6,798 matches
-
în vedere niște unchi stabiliți eventual în străinătate și fără moștenitori. Rafael se strâmba și se scărpina în cap. Era alergic la amăgirile soră-sii, și când o auzi că nu știi de unde sare iepurele... Averi, moșteniri, tot așa cum se agățase de bărbatu-său, ca să vadă în el mai mult decât era de fapt, și tot așa cum se agăța de el. Rafael o lua pe departe: Îmi place mult să aflu că suntem de familie bună, dar n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cap. Era alergic la amăgirile soră-sii, și când o auzi că nu știi de unde sare iepurele... Averi, moșteniri, tot așa cum se agățase de bărbatu-său, ca să vadă în el mai mult decât era de fapt, și tot așa cum se agăța de el. Rafael o lua pe departe: Îmi place mult să aflu că suntem de familie bună, dar n-ar trebui să uiți... Să nu uităm, surioară, mă rog... Știi bine că prefer să uit. Gata, să n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fapt anul trecut, el încă făcea pe ziaristul la o publicație de opoziție care s-a desființat, iar de atunci trebuie că tot amână, dragostea mea, mai întâi să vedem ce facem cu vânzarea casei, și pe urmă ne-om agăța și de o slujbă, și tu, și eu, da, au tot amânat și de bună seamă că nu-i nici acum un moment prielnic. Pică lumea-n stradă de zăpușeală, zi de zi peste patruzeci de grade la umbră, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care precede înțepeneala de pe urmă... Banii, cruzimea, lăcomia și iarăși foamea, foamea de peștele prins în ac, zbătându-se pe tăvălitura de paie tocate și pe urmă în tigaia bătrânului, ca să-l sature... Și el, Rafael, s-ar fi putut agăța în acele undiței, iar după aceea ar fi sfârâit în tigaie. Frântura asta de coșmar, fulgerându-i pe dinaintea ochilor pentru o secundă, îl făcu să se răsucească pe burtă și să înoate repede spre celălalt mal. 4 N-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
taică-său la Câmpulung să-și facă școala, dacă ar fi vrut și ar fi ținut cu tot dinadinsul să plece pe afară să-și facă de cap. O mai fi fost și obișnuința deprinsă de timpuriu să se știe agățată de o slujbă. Să ai munca ta, Mirelo, rahat. Nici măcar asta nu ți se mai leagă. În definitiv, tot o muncă ar fi s-o faci pe bani, și chiar și numai de curiozitate, Mirelo, și tot ar merita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
buni, dar, pasămite, fată bună, nu-i geloasă adică, cică n-ar prea interesa-o că umblă cu alta și n-ar avea nimic să-i reproșeze câtă vreme aduce bani în casă. Vezi bine, Mirelo, că banii îi țin agățați unul de altul, mai mult chiar și decât cei doi copii. Păi, și banii făcuți de el, dar mai ales banii familiei ei. Din banii socrilor cumpărase Velicu mașina, și tot părinții ei le promiseseră bani ca să schimbe apartamentul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de frate-său din ajutoarele de la școală. Barem cu atâta lucru să se aleagă din balamucul de Revoluție, cu un televizor și niște haine și ceva mâncare, și-n rest, povestea asta de râs și de plâns de care se agață Rafael, cu eroi care și-au dat viața și sângele pentru ce? Elena nu înțelege și nu concepe, în timp ce el că uite, tot ce-a visat și-a poftit, păi și ce dacă? Tot așa a tras nădejde și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep-uri - sicriele de lux ale țigăniei săltând prin zarva de muzici încrucișate, revărsate din boxe agățate în balcoane. Toată lumea să audă și să vadă ce ai și ce-ți place. A avea mai cu seamă pentru a arăta - fala manelelor, a sârbelor și a hip-hopului dezlănțuit, după blocuri suntem noi care vă facem pe voi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
manevră deșteaptă și să nici nu stea pe gânduri. O vede destul de destupată ca să-și dea seama că aici nu mai are cum să se mai amelioreze treaba, vezi bine, de la o zi la alta, e tot mai greu... Se agăța de plecatul afară, vezi, așa cum oricine se agață de un bărbat sau de o femeie, de un copil care să te mute de la umbră la soare, de o slujbă care să-ți asigure o pensie... Acel instinct al supraviețuirii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
gânduri. O vede destul de destupată ca să-și dea seama că aici nu mai are cum să se mai amelioreze treaba, vezi bine, de la o zi la alta, e tot mai greu... Se agăța de plecatul afară, vezi, așa cum oricine se agață de un bărbat sau de o femeie, de un copil care să te mute de la umbră la soare, de o slujbă care să-ți asigure o pensie... Acel instinct al supraviețuirii care poate că lui chiar îi lipsește. Lui Mărgărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
viața lui. Angela și Doinița oftau, se strâmbau, dădeau ochii peste cap, pur și simplu nu poți să tragi un pârț de atâția poeți. Ele știau altminteri mai bine și decât Milică și decât oricine din redacție și cum se agățase Octav la revistă, cum a înțepenit pur și simplu pe scaun la ușa secretariatului timp de o săptămână, până i s-a făcut pur și simplu milă lui dom Emanuel, care deși l-ar fi știut dinainte de Revoluție, din cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai bine pe soră-ta când dăduse cu sare-n urmă ca să alunge duhurile rele ale unui trecut apăsător, din care făceai și tu parte dimpreună cu familia celor fără familie, și cât de pornită și disperată să se rupă, agățându-se de o familie adevărată, de un soț, care uite că nu i-a fost lăsat pentru mai mult timp. De bună seamă că gusta și el dintr-o astfel de ispită, și tot gustând și lingându-se pe degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fiu-său și taică-său, întorcându-și obrazul împietrit de la unul la altul. Se cuvenea să nu uite, vezi, că și altă dată o ajutase. Se sacrificase, își vărsase sângele, Mirelo, nu mai știi cine pe cine ajută când ne agățăm ca disperații unii de alții ca să scăpăm de înstrăinare. Mugurel îi povestea lui tataie cum că pe Petrișor l-a dat mama la niște străini bogați. Am scăpat de el, tataie, și lui îi e mai bine acolo, la oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
încât să-i țină de urât mai mult de cinci minute. A ieșit afară, da, asta în vreme ce ăla mic s-a zbătut puțin în brațele bătrânului până l-a lăsat jos, și acum umblă de-a bușilea printre picioarele lor, agățându-se de ce apucă, ridicându-se și căzând și iar ridicându-se, râzând și strigând în limba lui dorințe pe care doar Rafael pare să le înțeleagă. Nu vrea să plece de aici deocamdată, asta e limpede, încă nu-i e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de ea, cățărându-mă pe bara masivă aflată de-a curmezișul. Picioarele Îmi erau Înfășurate În jurul lui, iar fusta suflecată deasupra taliei. Mă ținea lejer cu o mână, În timp ce cu cealaltă lucra atât de eficient Încât a trebuit să mă agăț de el ca să nu leșin de plăcere. Apoi am avut orgasm, așa că, pentru o vreme, am fost nevoită să mă țin de el chiar și mai tare. Nu părea să-l deranjeze. Era foarte puternic, foarte priceput și foarte inventiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
petreceau, n-am prea reușit să Închid un ochi până În zori, când m-a lăsat ghemuită sub pături și a coborât de pe platforma unde era patul În Încăperea principală. Se mișcase atât de ușor Încât, coborând scara, nici măcar nu-și agățase părul În sculptura uriașă, atârnată de tavan cu un lanț gros, ce se legăna ostentativ. Mie una mi-e foarte greu să nu dau mereu peste nenorocitul ăla de obiect, deși eu sunt cea care l-a atârnat acolo. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dă În Camden High Street, zugrăvit În culoarea mentei, dotat cu oglinzi aurite și cu dușumele lustruite, semănând astfel periculos de mult cu un bar de vinuri. Se zice că e cel mai bun loc din nordul Londrei pentru a agăța desenatori tehnici. Totuși, nu le poți reproșa o nimica toată ca asta, când au o gamă excelentă de beri la halbă și coșulețe cu cutii de chibrituri, marcă proprie, pe care le poți jefui În voie. Îmi plac grozav chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era nevoie să-și Încălzească picioarele goale. Razele de lumină le Încadrau fiece mișcare. Nu dansau chiar rău, iar atmosfera, spre deosebire de orice alt club În care călcasem vreodată, era prietenoasă, dar lipsită aproape de vreo Încărcătură erotică. Aici nu veneai ca să agăți pe cineva, ci ca să-ți faci de cap fără griji. Oamenii aceștia nu erau străini, ci prieteni pe care Încă nu ai avut ocazia să-i cunoști. Mă surprindea numărul mare al celor care mă salutau În timp ce treceam pe lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asta de ani de zile, iar acum Încerca să recupeze timpul irosit. Erau săruturi adânci, intense, date cu un fel de dorință brutală, ca și când ar fi murit de sete. Mi se Învârtea capul de parcă aș fi fost beată și mă agățasem de el cu aceeași disperare, convinsă că, dacă i-aș fi dat drumul, aș fi căzut pe podea, căci picioarele Îmi erau moi ca niște cârpe. Când, În cele din urmă, Își desprinse buzele de ale mele și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scrie. Cu toate acestea, drumul nu-i e deloc luminat de astrul nopții, un corn plăpând la acest sfârșit al lunii chawwal. De cum s-a Îndepărtat de vila cadiului, nu Înaintează decât pe dibuite, se poticnește de câteva ori, se agață de tufișuri, primește În obraz mângâierea aspră a unei sălcii plângătoare. De-abia ajuns În odaia sa, aude o voce, un dulce reproș: — Te așteptam mai curând. Pentru că se va fi gândit atâta la această femeie, crede acum c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
persanii, altfel zis, se dedicau unei rezistențe strict pasive, la adăpostul unui sanctuar. Existau mai multe sanctuare În regiunea Teheranului: mausoleul șah-Abdul-Azim, grajdurile regale și, cel mai mic dintre toate, tunul pe roți din Piața Topkhane: dacă un fugar se agăța de el, forțele de ordine nu mai aveau dreptul să-l atingă. Numai că experiența lui Djamaledin dovedise că puterea nu tolera multă vreme respectiva formă de protest. Unica imunitate pe care o recunoștea era aceea a legațiilor străine. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
roase de rugină. Tovarășul meu o Împinse, traversarăm o grădiniță plină de mărăcini, până la o casă de paiantă, a cărei poartă, după șapte ciocănituri scurte, se deschise scârțâind spre o Încăpere largă, luminată de un șir de felinare de vânt agățate de tavan și pe care un curent de aer le legăna fără Încetare. Persoanele prezente trebuie să fi fost obișnuite cu asta; În ceea ce mă privea, am avut foarte repede impresia că m-am urcat la bordul unui nave nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șiiți, aflați la Karbala, În Irakul otoman, se pronunțară, În chip solemn și lipsit de echivoc, În favoarea Constituției, desolidarizându-se de mullahii retrograzi. Tabrizul triumfa. Dar Tabrizul era pe moarte. Incapabil să facă față atâtor rebeliuni, atâtor renegări, șahul se agăța de o idee fixă: trebuia doborât Tabrizul, originea răului. Când orașul avea să cadă, celelalte aveau să se supună. Nereușind să-l cucerească prin luptă, el hotărî să-l Înfometeze. În ciuda raționalizării, pâinea devenea rară. La sfârșitul lui martie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
când aveam febră. La Veneția, tata și-a scos cravata. Cu ea sperase să le facă impresie primilor oameni din Vest pe care aveam să-i întâlnim în curând. Șase ore de așteptare pentru trenul spre Roma. Eu m-am agățat de mâna tatei; ochii noștri erau neîncăpători pentru câte aveam de văzut. Telejurnalul nu ne arătase niciodată asemenea lucruri, însă tata părea să fi știut el ceva. Poate de la postul de radio străin. Noi ne așteptaserăm la magazine cu rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lângă ușa gării, erau scrise numele multor localități. Le știam doar din auzite, de văzut nu văzusem nici una. Am luat găinile moarte, legate între ele cu o sfoară, și le-am aruncat pe umărul stâng. Pe umărul drept mi-am agățat traista cu merinde și am urcat în vagon. În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]