KorAP: Find »[drukola/base=ambasadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...161 162 163 ...398 >

9,933 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839

Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișe turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și, din când în când, câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
plus afișe turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și, din când în când, câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență, a fost relațiile cu românii stabiliți în Chile. Nu erau mulți, să fi fost 100-150 de persoane din diferite generații și de diferite "origini" români-români, greci-români

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
cu rare excepții, nu se puteau lăuda că au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă, la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Mi-am propus nu să-i schimb, fiindcă ar fi fost greu sau imposibil, cel puțin din două motive fugiseră dintr-o dictatură și acum trăiau, în patria adoptivă, în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
doar să mi-i apropii, să aflu ce gândesc și dacă îi mai interesează ceva din ce au lăsat în urmă, din copilăria și tinerețea lor. Ca să-i descopăr mi-a luat câteva luni bune nu știu cum se face, dar, pe la ambasadele pe unde am trecut, listele cu românii dispar odată cu plecarea de la post a celui care se ocupă de probleme consulare. Am luat-o "din om în om" și așa am reușit să aflu câte ceva, să-i cunosc, să-i vizitez

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
fost cu românii din Santiago. Eram invitați de toți, ba acasă, ba la restaurante și nu mai pridideau cu oftaturile și, uneori, chiar cu lacrimile. Una dintre "despărțirile" mai deosebite am avut-o de cei doi "diplomați economici" de la fosta Ambasadă a R.D.G. Ambasada fusese închisă, după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor R.D.G., cei doi îmi erau "afiliați" mie. Erau doi oameni simpatici cu care mă întâlneam adesea și pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
din Santiago. Eram invitați de toți, ba acasă, ba la restaurante și nu mai pridideau cu oftaturile și, uneori, chiar cu lacrimile. Una dintre "despărțirile" mai deosebite am avut-o de cei doi "diplomați economici" de la fosta Ambasadă a R.D.G. Ambasada fusese închisă, după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor R.D.G., cei doi îmi erau "afiliați" mie. Erau doi oameni simpatici cu care mă întâlneam adesea și pe care i-am

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
de o "chemare" la cabinetul ministrului, pentru a asista la audiența solicitată expres de ambasadorul R.D.G., care i-a prezentat ministrului o scrisoare oficială de mulțumire din partea "Guvernului R.D.G.", "pentru sprijinul calificat și colaborarea excelentă" a Însărcinatului cu afaceri al Ambasadei României la Santiago de Chile cu reprezentanții comerciali ai R.D.G.. (La încheierea audienței, ministrul Ștefan Andrei, puțin surprins de "atenția" acordată de Guvernul R.D.G., a încercat să mă investigheze "ce și cum și de ce". Nu așteptam felicitări de la șeful ierarhic

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
felicitări de la șeful ierarhic, știam că așa ceva nu prea se obișnuiește în M.A.E., dar nici la "răstălmăciri" ce nu-și aveau locul și rostul într-o asemenea situație.) La plecarea de la Santiago, ne-am despărțit de cei de la ambasadă, trebuie să recunosc, de ambele părți, fără regrete, iar la aeroport de un grup de prieteni chilieni și români. Cei doi ani petrecuți în Chile, ca șef de misiune, într-o țară cu dictatură militară, au fost o experiență benefică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
este necesară pentru înțelegerea rațiunilor care au stat la baza precizării poziției diplomatice adoptate atunci de România și, în final, hotărârea de recunoaștere a noului stat apărut pe harta lumii și stabilirea cu el de relații diplomatice la nivel de ambasadă. Conducerea României a luat act de consecințele celui de-al treilea război indo-pakistanez din 1971, respectiv separarea Pakistanului de Est de Pakistanul de Vest și proclamarea în locul Pakistanului de Est a unui nou stat independent cu numele de Bangladesh. În

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
bune în diverse domenii ale legăturilor dintre state, atât cu India, cât și cu Pakistanul. Ea avea ambasadori acreditați la New Delhi, India, unde eram și eu din 1969, precum și la Islamabad, capitala Pakistanului. În India, țara noastră avea, pe lângă ambasadă, secții economice la New Delhi, Bombay, Calcutta și Madras. În Pakistan, Ambasada română de acolo avea și o secție economică la Dacca, în Pakistanul de Est. După 1947, la independența și divizarea subcontinentului indian în două state separate, India și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
și cu Pakistanul. Ea avea ambasadori acreditați la New Delhi, India, unde eram și eu din 1969, precum și la Islamabad, capitala Pakistanului. În India, țara noastră avea, pe lângă ambasadă, secții economice la New Delhi, Bombay, Calcutta și Madras. În Pakistan, Ambasada română de acolo avea și o secție economică la Dacca, în Pakistanul de Est. După 1947, la independența și divizarea subcontinentului indian în două state separate, India și Pakistanul, sistemul lor politic a evoluat diferit. În timp ce India a adoptat un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
care cutreiera prin lume pentru obținerea recunoașterii țării sale ca stat independent și stabilirea de relații diplomatice. A vrut sa vină și în România, dar nu și-a aranjat în prealabil vizita, deși putea s-o facă eventual cu sprijinul Ambasadei indiene de la București. Sosind la aeroportul Otopeni, el s-a prezentat ca ministru de externe al Bangladesh. Am aflat și eu ulterior că, fiind întrebat cine este, el s-a prezentat ca ministru de externe al noului stat, dar cineva

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
pe cooperarea în grupul țărilor în curs de dezvoltare și mișcare a țărilor nealiniate. La încheierea discuției, i-am prezentat proiectul pregătit de mine pentru un comunicat comun de stabilire a relațiilor diplomatice între România și Bangladesh, la nivel de ambasadă. Președintele a aprobat pe loc proiectul și a dorit să-l dea imediat publicității. L-am rugat să accepte publicarea concomitentă la Dacca și București a comunicatului comun, după ce eu voi anunța M.A.E. român despre acceptarea lui. Convenind

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
a comunicatului comun, după ce eu voi anunța M.A.E. român despre acceptarea lui. Convenind astfel, comunicatul a fost dat publicității la 29 iunie 1972, care a devenit oficial data stabilirii relațiilor diplomatice dintre România și Bangladesh, la nivel de ambasadă. După primirea la președintele Mujibur Rahman, am mai rămas două zile la Dacca pentru întâlniri cu ministrul de externe și ministrul economiei, cu care am discutat în special despre promovarea relațiilor economice dintre cele două țări. II. Acreditarea ca ambasador

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
am luat scrisorile de acreditare și am plecat să le prezint președintelui Republicii Vietnamului de Sud. Am folosit rutele aeriene București-Moscova-Pekin-Hanoi și de acolo, am mers cu un avion special nord-vietnamez până la granița Nord-Sud vietnameză stabilită pe paralela 17. De la Ambasada română din Pekin, mi s-a dat un diplomat, Ion Buzatu, care m-a însoțit pe toată perioada exercitării misiunii încredințate. La Hanoi am fost luați în primire de Ministerul de Externe al R. D. Vietnam, care ne-a constituit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
printre care Everest, situat la granița dintre Nepal și Tibet, cu vârful cel mai înalt din lume de 8850 m. Numele Everestului este în nepaleză Sagarmatha, iar în tibetană Chomolungma. Între România și Nepal, există relații diplomatice la nivel de ambasadă , iar eu mi-am prezentat scrisorile de acreditare ca ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Nepal (nerezident) în anul 1970, păstrându-mi reședința permanentă la New Delhi, India. Pegătindu-mă pentru festivitățile unui asemenea eveniment, mi-am luat soția și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
și un test practic, am fost angajat în prestigioasa instituție. Urma să mă întorc la Beijing, unde, în zilele de luni, marți și miercuri, îmi continuam studiile universitare, iar în zilele de joi, vineri și sâmbătă îmi desfășuram activitatea la Ambasada României ca referent-relații. La scurtă vreme, aveam să primesc o onorantă misiune diplomatică. * * * Acum 58 de ani, în septembrie-octombrie 1954, dr. Petru Groza, președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale al Republicii Populare Române, însoțit de fiica domniei-sale, Maria Groza, întreprinde

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
Groza, întreprinde o vizită prietenească de cca o lună în Republica Populară Chineză. Invitația personală a președintelui Guvernului Popular Central al Republicii Populare Chineze, Mao Zedong, i-a fost adresată șefului statului român în august 1954. La 19 august 1954, Ambasadei Chineze la București i se predă scrisoarea de răspuns a dr. Petru Groza, prin care demnitarul român acceptă invitația, precizând că va pleca din București spre Beijing pe la mijlocul lunii septembrie. Diplomatului chinez i se mai spune că ,,vizita va avea un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
Republicii Populare Române să ia parte la sărbătorirea celei de-a V-a aniversări a proclamării Republicii Populare Chineze, la eveniment fiind invitate și delegații din U.R.S.S. și țările de democrație populară." Ambasadorului chinez i s-a promis că Ambasada va fi informată ,,atât despre ziua plecării tovarășului dr. Petru Groza, cât și despre componența și ziua plecării delegației guvernamentale a R.P.R.". Deși era vorba de invitații distincte, vizând vizite cu caracter deosebit, în virtutea unui raționament gospodăresc, dr. Petru Groza

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
centrale; deplasările locale ale dr. Petru Groza se făceau într-o coloană de mașini ce frecvent era ovaționată de trecători. Delegația română dr. Petru Groza, fiica domniei-sale, Maria Groza, ca și aghiotantul Romulus Farcas a fost însoțită permanent de consilierul Ambasadei Chineze la București, Li Enqiu, și soția acestuia (medic), de funcționarii M.A.E. care serveau și ca traducători: Ding Yongning (Tincuța, după cum a botezat-o demnitarul român) și Qiu Zudi, ca și de personal de pază și serviciu. Semnatarul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
botezat-o demnitarul român) și Qiu Zudi, ca și de personal de pază și serviciu. Semnatarul acestor rânduri, de abia angajat în M.A.E. și întors la studiile universitare din Beijing, unde avea și o jumătate de normă la Ambasada României ca referent-relații, a primit misiunea onorantă de a-l însoți pe șeful statului român în această călătorie. Călătoria a fost jalonată de opriri de 2-3 zile în orașele Nanjing, Shanghai, Hangzhou, Guangzhou, Kunming, Chongqing și Xian. Pretutindeni, dr. Petru

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
ai aflat, m-am gândit să rememorez, în radiografia de față, unele secvențe ale politicii externe a României, desfășurate în cei peste 20 de ani, cât m-am aflat în serviciul său, în Centrala M.A.E. și la patru ambasade (de la Moscova, Budapesta, Belgrad și Ulan Bator). Am fost recrutat de Ministerul Afacerilor Externe în anul 1959, de pe poziția de lector la Universitatea "C. I. Parhon" din București, unica universitate existentă atunci în capitală și dintre cele trei din toată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
universitate existentă atunci în capitală și dintre cele trei din toată țara; eram, de asemenea, prodecan al Facultății de Filosofie și șef al Catedrei de Economie. I. După o sumară instruire în Centrala M.A.E., am fost trimis la Ambasada de la Moscova, unde am lucrat până la sfârșitul anului 1963. La început, m-am ocupat de schimburile cultural-științifice și de presă dintre România și U.R.S.S. Dacă schimburile cultural-științifice decurgeau normal, fără probleme, în domeniul presei, existau unele deficiențe privind prezentarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
publicațiilor periodice, s-a reușit înlocuirea acestei prezentări vădit eronate, cu tratarea faptelor în concordanță cu realitatea. După un timp, când în relațiile româno-sovietice, au început să apară probleme politice și economice mai deosebite, am primit ca sarcină de la conducerea Ambasadei, să mă ocup de problemele respective. Perioada 1960-1963 a fost extrem de densă în evenimente din acest domeniu, care impuneau o mare atenție în urmărirea lor și semnalarea aspectelor noi, de interes pentru România. Atunci, au devenit mai vizibile decât oricând

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
a reprezenta interesele țării noastre în raporturile sale cu Mongolia. În această calitate, l-am reprezentat pe ambasadorul Nicolae Guină, acreditat și la Ulan Bator, și am inițiat negocieri pentru obținerea de la Partea mongolă a unui amplasament în vederea construirii sediului Ambasadei române. Totodată, am negociat trei contracte: pentru construirea unei fabrici de prelucrare a lemnului, a alteia de procesare a laptelui și, în al treilea rând, construirea clădirii circului de stat mongol. Confruntat cu numeroase obligații importante la Moscova, ambasadorul Nicolae

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]