4,504 matches
-
în cursul unui astfel de atac. Cu moralul stimulat de această mică victorie, grecii au avansat, rămânând totuși pe înălțimi, într-o nouă poziție mai apropiată de tabăra perșilor. Spartanii și tegeenii au înaintat pe o creastă în dreapta frontului forțelor aliate, atenienii au ocupat o colină în stânga frontului, iar celelalte contingente grecești au avansat pe terenul situat între aceste două înălțimi. Un nou atac al călăreților persani le-a permis acestora să captureze izvorul "Gargaphos", care era singura sursă de apă
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
de combustibil petrolier. Germania a dezvoltat un procedeu tehnologic prin care se obținea un înlocuitor al petrolului din cărbune. Aliații aveau producție petrolieră mult mai mare. Americanii adăugau tetraetil de plumb combustibililor folosite pentru avioane, astfel se obțineau pentru avioanele aliaților un combustibil care permitea o compresie mai mare a combustibilului, randament mai mare, crescând astfel viteza și raza de acțiune a avioanelor. Forțele aeriene franceze erau foarte neglijate, comandanții militari preferând să cheltuiască fonduri pentru forțe terestre și fortificații. Pe
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
luptă) cât și cele strategice (acțiuni la mare distanță-bombardamente). Introducerea unor inovații, invenții și noi tehnologii au permis germanilor dezvoltarea în 1940 a unor avioane care depășeau în viteză avioanele aliaților, la care se adăuga și numărul insuficient de avioanele aliate. Ca urmare, în anul 1940, Forțele Aeriene Franceze aveau doar 1562 avioane, care, împreună cu 1070 avioane ale RAF înfruntau cele 5638 avioane de vânătoare și vânătoare-bombardament ale Luftwaffe. Cele mai multe aerodromuri franceze s-au situat în nord-estul Franței, și au fost
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
catastrofal pentru japonezi în luptele aeriene. În ultimul an al războiului au apărut avioanele cu reacție germane Heinkel He 178 și Messerschmitt Me 262, cu un mare avantaj tehnologic, însă numărul insuficient de astfel de avioane, dar și superioritatea aeriană aliată nu a au avut efect asupra deznodământului războiului. Bombardamentul în 28 ianuarie 1932 și august 1937 a Shanghaiului de Marina Imperială Japoneză și bombardamentele efectuate în Războiul Civil Spaniol (1936-1939) au demonstrat puterea bombardamentului strategic, motiv pentru care forțele aeriene
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
distrugerea ajutorului american și canadian peste Atlantic. În prima perioadă a războiului submarinele germane au repurtat mari succese, dar după ce Aliații au dezvoltat tactici eficiente împotriva lor, pierderile submarinelor erau tot mai mari cu scăderea drastică a numărului de nave aliate scufundate. Submarinele americane acționau eficient împotriva proviziilor japoneze de petrol și alimente, care erau îndreptate spre arhipelagul japonez, astfel că cea mai mare parte din flota comercială a Imperiului Japonez a fost scufundată. Lipsa combustibililor în cantități suficiente i-a
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
pe malul de sud al Loirei, oferind astfel comunicarea între forturile Tourelle și Saint Laurent. În primele săptămâni ale lunii ianuarie, britanicii au construit, de asemenea, întăriri la nord de zidurile orașului. Orașul ulterir a fost întărit, inclusiv cu trupe aliate scoțiene, dar toate încercările de a contracara englezii nu au avut succes. La rândul său, atacurile asediatorilor la nu au avut succes importante. La 11 februarie spionii francezi au raportat la Orléans, despre un convoi englez, care transporta butoaie cu
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
finalizate și, prin comparație cu fortificațiile de pe Linia Maginot, acelea de pe Linia Alpină erau mai mici și nu la fel de puternic fortificate. Pe 31 mai, Consiliul suprem de război interaliat a decis că, dacă Roma intră în război alături de Germania, aviația aliată trebuia să execute atacuri împotriva țintelor industriale și petroliere din nordul Italiei. Pentru acest scop, francezii au oferit avioanelor RAF accesul pe două aerodromuri, de la nord de Marsilia. Britanicii au organizat aici baze înaintate operaționale și de realimentare cu combustibil
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Mediteraneană spre Malta. Mișcarea avea ca scop secundar testarea eficienței forțelor aeriene și a submarinelor italiene.. Pentru același scop, marina franceză trebuia să atace obiective terestre din zona Genovei, din Marea Tireniană, din sudul Italiei, Sicilia și Insulele Dodecaneze. Flota aliată avea un avantaj sensibil de italieni la capitolul nave de luptă. Amiralul Domenico Cavagnari, șeful statului major al Marinei Italiene, avea se opunea angajării flotei italiene într-o bătălie de amploare cu cele ale aliaților. Cavagnari prefera să utilizeze flota
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
soarta lor a fost uitată în timpul negocierilor, ei fiind trimiși în lagărul Fonte d'Amore de lângă Sulmona, unde aveau să ajungă mai târziu și 200 de britanici și 600 de greci. Atâta vreme cât au fost în custodia italienilor, prizonierii de război aliați au fost tratați în conformitate cu legile internaționale. Cel mai probabil, după capitularea Italiei din septembrie 1943, acești prizonieri de război au ajuns în mâinile germanilor. Cererile limitate ale guvernului italian în cursul negocierilor pentru armistițiu au generat diferite de teorii printre
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de 23 de ori până acum prin acest departament, dar niciodată pentru un start al competiției. Prima etapă, va avea plecarea de la Mont-Saint-Michel (pe unde turul a mai fost deja în 1990 și 2013) până la plaja Utah Beach (locul debarcării aliate din 1944) și este, conform organizatorilor, favorabil sprinterilor. Cea de a doua etapă se va încheia printr-un final accidentat la Cherbourg-Octeville. Parcursul complet va fi anunțat de ASO pe 20 octombrie 2015. Toate cele 18 echipe din UCI WorldTeams
Turul Franței 2016 () [Corola-website/Science/334951_a_336280]
-
de acțiune al românilor din Transilvania, Banat și Bucovina" cu sediul la Roma (prezidat de profesorul Mândrescu), cu scopul de a face propagandă unionistă și de a organiza în legiuni pe toți românii din Austro-Ungaria care se găseau în țările aliate. Procesul-verbal încheiat cu aceasta ocazie a conținut următoarele Reprezentanți Comitetului au fost trimiși pentru a susține aceste deziderate la Washington, Londra și Paris. Guvernul italian a recunoscut ulterior acest Comitet, ca fiind singurul reprezentant al prizonierilor de naționalitate română din
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
fiind faptul că a fost ziua ei de naștere, Sorana a primit un tort și dreptul de a-și telefona mama. După aniversarea Soranei, Mircea s-a reîntors la "Fermă". Acesta a fost întâmpinat de Maria și Marcel, singurii lui aliați. În următoarea zi, Nea Rață i-a vizitat din nou pe fermieri însoțit de un cipriot, care a venit să împrăștie praf anti-șerpi. Pe lângă asta, Nea Rață i-a înmânat Mariei câteva pensule, vopsea și cretă pentru a realiza niște
Ferma vedetelor (sezonul 2) () [Corola-website/Science/335447_a_336776]
-
ofensivă de mare amploare lansată de la granița olando-belgiană prin sudul Olandei, Eindhoven și Nijmegen spre podul de peste Rin de la Arnhem, având ca obiectiv forțarea cursului Rinului și depășirea liniei Siegfried, ca prima fază în asaltul final spre Berlin. Forțele aeropurtate aliate au fost înfrânte la Arnhem, iar înaintarea aliată a fost oprită la sud de cursul inferior al Rinului, ceea ce a dus la formarea unei pungi înguste care se întindea de la nordul frontierei belgiene în sud-estul Olandei. Forțele germane au atacat
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
prin sudul Olandei, Eindhoven și Nijmegen spre podul de peste Rin de la Arnhem, având ca obiectiv forțarea cursului Rinului și depășirea liniei Siegfried, ca prima fază în asaltul final spre Berlin. Forțele aeropurtate aliate au fost înfrânte la Arnhem, iar înaintarea aliată a fost oprită la sud de cursul inferior al Rinului, ceea ce a dus la formarea unei pungi înguste care se întindea de la nordul frontierei belgiene în sud-estul Olandei. Forțele germane au atacat această pungă din capul de pod de pe malul
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
care se retrăseseră, iar efectivele de aici au fost întărite cu trupe proaspăt sosite din Germania. Marginea apuseană a acestui cap de pod se afla în regiunea De Peel, o zonă mlăștionasă, cu mai multe canale care împiedicau înaintarea trupelor aliate. Aliații au hotărât să atace capul de pod dinspre nord, ceea ce implica cucerirea localităților Overloon și Venray, aflate pe direcția de deplasare spre Venlo. "Operațiunea Aintree" (numită după cursa de cai de la Aintree) urmărea în primul rând să asigure securitatea
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
care o ocupau aliații între Eindhoven și Nijmegen, cucerită în timpul "Operațiunii Market Garden" și, în al doilea rând, să distrugă capul de pod de malul vestic al râului Meuse, ca fază obligatorie a atacului pentru ocuparea Renaniei. a început când aliații participanți la "Operațiunea Aintree" au înaintat din pozițiile din sudul localității spre Overloon. După un prim atac așuat al Diviziei a 7-a blindate SUA, asaltul a fost preluat de Divizia a 3-a de infanterie britanică și de Divizia
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
Evacuarea de la Dunkerque/Dunkirk, operațiunea cu numele de cod Dynamo, cunoscută și ca Miracolul Dunkirk, a fost acțiunea de evacuare a trupelor aliate staționate pe plajele și în portul Dunkerque, (Franța), din perioada 27 mai - 4 iunie 1940. Evacuarea a devenit necesară în momentul în care un mare număr de soldați britanici, francezi și belgieni au fost izolați și încercuiți de armata germană
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
de la generalul Maurice Gamelin, că francezii își angajaseră în luptă toate forțele disponibile și că nu dispuneau de nicio rezervă strategică. Pe 19 mai, generalul Gort s-a întâlnit cu generalul Gaston Billotte, comandantul Armatei I franceze și coordonatorul forțelor aliate. Billotte i-a mărturisit că francezii nu dispuneau de forțe care să se opună înaintării germane spre mare. Gort a reacționat imediat, recunoscând că evacuarea trupelor de sub comanda lui peste Canalul Mânecii era cea mai bună soluție și a început să
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
53.823 soldați, printre ei aflându-se și primii soldați francezi transportați în Anglia. Gort și 68.014 dintre soldații săi au fost evacuați pe 31 mai, iar generalul Harold Alexander a rămas la comanda ariergărzii. Încă 64.429 soldați aliați au fost evacuați pe 1 iunie , mai înainte ca puternicele atacuri aeriene germane să oprească evacuarile pe timpul zilei. Ariergarda britanică formată din 4.000 de soldați însoțiți de 60.000 de francezi au părăsit continentul în noaptea de 2 spre
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
trimise în Fanța au fost abandonate. Șase distrugătoare britanice și trei franceze au fost scufundate. De asemenea, alte nouă vase de mare capacitate au mai fost scufundate. În plus, 19 distrugătoare au fost avariate. În total, peste 200 de vase aliate au fost scufundate și cam tot atâtea avariate. Cele mai importante pierderi ale Royal Navy în timpul acestei operațiuni au fost cele șase distrugătoare: Marina militară franceză a pierdut trei distrugătoare: În cele nouă zile ale Operațiunii Dynamo, RAF a piedut
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
noi au început deplasarea spre Franța pentru întărirea BEF. Dintre militarii acestor divizii, o bună parte a celor din Divizia a 51-a a capitulat pe 12 iunie. Restul, adică 144.000 de oameni, plus încă 48.000 de militari aliați, a fost evacuat în perioada 15-25 iunie prin mai multe porturi franceze în cadrul Operațiunii Ariel. Pe 14 iunie, trupele germane au ocupat Parisul, pentru ca, opt zile mai târziu, Franța să capituleze. Peste 100.000 de soldați francezi evacuați au fost
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
la Sud de Galloper la 28 mai. În ziua următoare cele două flote au luat contact vizual înante de prânz, vântul suflând dinspre Sud-Vest iar aliații aflându-se direct în vânt. De Ruyter a ținut cursul spre Sud-Est iar linia aliată a obținut o poziție de unde să atace inamicul abia dupa ora 18:00, când a devenit clar că nu era destul timp pentru o acțiune decisivă înainte de lăsarea întunericului și înainte ca flotele să atingă bancurile de nisip de la Nieuwpoort
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
prin Vest, iar "Royal Prince" fiind ancorat la doar 2 mile de țărm nu ar fi avut loc de manevră. De altfel există câteva jurnale oficiale care menționează că "Royal James" și "Victory" au urmat un curs spre Nord-Est. Flota aliată includea 74 nave de linie de 40 de tunuri sau mai mult, iar flota neerlandeză 62 . Aliații aveau astfel o superioritate numerică de 7 la 6 și de armament 6 la 5, navele lor fiind în medie mai grele. Din
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
au căutat alți antagoniști. De Ruyter a înaintat pentru a-l angaja pe John Harman pe "Charles" 100, în timp ce Van Nes, rămânând la pupa, a avut norocul să atace pe "Royal Katherine" 82, o navă care abia se alăturase flotei aliate cu un echipaj neantrenat. Deși aproape că a fost aprinsă de o navă incendiară îndreptată asupra lui "Royal Katherine", "Eendracht" și-a redus curând la tăcere oponenta și a lăsat-o în urmă pentru a ataca mai departe, trimițând două
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
pe care neerlandezii au reușit să le concentreze temporar asupra navelor mai puternice, izolându-le de restul liniei și scoțându-le din luptă. În prima parte a bătăliei, această tactică a dat roade spectaculoase: cele mai mari vase din flota aliată fuseseră învinse - nava-amiral a Escadrei Albastre era incendiată, iar cea a Escadrei Roșii dezafectată și scoasă din luptă, două puternice nave cu 82 de tunuri erau capturate, iar multe alte nave englezești erau foarte avariate. Vântul slab a împiedicat tractarea
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]