13,186 matches
-
ca două personaje dintr-un basm danez, scris de un domn bolnav de nervi - o fabulă cu care o bunică neatentă Își maltratează nepotul. — Și de ce dracu’ te-au luat În armată? Îl Întreb la un moment dat, șerpuind pe aleile care merg spre cazarmă. Partea proastă e că cerul e foarte jos și are o singură nuanță de gri, seamănă cu o coală de tablă, și rafale de vînt rece și uscat Îi clatină nefiresc brațele veteranului, În timp ce el, adus
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jegul de pe pantalonii mei, nu Înțeleg... Mă uit lung la ea. ZÎmbește stingher. — Ce e? Zic și eu... să mai stăm și noi de vorbă. — Las-o baltă. Deseară ies În oraș cu Andi. Andi mă așteaptă la 7 pe aleea de lîngă blocul lui. SÎnt În bocancii Depeche Mode, În blugi și În geaca neagră cu mîneci maro și mi se pare că nimic nu s-a schimbat, parcă nici nu am fost plecat. Trecem prin curtea plină de leagăne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
serile din Praga, Îmi aduc apoi aminte de Înțelegerea noastră - s-o lăsăm mai moale. Mă simt ca dracu’, ridicol, jenat și stînjenit, un ghem de suferințe fără sens. Tragem două beri Înainte undeva lîngă piață și, cînd intrăm pe aleea care duce spre blocul ei, se aude prin fereastra deschisă Ultravox cu Dancing With Tears In My Eyes, iar cînd melodia se oprește, se aud voci și rîsete, așa că năvălim În bloc mînați de teama că poate am pierdut distracția
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a Încălzi dormitorul. Depozitul de lemne al corpului de gardă e plin ochi, am putea să furăm noaptea cîțiva butuci. Cu căruciorul cu care se cară bidoanele de mîncare. Planul e riscant, după 11 noaptea nu se mai circulă pe alei și, teoretic, santinelele au dreptul să tragă În oricine nu răspunde la protocolul obișnuit - parolă, răspuns la parolă, tot dichisul. Iar noi, evident, nu avem de unde să știm parola. Caporalul spune că am putea să mergem să le furăm la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tragă În oricine nu răspunde la protocolul obișnuit - parolă, răspuns la parolă, tot dichisul. Iar noi, evident, nu avem de unde să știm parola. Caporalul spune că am putea să mergem să le furăm la 8 seara, cînd e Întuneric, dar aleile nu sînt restricționate. E atît de convins că planul o să meargă, Încît vede treaba asta ca pe o campanie pe termen lung. Mă ofer voluntar În această misiune deosebit de periculoasă. Și stupidă. Și o fac pentru că pățesc un acces de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca o capcană pentru tigri siberieni. Am reușit să trec de ele, să merg mai departe. CÎnd lumina a Început să semene cu un bec, mi-am dat seama că era un pic de ceață. M-am trezit pe o alee asfaltată și la un alt moment dat am auzit o mașină. Un Aro a oprit lîngă mine și am Întrebat: — Mai e mult pînă la unitatea militară? și chiar mă așteptam să- mi răspundă Moș Gerilă, cu cotul scos pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dar cum dracu’ s-a putut Întîmpla una ca asta? pare să spună figura lui năucă. Unitate despre care Înțeleg că e tot o cazarmă precum cea din Bărăgan, cu aviație, transmisiuni și tot restul. Șoferul m-a pescuit de pe aleea dintre popota ofițerilor și comandamentul unității de artilerie. Comandantul Își mai aprinde un Kent (nu-și cumpără țigările de la chioșcul unității, e clar că e dispus la negocierea reciproc avantajoasă a anumitor aspecte din viața soldatului, pare un șpăgar comun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu propria igienă. Dacă ei sînt așa, cum arată părinții lor? Iulian, cel mai mic, ne povestește despre discuția la care a tras cu urechea sub geamul biroului OS-ului. SÎntem la locul de fumat - se află la intersecția cîtorva alei care leagă closetul de cele două pavilioane și de centrala termică. O burniță fină i se scurge din dimineața nelimpezită pe salopeta neagră, ruptă și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
degeaba. Fără să ne dăm seama, am intrat Într-un zid de ceață. E foarte greu să spui dacă mergem Înainte sau Înapoi, dacă mergem de-a curmezișul pistei sau pe lîngă, prin șanțuri, ori dacă urmăm traseul obișnuit, pe aleea de siguranță de lîngă pistă. Mai mult, Între timp, În jurul nostru toate se animă, se aud trecînd camioane (se văd sub formă de globuri de lumină care plutesc la mai puțin de un metru de noi), undeva urlă o alarmă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
clădiri feresc un pic zona de aburul satanic. Cineva țipă la noi să ne Întorcem repede În baterie - recunosc vocea locotenentului Stanca, care fuge spre Aro-ul comandantului Într-un echipament amenințător. Un pluton de transmisioniști stă Înșirat pe o alee În timp ce un locotenent le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un fluier și claxoane și din nou voci care zbiară ordine. Bineînțeles că ignorăm ordinul lui Stanca. Nu e posibil să ne Întoarcem din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noi să ne Întorcem repede În baterie - recunosc vocea locotenentului Stanca, care fuge spre Aro-ul comandantului Într-un echipament amenințător. Un pluton de transmisioniști stă Înșirat pe o alee În timp ce un locotenent le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un fluier și claxoane și din nou voci care zbiară ordine. Bineînțeles că ignorăm ordinul lui Stanca. Nu e posibil să ne Întoarcem din ușa cantinei În baterie fără tocană. Probabil am fi uciși și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e Întuneric, există un singur bec de veghe undeva deasupra ușii spre bucătărie. Prin fereastra aburită se vede un șir de lumini albastre care emit o lumină intermitentă, hipnotică, undeva afară, pe aleile care leagă clădirile unităților militare. Le privesc și Încerc să răzbesc cu mintea cuvintele, În timp ce bucătarul Îmi Îndeasă pîinile În raniță. Nu pare speriat și mă Întreb dacă nu cumva Își bate joc de noi. Luminile de alarmă care se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
degetul În spinare pe Barbu, să mîne calul. Sar În vehiculul rustic din mers și rămîn așezat pe muchia din spate, cu ranița plină cu pîini În spinare. SÎnt mut și teama Începe să mă ajungă și pe mine. Pe aleile cazărmii trec În pas alergător plutoane de soldați Înarmați, care urlă toți același lucru: să eliberăm drumul. Nu, e clar că nu e bine. Mi se pare absurd, mi se pare de prost-gust. Nu se poate să fie război... Cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pe partea aia nu văd nimic. Nu văd... De ce nu văd? NU... — Ce e? Ce am? Întreabă vocea care nu e a mea, deși mie Îmi iese pe gură. Mă ajută să cobor din camion locotenentul Cornea, sîntem chiar pe aleea din fața infirmeriei, becurile albastre Încă pîlpîie În regim de alarmă. După ce reușesc să mă dau jos, Îmi pune o mînă În piept și, ridicîndu-și privirea și cercetîndu-mi chipul, Îmi șterge sîngele de pe bărbie cu o batistă. Un gest plin de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o parte, apoi, ca un răspuns, din partea cealaltă. E convinsă că luminile de pe cer sînt fie stele căzătoare, fie focuri de artificii. Mama ei e foarte speriată, cumpără un brad de la țigani și pornesc Înapoi spre casă ocolind mult, pe alei printre blocuri, trecînd printr-un gard viu. — Uită-te și tu ce prostie am făcut, fir-ar să fie de treabă! La ce mi-o fi fost mintea? Se trage și noi umblăm ca niște căpiate. Hai mai repede. Ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am aterizat În acest colț de paradis, părea imposibil. Se recunoaște o bucurie care-i apropie și-i face să se suporte unii pe alții. Astfel că poate fi auzită vocea inconfundabilă a locotenentului Soare rostind către locotenentul Stancu, pe aleea care-i duce În comandament, următoarele cuvinte: — Băi Stancu, aproape că mă bucur să te revăd, apoi Soare rîde sincer. Serviciul de gardă la interior. Iată ce se spune. Că uneori sînt organizate un fel de comandouri, de obicei cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În tot ceea ce Înseamnă ea. Îmi amintesc foarte limpede noaptea În care am ajuns aici, În unitate, trecînd, fără să deranjez pe nimeni, prin gardul unității și ajungînd chiar În fața acestui pichet, care acum mă adăpostește de lapoviță, la intersecția aleilor dintre coman dament-cantină, popota ofițerilor și alte corpuri de clădiri administrative. Așa că nu-mi fac prea multe griji, plus că În corpul de gardă e o atmosferă mult mai prietenoasă decît În dormitorul din baterie. În fond, sîntem toți În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În care sînt plantat de comandantul gărzii și pînă În clipa În care sînt pescuit tot de el. Dar apoi, deși clima nu se schimbă prea mult, se schimbă ziua și ora, e noapte și eu stau sub o streașină, aleile pustii și umede (odată instalat consemnul, toată unitatea se ascunde În dormitoare și nu mai iese de-acolo pînă la șase dimineața) lucesc deprimant În lumina becurilor cu mercur, regimul de veghe-somn Încă nu m-a năucit prea tare, oricum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unele recurente (visul din copilărie reluîndu-se identic: omul din Lună coboară plutind Încet cu ajutorul unei mantii sau al unor aripi ca o mantie, Luna rămîne cheală, strălucind ca un glob deasupra cartierului unde ți-ai petrecut copilăria, te găsești pe aleea din fața blocului, față În față cu un fel de vampir, nu pare că vrea să-ți facă rău, e doar ciudat, nelumesc - are un chip negru, lucios, te privește cu o curiozitate neutră, științifică). Ai să te vezi planton 2
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe ofițeri). Se fac bancuri despre auzul meu avariat (bă tăticule, ce era la gura ta, te-a scuturat rău de tot, am crezut că iar te adunam de pe jos), acum Într-o stare mai bună. Rătăcim o vreme pe aleile dintre dormitoare, pentru ca În cele din urmă să ajungem aproape de plajă, Într-o margine a poligonului. Ne așezăm pe un dîmb de nisip, pe o faleză joasă. Contururile zecilor de tunuri agresează linia orizontului, care Începe să sîngereze din ce În ce mai Întunecat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără să-și Întoarcă privirea din televizor, asortîndu-se cu explicația mea. Andi are pe el cea mai tare geacă de piele pe care am văzut-o vreodată. Revere, fermoar metalic pe-o parte, fermoare la mîneci, catarame, capse. Vine pe aleea străjuită de gard viu, după ce m-a lăsat să aștept 5 minute. Și mai are o pereche de căști pe urechi al căror fir pleacă dintr-un walkman. Iată culmile progresului post-ceaușescu, Îmi zic admirativ. Taică-său tocmai s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de sus, se văd multe capete rotunde, bîțÎindu-se la fereastră și el le face un semn imperial cu mîna. — Liniște! SÎnt patru sau cinci pavilioane cu un etaj, aceleași construcții cazone sovietice, din anii ’50, și printre ele șerpuiesc alei, peste care cad coroanele bogate ale castanilor. SÎnt tufe de mîna-maicii-domnului care Îmbracă gardurile de ciment sau de plasă de sîrmă. De asemenea, sînt lilieci, atît plante, cît și mamifere zburătoare. Și ce mai avem aici? Bănci și mese de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai avem aici? Bănci și mese de ciment. Și aceste lumini care, atunci cînd se aprind, Împing Înserarea albăstruie dincolo de gardul viu, unde o lasă fumegînd fosforescent. Nu-s puține, luminile, pe la etaje, din ce În ce mai multe, și nici stîlpii de la intersecția aleilor, care Încep toți odată să radieze o strălucire alb-albăstruie. Așa că la un moment dat verdele crud al frunzelor emite și el sclipiri vegetale, mai ales atunci cînd vîntul cald clatină coroanele. Și mai sînt În acest peisaj zgomote domestice, se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
E atît de exotică, de ieșită din comun, Încît te Întrebi cum de nu o oprește lumea pe stradă, să-și facă poze cu ea. Da’ de unde aterizași, muică? Rică are dreptate, e un fenomen. CÎnd apare pe una din aleile luxuriante, ai impresia că nu Își mișcă picioarele. De vină sînt pantofii de piele, fără talpă, galbeni, cred că se cheamă balerini, pe care În nici un caz nu i-a cumpărat de pe această planetă, care produc un efect de plutire
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
negru e tapată viguros, iar ochii sînt machiați cu un contur negru puternic, care se prelungește Într-o coadă nu foarte lungă, pornind spre capătul sprîncenelor. Mă Întreb cum reușește să-și țină firea și să nu rîdă, acolo, În alee, văzînd șirul de fețe cu gura căscată de la ferestre, care probabil că arată ca niște abțibilduri lipite pe geam. Grădina e plină de lume, au venit părinții să ne hrănească, ca pe niște animale de zoo. Stau cu taică-meu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]