8,976 matches
-
fundamental, publicat În 1977 de către Nancy Friday, My Mother, My Self17, e deplin convingător În acest sens. Chestiunea femeii-scriitor acoperă, fatalmente, un spațiu al intimității, chiar dacă unul marginal. Iar În ce privește autobiografia, ea este arareori altceva decât un jurnal intim deghizat. Amprenta Frankenstein „Monstruozitatea eului”, admirabil analizată de către Barbara Johnson 18, este, desigur, transcrierea În oglindă a unei caracteristici a realității. Obligat să intre În patul procustian al fragmentarismului confesiunii cotidiene, eul scriitorului e constrâns să se replieze asupră-și, până la insuportabil
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
presimțiri: a intuiției că ea poate fi repetată la nesfârșit, multiplicată după legea numerelor mari. A numerelor care, și ele, dau identitate vieții. Gradele elaborării Între timpul trăirii și timpul transcrierii există, desigur, un interval care, deși infim, Își lasă amprenta asupra jurnalului. Oricât ar părea de directă, de necontrafăcută, de indiferentă la stil, la efectele retorice și la efectele (ne)Întâmplătoare ale evenimentelor „narate”, scrierea jurnalului nu e scutită de o anumită doză de elaborare. Aceasta implică, precum orice activitate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
timpul scrierii alterează 93, În exact aceeași măsură, spațiul temporal pe care-și propusese să-l recupereze. Cronofagia jurnalului, cel mai subtil dintre viciile sale de fond, nu anulează, Însă, cu totul, ceea ce rămâne În urma sa: un proiect, o mărturisire, amprenta, unica amprentă materială, a unei existențe. Caracterul literar al jurnalului intim este rezultatul altui paradox, aproape insesizabil. Dacă jurnalul, ca scriere, apare În momentul În care importanța eului devine vizibilă pentru oricine, reflex al dorinței de a-l cunoaște, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
alterează 93, În exact aceeași măsură, spațiul temporal pe care-și propusese să-l recupereze. Cronofagia jurnalului, cel mai subtil dintre viciile sale de fond, nu anulează, Însă, cu totul, ceea ce rămâne În urma sa: un proiect, o mărturisire, amprenta, unica amprentă materială, a unei existențe. Caracterul literar al jurnalului intim este rezultatul altui paradox, aproape insesizabil. Dacă jurnalul, ca scriere, apare În momentul În care importanța eului devine vizibilă pentru oricine, reflex al dorinței de a-l cunoaște, de a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în 2010 a ajuns la doar 1,3 copii. Putem constata că modelul de fertilitate din ultimii ani indică o scădere drastică, de aproape un copil la o femeie. Noile realități economice, sociale și politice și-au pus cu siguranță amprenta asupra evoluției descendente a fertilității. Degradarea nivelului de trai (mai ales scăderea puterii de cumpărare), șomajul, incertitudinea în găsirea unui loc de muncă și stresul sunt factori specifici perioadei de tranziție, care au influențat reducerea fertilității. Legat de factorii amintiți
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
Încheind acest excurs minimal în bibliografia școlară din anii '30, ajungem și la profesorul ieșean Orest Tafrali, autor al mai multor ediții de manuale pentru gimnaziu și liceu. Formația sa de specialist în istoria artei și arheologie a lăsat o amprentă aparte acestor texte, cu referințe culturale deosebit de consistente. Structura fundamentală a manualului a rămas, însă, aceeași ca și la alți autori, conformă programelor școlare în vigoare. În cărțile sale, momentul unirii a fost plasat constant în cuprinsul temei despre "Domnia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Rhema Secunditate Sinsemn semn indicial Dicisemn Terțitate Legisemn semn simbolic Argument G. Deledalle (1979: 37) sugerează următorii termeni pentru caracterizarea celor 9 clase de semne determinate de categoriile logico-faneroscopice și trichotomia semnului. Representamen Obiect Interpretant Primitate Posibilitatea semnului Semnul real: amprentă, marcă Semn codificat: arhetip Secunditate Asemănarea cu obiectul Indicarea obiectului individual Inlocuirea obiectului Terțitate Semn reprezentat Semnul spus sau enunțat Semn reprezentat ORDINUL REPREZENTĂRII COMUNICĂRII SEMNIFICĂRII (apud J. Fisette, 1990: 23) Chiar dacă în ultima sa clasificare (1906) Peirce ajunge la
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau să găsim un semn lipsit de calitatea indicială" (C.P. 2.306). Tipuri de indicialitate Actualizare Cod Raport referențial oral scris homo materialitate hetero-ma-terialitate LINGVISTICA paralingvistică intonație + + propriu-zisă deixis-ul + + + FIGURATIVĂ săgeți, vectori + + OSTENSIVĂ primară obiectul real + gestul indicării + secundară urme, amprente, simptome, urme fotografiate + + + + + + + Ca și iconicitatea, indicialitatea cunoaște o gradație în raportul față de referent (așa cum o mică fotografie în alb și negru a Giocondei seamănă mai puțin cu modelul real decît tabloul celebrului pictor italian, la fel fotografia unor amprente
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
amprente, simptome, urme fotografiate + + + + + + + Ca și iconicitatea, indicialitatea cunoaște o gradație în raportul față de referent (așa cum o mică fotografie în alb și negru a Giocondei seamănă mai puțin cu modelul real decît tabloul celebrului pictor italian, la fel fotografia unor amprente este o "îndepărtare" de referent, o indicialitate secundară). 4.4.3. Simbolizare. Prin simbol vom înțelege semnul al cărui caracter reprezentativ rezidă în faptul că există o regulă care îi determină interpretantul. Toate cuvintele, propozițiile, cărțile și celelalte semne convenționale
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1.1 Retorica iconică. Mesaj și peisaj totodată, contemplată mai mult decît citită, publicitatea este un enorm "dispozitiv panegiric" ținînd de o "hagiografie și apologetică a obiectului" (G. Péninou, 1970: 97). Revoluția iconică a erei vizualului și-a pus decisiv amprenta asupra mesajului publicitar biaxial: de la verbalitatea literară a formelor "arhaice" de publicitate (din care subzistă azi doar sloganul) s-a trecut la exploatarea intensă a analogicului, la binecunoscutul "imperialism al imaginii", tradus de o multitudine de coduri: cromatic (redat "incisiv
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
să vorbească prin el despre marile conflicte morale, cu o seriozitate care o plasa în tradiți a autorilor, clasici pe care îi admira atât de mult. Un critic competent contemporan, Edmond Jaloux a identificat vocea acelui alter-ego ca una dintre amprentele sale. Yourcenar va EDMOND JALOUX criticul de dreapta foarte influent de la Les Nouvelles Littéraires, a fost unul din cei mai timpurii cronicari ai lui Alexis. El a remarcat influența lui Rilke ca și abilitatea neobișnuită a lui Yourcenar. Descoperirea unui
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
transformat, treptat, în ideologie. Este, de pildă, cazul receptării postmodernismului în Europa de Est, care nu a fost nicidecum inocentă, o simplă preluare de date artificial înlănțuite în jurul unui curent-concept, ci un instrument de opoziție față de regimul comunist (cel ce își pusese amprenta hiper-realistă asupra romanului, aducând în prim-plan perechea formată din eroul și eroina muncitori/ țărani care construiesc braț la braț colectivizarea și mai apoi statul socialist multilateral dezvoltat), de înfruntare prin scris și, implicit, o supapă de libertate. O intuiție
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe care-l au Blimunda, Ricardo Reis sau Raimundo Silva". Se înțelege de aici că literatura poate crea atâția Isuși ori atâtea Evanghelii câte are nevoie. Cu o condiție: să fie "funcționale", adică viabile estetic, să se recunoască în ele amprenta proprie a unei mentalități. Chiar dacă ea merge, așa cum face și romanul lui Saramago, în linii mari, după evenimențialul Noului Testament. Ca și alți romancieri postmoderni, Saramago face, parodiind, din Biblie o "metaficțiune istoriografică", adică o ficțiune extrem de conștientă de statutul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care ai părăsit-o. [...] Trecându-i pragul, trebuie să-ți spui: viața mea s-a sfârșit. Numai spiritul meu și conștiința mea îmi rămân scumpe și importante [...] Dar cum să-ți preschimbi trupul în piatră?157. În viziunea asupra recluziunii, amprenta lui Soljenițîn este inconfundabilă. Atrocitățile acestor lumi infernale nu pot distruge lumina hristică, iar alegerea acestei căi "transformă încercarea în asceză"158. Oricât de absurd ar părea, în aceste lumi fericirea este posibilă, mărturisește Soljenițîn. Nu putem decât să-i
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
slujba justificării tiraniei. Nu este întâmplător că personajul care se opune acestui mod de a face artă este un bătrân. Ca și Kordubailo din povestirea O întâmplare în gara Kocetovka, bătrânul deținut aparține altei orânduiri, iar gândirea lui nu poartă amprenta propagandei comuniste sovietice. De aceea, el nici nu poate separa esteticul ("cum") de etic ("sentimente nobile"): O maimuțăreală! [...] Și apoi o idee politică dezgustătoare justificarea tiraniei unui individ. [...] Dar ce altă interpretare ar fi putut să treacă?... A, să treacă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Idem, Arhipelagul GULAG, vol. III, ed. cit., p. 379. 259 Idem, Arhipelagul GULAG, vol. II, ed. cit., p. 297. 260 Ibidem, p. 70. 261 Printre indiciile de ficționalitate semnalate de M. Riffaterre se afla și umorul, ca marcă specifică sau amprentă a scriitorului. 262 Ph. Hamon, L' Ironie littéraire. Essai sur les formes de l'écriture oblique, Hachette, Paris, 1996, p. 151. 263 Vezi Ibidem, p. 21. 264 Vezi Emil Iordache, "Mai mult decât literatură", în Convorbiri literare, nr. 7, iulie
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
unei influențe unice, chiar și de la distanță, asupra religiei antice grecești. O dată cu stilul exterior de viață al polisului grec au pătruns în noile fundații elenistice și formele sale de cult, materializate prin creația unor monumente fastuoase de artă sacră, purtând amprenta specific elenistă, lipsite de spiritul anticei religii grecești. La rândul lor, cultele orientale s-au îndreptat în număr mare din Grecia și până în vestul Imperiului producând o moleșeală a credinței antice și, adesea, în ciuda introducerii unor noi forme, și o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
datorită uciderii lui Abel, scăldat de sângele fratern, nu-l va mai face părtaș pe Cain de forța binecuvântării pe care o conține. Uciderea lui Abel creează indiciul emblematic al tuturor asasinilor din istorie: atitudinea violentă a lui Cain devine amprenta inconfundabilă a tuturor războaiele de agresiune și oricărui tip de violență individuală și colectivă: orice ucigaș este fratricid și orice război este un fratricid. Autoafirmarea necontrolată, exprimată în cântul lui Lameh, ne indică o fragmentare a conviețuirii umane ce nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a murit în același loc și în aceleași condiții, și a fost înmormântat în același mormânt. Grațian, trădat de armata sa și respins pe durata fugii sale de diferite orașe, a fost de batjocura dușmanilor și pereții tăi, Lugdunume, arată amprentele mâinii sale însângerate. Valentinian, tinerel și aproape copil, după fugă, după exiluri, redobândind Imperiul după multe vărsări de sânge, nu departe de orașul care a fost martorul morții fratelui său, a fost ucis; iar cadavrul său în semn de bătaie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a condamna, în public și în privat, depravările nocturne, matricidul, uxoricidul și alte numeroase delicte, cu care se mânjise Nero, devenind obiect de ură, înjosire și dispreț general? Ne vine greu să credem. Persecuția neroniană dezlănțuită pe neașteptate, poartă amprenta clară a stăpânului decis să o sfârșească cu acele situații neplăcute și cu mulțimea nu doar ostilă, ci și plictisitoare și indezirabilă. Masacrarea creștinilor din porunca sa nu este străină legăturii logice existente între evenimentele istorice de aceiași natură, săvârșite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conduitei sale imorale și delictuoase, Nero, considerând creștinii mult mai periculoși decât dușmanii săi politici, a apreciat necesară eliminarea acestora profitând de incendiul cazual și de ura pe care poporul o nutrea față de ei. Persecuția lui Nero are mai mult amprenta unei acțiuni de poliție; nu a fost o persecuție propriu-zisă și nu s-a extins spre toate provinciile Imperiului, după cum afirma eronat Orosius. Pentru unii istorici din secolul XX, nu au fost mai mult de 200 de victime, dar pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armată, ar fi fost vreunul care să fi comis vreun lucru necugetat din exasperare sau fanatism, asemenea acelui cezareean care printr-un zel temerar a smuls și a rupt edictul. Atât gestul unuia cât și al celuilalt ar putea fi amprenta pură a montanismului și, dacă ar fi trăit încă Tertulian, am fi putut cunoaște adevărul, pentru că nu ar fi ezitat să-i exalte pe acești noi eroi ai doctrinei sale, după cum l-a preamărit și pe soldatul care a refuzat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
printre persecuțiile dezlănțuite împotriva Bisericii datorită naturii sale nu tocmai religioase. Creștinii, suspectați ca infiltrați ai lui Constantin, ignorau în bună parte motivul real al persecuției. Persecuția lui Licinius are o fizionomie proprie; distinctă de cea dioclețiană (303-304), care poartă amprenta sufletului lui Galerius (305-311), omul brutal care a inspirat-o. Persecuția galeriană (303-311) a fost generală, violentă, nemiloasă, fără ficțiuni, fără subtilități și fără nici o atenuantă în aplicarea edictelor emanate, pe când cea liciniană, încolțită în mijlocul subtilităților și localizată îndeosebi în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
august 1938, Carol al II-lea va înfăptui o nouă organizare administrativ-teritorială a României. Pe lângă structurile administrative consacrate în organizarea teritoriului țării (comuna, plasa și județul) s-a introdus una nouă: ținutul. În megalomania sa, regele năzuia să-și pună amprenta și asupra reorganizării statului, să o particularizeze, pentru a rămâne în istorie. Au fost înființate 10 ținuturi: inutul Olt avea reședința la Craiova, Ținutul Argeș (Bucegi) la București, Ținutul Marea la Constanța, Ținutul Dunărea la Galați, Ținutul Nistru la Chișinău
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
și a intervențiilor armate din exterior, valul revoluționar ce se revărsa dinspre Răsărit a eșuat în tentativa de bolșevizare a estului Europei, condamnând Rusia Sovietică la izolare. În timp ce România se confrunta cu o situație postbelică dificilă, căci războiul își pusese amprenta asupra stării economice și sociale, „germenii destructivi” sau agenții bolșevismului acționau împotriva ordinii statale și a actului Unirii consfințit la 1 Decembrie 1918. Diverse grupări, bande și chiar comandouri (cum a fost și cel condus de Simion Grigorevici Roșal), ghidate
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]