnea de sub haine ca o flegmă murdară, lipsea doar treningul, ca să intru pe afișul cu „On recherche“. Desigur, adidașii erau de fapt niște Salomon de ultimă generație, turnați special pentru trekking, iar șepcuța, un Nike de anul trecut, pe care îl purtaseră și Federer, și Sharapova, și, probabil, mulți alții care apăreau în reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pătrat, la radio și televiziune fiind măsurat în secunde, în condițiile în care, de multe ori, o secundă înseamnă plata a sute sau mii de euro. Scena discursului publicitar este o agenție de publicitate, iar suportul poate fi unul specific (afișe, bannere etc.), însă, de cele mai multe ori, este identic cu cel jurnalistic. Actorii implicați sunt comercianții, producătorii de reclame și consumatorii, însă intervin și instituții ale statului care reglementează și apără drepturile consumatorilor. Genuri ale discursului publicitar sunt: afișul, caseta publicitară
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
unul specific (afișe, bannere etc.), însă, de cele mai multe ori, este identic cu cel jurnalistic. Actorii implicați sunt comercianții, producătorii de reclame și consumatorii, însă intervin și instituții ale statului care reglementează și apără drepturile consumatorilor. Genuri ale discursului publicitar sunt: afișul, caseta publicitară, spotul radio sau televizual etc.. Pentru spotul publicitar, contractul de discurs vizează prezentarea verosimilă a calităților unui produs, într-o manieră persuasivă. Discursul publicitar are drept scop promovarea calităților unor produse, servicii, instituții, pentru a atrage atenția în vederea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
public Discursul politic Ambiguitate intenționată Caracterul disimulat al mesajului Tonalitatea imperativă Substratul polemic Instituții politice Unde sonore, ziar, radio, televiziune, internet Politicieni, public Specific pe fiecare gen discursiv Să legitimeze puterea Discursul publicitar Dezirabilitate Atractivitate Concizie Agenții de publicitate Banner, afiș, ziar, radio, televiziune, internet Comercianți, public Specific pe fiecare gen discursiv Să vândă Discursul ludic Interes tematic Formă distractivă Case de producție Teatru, ziar, radio, televiziune, internet Artiști, public Specific pe fiecare gen discursiv Să distreze Deși interferențele cu celelalte
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
El se realizează în cadrul agențiilor de publicitate, iar scopul său fundamental vizează popularizarea unor produse în scopul vânzării acestora. Similar celui jurnalistic, discursul publicitar se adresează unui public larg sau specializat și, din acest motiv, alături de forme specifice, precum bannere, afișe, pliante, utilizează și suporturile media: ziar, radio, televiziune, internet. Existența acestor trăsături comune naște posibilitatea unor confuzii și a utilizării în scopuri ilegitime. Discursul jurnalistic realizează uneori și funcția de promovare a unor bunuri, prin așa numita publicitate mascată. Dintr-
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
așa cum se vede de altfel foarte bine încă din notațiile rapide, ca niște clipiri de reclame luminoase, ce împânzesc textul din 75 H.P.: „Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator / pulsează anunț vast TREBUIE dinamic serviciu maritim/.../ pe frânghii cheamă împărăția afișelor luminoase / cherry brandy vin trans-urban căi ferate /.../ cablogame cântă diastola stelelor /.../ cortegiu / abstract agenție de schimb transatlantic veștile se / ciocnesc ca la biliard avioane / TSF Paris Londra New York Berlin / coboară ca barometre arde colierul de faruri Europa”... Sau, cum ne
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
chip și mai evident la futurista „distrugere a sintaxei” ori la rețeta oferită de Tristan Tzara „pentru a face un poem dadaist”: alăturare hazardată de cuvinte și sintagme, încadrate într-un foarte lax tipar formal: stadion crasmic debleiat meridiany intestin afiș cântă în mi bemol amiral numără inevitabil & Co. pian cauciuc împarte salariu submarin avion subt umbrelă oferit în gradație miracol intermediar... În ansamblul exercițiilor predominant ludice din 75 H.P., astfel de texte sunt un fel de omagiu tardiv adus dadaismului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria Europei țipând fals”, „huruitul roților în beznă”, cinematograful și afișele luminoase, rotativele imense ale tipografiilor, sondele de petrol, zgomotul trenurilor și „serenada mașinilor de scris”, telefonia, întregul „concert urban”, uzinele, compartimentele de „transatlantic”, „mările din sud” etc. pătrund firesc în ecuația imaginii, într-o deschidere planetară a universului liric. E
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cărții. Iar în altă parte: „zgomotele descresc ca prețul cerealelor”, „corect arborii stenografiază pe cer”, „strigătele urcă la cer ca apa în țevi”, „frunzele colecționează autografe, parfum”, „orice salcâm garderob”, „salcâmii: ce mașini de scris în culori”, „orice pasăre un afiș ceresc”, „orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „sonata ca o poliță de asigurare”, „creierul oscilează ca un compartiment în transatlantic”... Intenția e, cum se vede, de atragere (asimilare) în sfera poeticului a unor date ca și banale în orice
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]