7,971 matches
-
sună masa, dintr-o dată, ca la comandă, mulțimea în dezordine se despărți în șiruri paralele, ca să facă loc meselor aduse pe mâini. Se puseră toți pe băute și pe mâncate friptură grasă de oaie care face gâtul pâlnie, să poată aluneca vinul. Către ziuă, când nuntașii erau bine turluciți, soacra mare fu adusă într-un coș, iar pe nași, ponosiți și dați cu funingine, stolniceii îi băgară în nuntă pe scaune de brațe, drept care Cheașcă pretinse lui Auraș să-i tragă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
păr, îi asigura temperatura necesară. Într-o zi hotărâse să pornească la drum în căutarea unei partenere de viață. Nu-i era frică de distanțele mari că avea picioare puternice, tălpi acoperite cu păr împotriva frigului și ventuze, să nu alunece pe gheață. Îl aștepta un drum lung în căutarea unei femele fără pui. După câțiva km de mers îl apucase o foame chinuitoare. Cel mai mult îi plăceau focile din Oceanul Arctic și avea și o tehnică aparte de vânat. Se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pe crengi, frunzele tremură în vântul rece, soarele se lasă învins de tunetul gălăgios și se ascunde după niște dealuri bătrâne. Fulgerul despică cerul, veverițele se sperie, tot mai greu se țin de crengile bătute de o ploaie repezită. Pit alunecă și cade pe frunziș. -Peeeet! Unde ești? Am căzut din copac! - anunță frățiorul necăjit. -Piiiiiit! Vin și eu, nu te las singur în furtuna asta urâtă! Când se regăsesc, se bucură nespus de mult și cuprinși laolaltă se ascund într-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Îi luase părinții și o lăsase Îngrijorată de soarta fratelui ei? Ce putea să-i facă? ― Fumat, băut, iar acum și mai rău. Și de unde lua bani pentru toate prostiile astea? Din gogoșile mele, de unde altundeva? Fiecare mărgea care-i aluneca printre degete era o altă supărare Înregistrată și eliberată. Desdemona, cu ochii ei triști, cu fața ei de fetiță silită să crească prea repede, Își Împărtășea grijile mătăniilor ca toți bărbații din familia Stephanides de dinaintea ei și de după ea (până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de căscată, Încât se vedea strălucirea unei secțiuni de trahee. Stepan ședea prăbușit la masa din sufragerie, cu mâna dreaptă, În care ținea scrisoarea protectoare, țintuită de masă cu un cuțit de tăiat friptura. Doctorul Philobosian făcu un pas și alunecă, apoi observă o dâră de sânge care ducea pe hol În jos. Urmări dâra până În dormitorul matrimonial, unde le găsi pe cele două fiice. Amândouă erau dezbrăcate și Întinse pe spate. Trei din cei patru sâni le fuseseră tăiați. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și verifice ouăle. Pe lângă ei, În apa hidoasă, pluteau trupuri. Unele erau vii și țipau. Un reflector dezvălui un băiat urcat până la jumătate pe lanțul de ancoră al unei nave de război. Marinarii aruncară cu ulei peste el și băiatul alunecă Înapoi În apă. Pe puntea vasului Jean Bart, cei trei proaspeți cetățeni francezi se uitară Înapoi la orașul care ardea, cuprins de flăcări dintr-un capăt În altul. Focul urma să mai țină trei zile, iar flăcările aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vest, În Utah. După aceea m-am deșteptat. Dar huruitul aproape c-a ajuns la ei. Zizmo deschide portbagajul. Și iată că din ceață apare o șalupă slinoasă, cu doi bărbați la bord. Aceștia opresc motorul și lasă barca să alunece prin stuf. Zizmo Îi dă un plic unuia dintre bărbați. Celălalt trage prelata de pe spatele bărcii. În lumina lunii se văd strălucind douăsprezece lăzi de lemn, stivuite cu grijă. ― Acum am propria mea cale ferată, spuse Zizmo. Hai, descarcă. Natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În timp ce taxiul hurducăie pe străzile Întunecate, Încercând să fie mai rapid decât contracțiile ei... ...iar Zizmo străbate gheața În viteză. Acul vitezometrului se ridică. Motorul duduie. Lanțurile de pe cauciucuri lasă o dâră Învolburată În zăpadă. Packardul se avântă În beznă, alunecând pe porțiunile de gheață dezvelită și derapând cu spatele. ― Ați pus-o la cale amândoi? strigă Jimmy. Ca Lina să se mărite cu un cetățean american și să Îți fie garant? ― Despre ce vorbești? Bunicul meu Încerca să rămână rațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu Încetinitorul pe roata din spate a Packardului. Îl simte strângându-se ca un laț, dar apoi i se desprinde de la gât și timpul Își reia curgerea firească În timp ce Lefty se desprinde de mașină. Își ferește fața când izbește gheața, alunecând o bucată bună. Când Își ridică din nou privirea, vede Packardul mergând mai departe. E imposibil să-și dea seama dacă Zizmo Încearcă să vireze, să oprească. Lefty se ridică În picioare, n-are nimic rupt, și se uită cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Voma, care la lumina lunii avea o culoare albăstruie stranie, vălurea la rândul ei, plescăind Înainte și Înapoi peste bocancii tuturor. Milton se uita În sus, Încercând să ia o gură de aer curat. Barca se apleca și se legăna. Aluneca pe valuri și se prăbușea, zguduindu-și carena. Se apropiau de țărm, unde se spărgeau valurile. Ceilalți bărbați Își potriviră rucsacurile și se pregătiră de asaltul simulat, iar marinarul Stephanides Își abandonă singurătatea din cască. ― L-am văzut la bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu saci pentru aspiratoare. Ce ar fi luat dacă ar fi jefuit bufetul? Ar fi luat oare vitraliul, pe care Milton Însuși Îl luase din altă parte? Ar fi fost interesați de fotografia cu Ty Cobb, care-și arăta colții, alunecând cu crampoanele Înainte În baza a doua? Poate că ar fi smuls pielea de zebră de pe scaunele de la bar. Le plăcea orice lucru african, nu? Nu era asta ultima modă? Sau vechea modă, care revenise? La naiba, n-aveau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de evrei din zonă (care plătise, ca și noi, cu banul jos). Dar bunicul meu se obișnuia cu o realitate mult mai Înspăimântătoare. Ținându-mă pe mine de mână ca să-și păstreze echilibrul când tufele și copacii făceau mișcări ciudate alunecau la periferia câmpului său vizual, Lefty se confrunta cu posibilitatea ca luciditatea să fie un accident biologic. Deși nu fusese niciodată un ins religios, Își dădea seama acum că Întotdeauna crezuse În suflet, Într-o forță a personalității care supraviețuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne sărutăm. Jocul e mult mai puțin serios, mult mai jucăuș, mai liber, dar ne ținem una de alta, Încercând să nu dăm drumul corpului alunecos al celeilalte, și genunchii ni se ciocnesc, stomacurile ni se ating, iar șoldurile ne alunecă Înainte și Înapoi. Diverse moliciuni scufundate ale corpului Clementinei Îi furnizează corpului meu informații cruciale, informații pe care le pun bine undeva deoparte, dar pe care nu le voi Înțelege decât peste mulți ani. Cât timp ne răsucim? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era o grabă În mersul ei. Dacă picioarele nu i-ar fi Împins Întruna Înainte, pantofii turtiți i-ar fi zburat din ele. Acest lucru Îi scotea În relief mușchii gambelor. Și acolo avea pistrui. Era aproape ca un bronz. Alunecând, trecea pe lângă mine și vorbea cu o altă Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de normal părea, și o știam și din expresia șocată de pe chipul lui Jerome. Toate acestea le-am priceput Într-o clipă. Apoi l-am Împins pe Jerome la o parte. S-a tras Înapoi, afară din mine, și a alunecat din pat pe jos. Liniște. Doar noi doi trăgându-ne sufletul. Stăteam Întinsă pe spate, pe patul de campanie. Sub decupajele din ziare. Cu o știucă Împăiată În calitate de unic martor. Mi-am tras salopeta și m-am simțit cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fluture, pe bărbia mea. M-a adulmecat cu nasul În adâncitura de pe gât. Și apoi m-am trezit cu buzele lui avide, stângace. Voiam să mă lase În pace. În același timp, mă Întrebam dacă mă spălasem pe dinți. Jerome aluneca și se urca pe mine și totul era ca În noaptea precedentă: o greutate care mă strivea. Așa Își anunță băieții și bărbații intențiile. Te acoperă ca un capac de sarcofag. Și la asta Îi spun iubire. Un minut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vag. Se ridica și se insinua. Mi-am pus mâna pe coapsa Obiectului, cu palma În jos. Și, cum ne legănam În continuare, uitându-ne una la alta În timp ce greierii scârțâiau din scripcă În iarbă, am lăsat mâna să-mi alunece Într-o parte, spre locul unde se Împreunau picioarele Obiectului. Degetul mare mi-a pătruns pe sub șortul ei. Pe chip nu i se vedea nici o reacție. Ochii ei verzi de sub pleoapele grele rămaseră fixați În ochii mei. Am simțit moliciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vedea nici o reacție. Ochii ei verzi de sub pleoapele grele rămaseră fixați În ochii mei. Am simțit moliciunea chiloților ei și am apăsat, pătrunzând sub elastic. Și apoi, cu ochii larg deschiși, dar limitați În acel mod, degetul mare mi-a alunecat Înăuntrul ei. A clipit, ochii i s-au Închis, și-a ridicat coapsele și mai sus și am făcut-o din nou. Și apoi iarăși. Bărcile din golf făceau parte din asta, și orchestra de coarde a greierilor din iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
va avea sfârșit și va uita de început. Să nu întrebi timpul de ce face ceea ce face. El pur și simplu...curge. Ne vom vedea foarte curând..., sfârși atunci moșneagul, lăsându-și mâna să cadă leneșă pe lângă corp, iar privirea îi alunecă în întunericul ce aștepta sub el. Am simțit un ghiont în coastele din dreapta. Abia dacă merita să-i dau atenție... Apoi încă unul. Și încă unul. De fiecare dată mai puternic și mai tare! Apoi o voce! O voce alarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu știu când și nici unde. Nici vocea nu mi-o mai amintesc. Țin minte doar ritmul melodiei. Aceeași melodie pe care o fredona copilul din fața mea! Cu o curiozitate obsesivă m-am grăbit să urc scările până la el. Am alunecat. Băiatul fugise în sus și se refugiase la etajul unu. Înainte de a porni după el, țâșni pe scări, și mai sus, cântând în tot acest timp melodia care nu-mi dădea pace, și se opri la etajul doi, întorcând capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pace, și se opri la etajul doi, întorcând capul acolo, parcă pentru a se asigura dacă îl urmăresc sau nu. Eram la jumătatea scărilor dintre etajul unu și doi. Apoi fugi și mai sus. Eram hotărât să nu-l pierd! Alunecasem iarăși! M-am echilibrat rapid și am pornit și mai sus. Ajungând la etajul trei, ultimul etaj, mă gândeam că nu mai avea unde fugi copilul. Ieșind pe ușa albă care delimita scările profesorilor, l-am găsit pe culoarul din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care în câteva ore vor veni să ne omoare. În plus, nu avea rost să rămână acest surplus în magaziile imperiale. Surplus? Stăteam în jurul cutiei pe care-l zărisem. Apucă de o șipcă de lemn și o trase în dreapta. Capacul alunecă zgomotos și se prăbuși pe podeaua plină, în mare parte, de rumeguș de lemn. De la aprovizionarea Leverifului. Vezi tu? Leverif va fi un stat. Un vârf de lance în coasta Guvernului. Un avanpost în proclamarea vechiului imperiu! Înțelegeam. Nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Complotau! Ecourile lor ajungeau la urechile mele și mă anunțau de ceea ce se întâmpla. Eram înlăturat. De unde? Răspunsul veni curând: din propria mea minte. Eram trădat din interior, iar eu nu puteam face nimic. Simțeam deja cum pierd controlul, cum alunec. "Nu mai este un pericol pentru noi, iar până când ajunge hoinarul, nu va mai avea ce să facă." " Mintea lui a fost mai ușor de sedus ca cea de dinaintea sa." Înaintea mea... Cine a fost înaintea mea? Dar degeaba. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-ne din priviri, apoi spusei: Trebuie să plec, Soliteraj. Avem niște musafiri neașteptați. Armele care vor veni duceți-le în cantină, unde le-am găsit și pe celelalte. Pe măsură ce mă îndepărtam, însoțit de eterna mea "umbră", pe cablu începură să alunece diferite arme și ustensile. Magrun se luă după noi. "Soliteraj, dacă se întâmplă ceva deosebit, anunță-mă!" "Sigur. Numai să nu se întrerupă comunicațiile ca data trecută." Data trecută? Se referă la perioada cât am fost eu sub pământ, Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
moară. De ce trebuie să se sfârșească miracolul vieții atât de macabru și josnic? De ce incertitudinea vieții trebuie curmată de siguranța morții? Am auzit sunetul sec al glonțului care i-a spart tâmpla și zgomotul metalic al pistolului care i-a alunecat din mâna inertă pentru a se lovi de marginea cărării de piatră, izbindu-se și căzând în gol. Am simțit cum se rupe ceva și mi-am dat seama că sufletul se desprindea de el și dispărea acolo unde doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]