5,099 matches
-
care îi spun astfel fie că nu l-au citit pe Zola, fie că nu le pasă, totul reintră în normal. Mă învîrt prin odaie, din ce în ce mai surescitat. Labele, ghearele, pântecul meu transparent umplu camera, care sticlește tot mai stins în amurgul de iarnă, în baie a încetat de mult dușul, dar ea nu iese. Se aude din când în când un zgomot de sticluță pusă pe etajeră, apoi alte vibrații mai înăbușite, greu de descifrat, apa de la robinet și sunetele spălatului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așteptai mașina într-o stație înzăpezită. Asta acum o oră jumate, două. Aproape că nici nu puteai privi în direcția din care trebuia să vină mașina, căci din partea aia veneau și rafalele de zăpadă care te orbeau. Pe stradă, în amurgul care începea să se lase, prin fața celor care așteptau ca și tine, se plimba, cu coada între picioare, o potaie. Blana gălbuie era presărată cu zăpadă, iar firele de pe picioarele din spate se prinseseră în țurțuri unele de altele. Avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lemn galben, lustruit, iar din plafon atârnau mânere ovale, de care se țineau cei care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză și alerga clătinîndu-se pe șine, mânerele se izbeau ritmic de plafon: trosc-trosc, trosc-trosc, ceea ce-ți dădea, în amurg, o senzație de toropeală; în spatele remorcii, dacă te suiai acolo, puteai vedea o frână de mână, un fel de manivelă cu șurub, nichelată. Mama se ținea de un mâner, eu mă legănam lângă ea și astfel defila prin fața noastră un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văruite și acoperită cu carton gudronat, ca o gheretă de paznic, mă fascina în aceeași măsură în care mă înspăimînta. Se afla tocmai în fundul curții, la vreo cincizeci de metri de casă, în capătul unei alei de cărămizi. Profilată în amurg, neagră pe cerul ca purpura, era sinistră. Doar la amiază mă încumetam să intru acolo. Deschideam ușa dând la o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași, cu corpul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru că nimic nu ne plăcea mai mult decât să ne alintăm ca niște mâțe. Pe seară, după ce fetele s-au dus, străbătând aerul vinețiu, plin de zmee, pe la casele lor, am privit înspre câmpul care începea să se înroșească de amurg și i-am văzut venind. Erau două siluete incredibil de lungi și de subțiri. Păreau, de departe, niște oameni pe catalige sau niște stafii fragile și lugubre. Parcă se născuseră din ceața de pe câmp, care se îndesea necontenit în contururile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
simplu. Câteodată se întîmplă să meditez și cîte-o săptămână întreagă până să mai adaug un cuvânt, pentru că vreau ca opera mea să fie perfectă, să mă reprezinte desăvîrșit." Nu înțelegeam nimic. Priveam când la Egor, când la foile pe care amurgul le făcea roz-sidefii. Am încercat să adun de pe jos paginile, dar alungitul, mai înalt ca oricând (se ridicase în picioare și se uita pe fereastră), nu m-a lăsat. Am coborât, am salutat-o pe doamna Bach care, în capotul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trezesc. M-am lăsat să cad pe pământ și am început să mă zbat, am încercat să mă izbesc cu palmele peste față. Și brusc m-am trezit cu adevărat. M-am regăsit în camera mea, în patul înroșit de amurg. Dormisem vreo patru ore și mă simțeam mai departe foarte rău. Un timp am rămas culcată pe spate, privind dungile roșii de pe tavan, prelinse prin perdeaua de la fereastră. Aveam crampe, simțeam în josul pântecelui o durere lemnoasă, uscată. Nu mă puteam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
său Virgil Ciotoianu, care locuia în blocul ALMO 3 de deasupra magazinului Bucur-Obor și care se ocupa cu reparații de televizoare. Până să intre în subiect, arhitectul admiră fototapetul de pe peretele sufrageriei acestuia, înfățișînd un lac roșu ca sângele în amurg și un pin uriaș, negru ca smoala. Vorbiră despre noile televizoare color, în fine, Popescu îl informă despre planurile lui, iar depanatorul, după ce se gândi puțin, surprins neplăcut de originalitatea de gândire a vărului său, îl întrebă de ce nu-și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din spatele blocului, scîn-teind câte zece minute într-o melodie limpede ca diamantul, apoi cufundîndu-se iar în căutări și frământări miloase, de care arhitectul nici nu avea habar. Anotimpurile se roteau amestecîndu-și culorile, rulîndu-și norii pe cerul niciodată același, dar fiecare amurg și fiecare răsărire de stele îi găsea pe cei doi în spatele parbrizului Daciei 1300, ajunsă murdară de praf în ultimul hal. Noroc că Profesorul se îngrijea să-i mai încarce acumulatorul din timp în timp și să mai treacă cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor, cuprindea, în lungul nervilor spinali, organele interne, celulele hexagonale ale ficatului, inima cu embrionii ei electrici, suprarenalele și marea incintă a vezicii urinare, cobora ca un amurg ploios în coapse și alerga de-a lungul femurului, tibiei și peroneului până în vârful degetelor de la picioare, înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încîlcire muzicală. Copleșit, având senzația de destrămare a lumii pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și mă voi bucura, cu îngăduință, de soarele spornic, tranșat de un măcelar suav în bucăți late, cărnoase, raze pleoscăind pe talgere largi, pe mătăsuri brodate, pe podele, pe superficia oglinzilor, mustind, lent putrezind, vindecându-mă blând, lângă suflet, în amurgul odăilor goale și mari. Ci veșnic și sprinten copil, voi bea până la moarte, cu gura adânc despicată de spaimă, transparente șanțuri de apă. BUCUREȘTI FAR WEST Reforma Adomniței Daniel CRISTEA-ENACHE Nu știu cum se face, dar șirul miniștrilor învățământului perindați după Revoluție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994.</ref> Fanatismul numit aici este propriu omului teoretic, cel care se naște ca o mare speranță în spațiul european. Este cel care crede nebunește în adevărul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
iarăși nu e prea de acord, adică de acord ar fi el dar nu crede că merg lucrurile chiar așa de simplu, "nu mai vor", zice; "țăranii nu mai vor", repetă, și pentru o clipă mă văd în toamnă, ceva amurg se lasă peste dealurile vecine, ceva vânt suflă peste iarbă, e ca în tablourile din veranda lui tanti Mărioara Mirculescu, cumpărate de dumneaei de la tarabele de la hramul basilicii franciscane Maria-Radna, așa culori se arată ochilor mei în vremea aceea pe când
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
soarele - obosit parcă - se rostogolea cu repeziciune după creasta dealului, tivind cu un roșu-purpuriu zarea... Târziu, cu sufletul plin de frumusețea apusului de soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie de multă vreme. Pe măsuța din chilie aburea încă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cotineață, au făcut închipuirea acolo. «Babo, ți-am adus băiatul care ți-a furat găinile». Când colo, era Ciochină! Dacă n-am rămas nebună: vecin, acilea, să saie gardu’... - Era țigan? - Nu, român! Io-s țigancă. Sărăcie nenorocită. Se lasă amurgul. Trec gâștele sălbatice peste balta Jirlăului. Țipăt stins în «V» ascuțit spre sud. Păcat că zboară prea sus... - Nu m-a chemat nimeni la poliție pentru că mi-au furat găinile, se revoltă Dumitru Antohi. Nu mai am nici o pasăre și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mănâncă deștele când vede ciriclii» (cocoși). Aflu că e dus la o nuntă. Normal, orice socru mare vrea să stea cu pușcăria la masă în noaptea nunții. Iese Lenuța Cloșcă la poartă. Mama scuipă cu dexteritate semințe de floarea-soarelui. În amurgul vinețiu, trei-patru coji care stau lipite în colțurile buzelor se scurg în jos și alte coji le iau locul. - S-a răstit la băiatu’ meu plutonieru’ Mocanu și băiatu’ a spus adevăru’. - Dacă nu se răstea, nu spunea? - Sigur. Băiatu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras, acoperite de mușchiul verde negru. Aici, penumbra dulce a salonului, împăienjenindu-se de amurg, mobila de mahon care nu mai lucește a nou, conversația Profesorului Mironescu, încălcând cu bună-știință codul monden care i-ar cere să rămână spumoasă, agreabilă și superficială. Iar dincolo de cămașa cu guler tare, gheara puiului de vulpe care i se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
telefon și se gîndește dacă e bine s-o sune pe Ella. Starea de spirit a lui nu-i grozavă, dar nici nu va lungi vorba. Peste cîteva minute se va termina pauza și va trebui să intre în sală; Amurgul zeilor l-a fascinat întotdeauna. Îi va adresa cîteva cuvinte de complezență. De altfel, dincolo de modul delicat în care a fost ținut mereu la distanță, ceea ce-l enerva uneori, glasul Ellei, vorbele ei alese și tonul apropiat l-au fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se cuvenea. Doc lucrase mai demult cu Mickey și avusese destulă minte cît să se teamă de ticălos. Frații l-au ușurat de cinșpe miare și l-au trimis la motelul El Serrano, urmînd să-i pregătească fuga. Diseară, la amurg, doi tipi - călăuze de imigranți mexicani ilegali - aveau să-l ducă cu mașina pe un cîmp de fasole, ca să-l expedieze apoi spre Guatemala City cu un avion al unei companii specializate În transportul prafurilor albe. În folosul lui aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care se jucau cu o minge de baseball. Rămase pe loc. Imigranții se adunau afară. Arătau spre soare ca și cum ar fi estimat ora, așteptînd cu nerăbdare sosirea camionului - muncă Înjositoare pentru trei mese calde și un loc de dormit. Sosi amurgul. Culegătorii de fasole Începură să pălăvrăgească. Meeks văzu doi bărbați albi - un grăsan și un slăbănog - intrînd În curte. Făcură semne prietenoase cu mîna, iar mexicanii le răspunseră la salut. Nu păreau a fi polițiști sau haidamaci de-ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iar o patrulă japoneză se apropie. Se ascunde sub sergentul Peters și fruntașul Wasnicki și simte cum cadavrele acestora se zgîlțîie sub rafalele japonezilor. Mușcă brațul lui Wasnicki și pur și simplu Îi rupe cu dinții cureaua de la ceas. Așteaptă amurgul, suspinînd, acoperit de cadavre, abia mai reușind să respire. A urmat goana cu spaima În suflet spre cartierul general al batalionului, oprită brusc la vederea unui alt măcel. Un mic altar shintoist, ascuns Într-o poieniță și acoperit cu plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
noimă, putea să fie legată de „noua afacere“ a lui Cathcart, cea despre care vorbise Royko Fulgușor. Pe cît de curată ieșise Royko, pe atît de suspectă rămăsese Cindy Păcătoasa. Urma Cindy, care Îi datora bani lui Kathy. Se lăsa amurgul. Bud conduse mașina spre apartamentul lui Cindy și zări De Soto-ul verde. Prin fereastra pe jumătate deschisă se auzeau gemete. Împinse geamul și sări Înăuntru. Hol Întunecat, gemete, alte gemete, o ușă mai Încolo. Bud se apropie și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
discut cu Parker. Dumnezeule, tu și Dudley! Ce pereche! Jack găsi ce Îl interesa: un magnetofon pentru Înregistrarea convorbirilor telefonice, cu dispozitiv de fixare și căști. Ieși cu aparatul pe o ușă laterală, fără să fie văzut de nimeni. În amurg, pe Cheramoya Avenue: În Hollywood, la un cvartal distanță de Franklin. La numărul 5261 o casă În stil Tudor, cu patru apartamente, două sus și două jos. Lumini stinse. Probabil că era prea tîrziu ca să-l Înhațe pe „Chester“, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
roșie pe deasupra capetelor lor. În replică, polițiștii au tras pe deasupra capului copilului, distrugînd un coteț și făcînd ferfeniță un palmier. Un lung șir de ateliere auto pline de praf, dar nici urmă de Merc-ul fabricat În ’49, cu numărul DG114. Amurg. Un cvartal cu case părăsite - geamuri sparte, peluze năpădite de buruieni. Jack Începu să se simtă aiurea: Îl dureau dinții și Îl Înțepa În piept. De pe cealaltă parte a străzii se auzeau strigăte de sfidare. Echipa din dreapta trăgea. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Iar ceea ce nu cunoaște limită și măsură și, ca atare, nu are o formă și este neîmplinit în sine rămâne "mereu nedeterminat", "cu totul instabil", "niciodată sătul" și este de o "precaritate absolută". Acest mod de a gândi, formulat în amurgul gândirii eline, este identic cu cel care, la începuturile ei, îl întîlnim exprimat prin intermediul imaginii sferei. În ființa parmenidiană determinată ca masă sferică, noi nu trebuie de aceea să căutăm o reprezentare spațială, ci doar un simbol pentru o gândire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]