11,066 matches
-
o va mai vedea! Bine că a regăsit-o. În doar câteva zile i se părea foarte mult schimbată. „Parcă a mai crescut și este și mai frumoasă. Și ce este mai bine, aici este mult mai bine îngrijită”. Se aplecă asupra pătuțului, o sărută pe frunte, o mângâie ușor pe obraji, îi așeză cearșaful cu care era învelită, apoi, privind-o încă o dată din pragul ușii, se întoarse și se îndreptă către cabinetul asistentelor. Ușa fiind întredeschisă, Manuela ciocănind ușor
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
că e vre-o strategie ori vre-o șiretenie a romanilor? întrebă unul din ei. -Cine știe ce mai pune la cale perfidul Pilat? spuse Ahav scoțându-și arcul din spate și eliberându-se de tolba cu săgeți. Căpitanul se aplecă în fața micii intrări a mormântului și trecu pragul. La lumina torțelor văzu giulgiurile puse jos și mahrahma pusă deoparte împăturită. Privi mai atent giulgiurile și deoarece se vedeau pete de sânge nu puse mâna pe ele fiindcă îndatoririle legate de
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
Aveți mai mult de zece minute?, continuă el. - Nu cred... - Îmi dați voie?, spune Grănicescu întinzând mâna către teancul de hârtii chinuite sub greutatea coatelor Ceciliei. Cecilia se îndreaptă de spate și ridică mâinile, lăsând cale liberă profesorului. Acesta se apleacă ușor și cu o mișcare lentă, grațioasă, ridică de pe bancă grămada de foi. - Ia să vedem noi... Dacă aveți doar zece minute de când ați intrat în examen, cum de ați avut timp să scrieți atât de mult?, întreabă el mirându
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
literară, mocirlă În actul scrierii literare critica ofensează literatul când spusele referitoare la produsul considerat finit, al muncii sale, nu sunt remarci obiective, ci doar referiri gratuite ranchiunoase, maladive. Sunt mulți, din dorința de a-și ascunde complexul, care se apleacă înciudați asupra unei scrieri, a unui modest autor, pentru că față de un literat consacrat tupeul îi este deja retezat de nepregătirea în domeniu, adulmecă, scobește, roade și, după aceea, varsă invective atât la adresa scrierii respective cât și la adresa autorului: E ușor
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
Când nimic nu ai a spune, / Înșirând cuvinte goale / Ce din coadă au să sune (Mihai Eminescu, Criticilor mei). Eu, sincer, am văzut prin criticul de artă un îndrumător înțelept, un contemplator cunoscător în domeniu, un suflu deusian, ce își apleacă ademenitor simțul de observație asupra unei creații dorite de a o selecta (amintesc aici blândețea criticului literar, profesorul Marcel Crihană, vocea caldă și îndemnătoare a prof. academician Sabina Ispas, căldura prietenească a criticului literar, prof. Nicolae Georgescu, a scriitoarei Elisabeta
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
atât. Valoarea criticului elevat este însuși modul prin care își alege cuvintele în a-și exprima aprecierea față de o creație literară. Criticii părtinitorisunt cei atașați de interese ale amiciției, simpatiei, pe care o poartă față de autorul lucrării asupra căreia se apleacă să o evalueze. Sunt superlative pornite dintr-un simț al căutărilor excelative ale creației artistice respective, consemnări pozitive, nu putem spune departe de adevăr, ba da, spun adevărul despre acea creație literară însă privirile lor se îndreaptă numai spre ceea ce
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
bate vântul, alăturându-se spațiului social-politic care le guvernează în acel timp al trăirilor existența, interesul lăuntric. Sunt creativi, măgulitori însă subiectivi. La acea dată, a timpului când subiectele de literatură erau impuse de dictatură, criticul literar Ov. Crohmălniceanu se apleca studiului creațiilor acceptate, amintind studii despre Liviu Rebreanu, publicate în anul 1954 și scrieri Despre originalitate, volum publicat un an mai târziu. Lucian Blaga, de exemplu, era pierdut într-o vreme a tulburărilor și lăsat în uitare. Ne-am permite
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
demnă și obiectivă. Trec cu vederea peste multe dintre creațiile cărora ar trebui să le acorde atenția cuvenită, lăsându-le să zacă în anonimat. Acesta este criticul literar sau de artă părtinitor. Are talent, cunoștințe în domeniul asupra căruia se apleacă să studieze, elevat însă pierdut contemplării selective a operelor literare. Nu îngreunează cu nimic existența creatorului de literatură care nu îl interesează, îl lasă deoparte, neidentificat. Criticii complexați sunt adunătorii obsedați de obiecții, împiedicați în definirea corectă a sensului de
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
veșnicie devoratoare, lacomă și fluidă ca o apă pe care nimeni nu o putea zăgăzui... Prin fața ochilor i se legăna deodată, ca o filă desprinsă din calendar, un instantaneu. Era vară, la mare. Obosită de atâta joacă și înotat, se apleacă deasupra valurilor domoale ce unduiesc spre țărm, atrasă de irizările luminii soarelui în apa mării. Adună apa în palmele făcute căuș și le ridică ușor la suprafață, încercând să-i vadă mai de aproape licăririle și iată, apa i se
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
de a face prietenii să zâmbească și de a pictă. Iar acum își amintea toate acestea și încă multe altele, căutând piatră potrivită ritmului din această călătorie. Cartea de pe raftul din mijloc îi atrase privirea. Își trase scaunul și se aplecă să o deschidă: „The elements, if arrange according to their atomic weights, exhibit an apparent periodicity of properties.”[9] Așadar, există o rațiune dincolo de intuiție. Avea voie să creadă și să continuie. Imaginile, după cum scrisese Jung[10], erau numai o
VICE VERSA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348857_a_350186]
-
casa în care stăteam avea două intrări, acest prieten al tatii, trebuia să treacă prin camera în care-mi faceam lecțiile. Într-una din zile, eu stateam în cameră la o masă și îmi făceam lucrarea la desen. S-a aplecat, a privit ce lucram și i-a spus apoi tatălui meu, că sunt talentată la desen și că ar putea să mă îndrume spre pictură. Mai târziu, după școala generală, mama m-a dat la un liceu teoretic. Însă iarăși
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
sindicatului de la episcopie, calul troian al comuniștilor în viața Bisericii și multe altele, toate acestea fiind amplu și serios prezentate de către Părintele Ioan Mircea Ghitea, în cuprinsul acestei bogate și generoase lucrări. Cu alte cuvinte, Episcopul Nicolae Popoviciu “s-a aplecat spre înalta misiune arhipăstorească, la care a fost chemat, cu o osârdie greu de egalat și cu o pilduitoare conștiință a responsabilităților de întâistătător, pe făgașul unei slujiri integrale, implicânsu-se dinamic, adesea chiar volcanic, în vâltoarea atâtor momente și evenimente
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
acestui mare ierarh, în diferite ipostaze ale vieții sale: student, professor, preot, episcop și în diferite domenii ale activității sale: administrative, economic, cultural, dar, mai ales, national - politic” (Din Introducerea autorului - pag. 29). Așadar, “Părintele Ioan Mircea Ghitea s-a aplecat cu multă trudă, răbdare și pasiune, să adune și să scoată la iveală mărturiile, care reconstituie, în bună măsură, chipul, viața, activitatea, eforturile, jertfele și idealurile de strălucită vredinicie ale Episcopului Nicolae Popoviciu - un mare ierarh, care merită, cu prisosință
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. DR. IOAN MIRCEA GHITEA, EPISCOPUL MARTIR DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960). MONOGRAFIE ISTORICĂ, EDITURA “ROMÂNIA ÎN LUME”, 2012, 410 PAG de STELIAN [Corola-blog/BlogPost/348844_a_350173]
-
smulse cu greu privirea de pe trupușorul chircit și învinețit în tăvița cu smalțul ciobit și se îndreptă spre salon. Culoarul spitalului, cu pereții zugrăviți într-un galben murdar, îmbâcsit de praful adunat de-a lungul anilor, părea că se micșorează aplecându-se ușor peste ea, într-o mișcare legănătoare. Se apropia, se depărta... și atunci Paula întinse încet o mână nesigură, căutând să îl atingă, tot așa cum un orb încearcă să își mențină direcția, căutând un reper. Din spatele ușilor închise, peste
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
cititorului ceea ce caracterizează psalmul în esența lui; smerenia, încrederea și proslăvirea lui Dumnezeu. Așa ca în Plasmul XX ; „ Întorci mâna și atingi / Gândul meu strivit de clopot./ Doar prin rugă tu deschizi / Ușa cerului în șopot. / În genunchi când mă aplec / Ochi-mi udă tot obrazul,/ Lacrimile îmi petrec / Vorba bună și auzul . / Atingând al tău veșmânt/ Cresc în candela credinței, / Ruga către Duhul Sfânt / Este-o floare a dorinței. / Și pornești trecând tăcut / Cu cădelnița în mână, / Tămâi calea nemișcat
POEZIE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346758_a_348087]
-
mită tot primesc.Nu-i mai satura nimeni, decât atunci când gură le v-a fi plină de pământ “. După ce termină de băut cafeaua, s-a ridică și trecând pe langă masă unde stătuse tânărul, observă pe jos caietul acestuia.Se aplecă cu greutate, de mai mult timp îl dureau genunchii, l-a luat și fără să-l deschidă l-a dat fetei care servea la tejghea. -Domnișoara va dau acest caiet găsit pe jos.Este al tânărului care stătea la masa
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
nu mai era nimeni. -Caietul este tot aici, domnule! Tânărul n-a mai venit. -Dați-mi-l! Poate am eu șansă de a-l descoperi pe propietarul acestuia. Față, îmbrăcată într-un halat cafe-ole scurt, de i se vedeau pulpele apetisante, se aplecă luând de sub tejghea caietul cu pricina, pe care i-l întinse bătrânului scriitor. Dorul Dorin se așeza la masa preferată unde față îi aduse cafeau.Îi privi picioarele așa cum făcea în tinerețe.” Așa am cunoscuto pe Flavia.-De ce te
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
am văzut, de multe ori, plimbându-se singur prin grădină Vărnav. - Unde este aceasta grădină? - Unde să fie, bre?!... E grădină publică a botoșenenilor. - Aaa... - Și cum îți spuneam, se oprea din loc în loc și asculta cântecul pasarelelor. Apoi, se aplecă și culegea cărăbuși, îi punea pe palmă și, stând cu mâna întinsă aștepta să-și ia zborul bietele gângănii. Altădată, l-am văzut în fața Casei de Economii. Era nehotărât... Să intre sau să nu intre... Afară ploua și el, îmbrăcat
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
scule un ciocan cu ajutorul căruia a scos cuiul introdus pentru a lega proțapul de oiștea căruței. Apoi se urcă în car și coborâ prășitoarea pe care o cuplă cu același cui de opsprezece de proțap. Din când în când se apleca cu o mână ținând rarița și cu cealaltă aranja porumbul culcat din greșeală de copita boului. Boii, parcă știind lecția, se întoarseră cu fața spre ogorul pe care crescuseră destul de măricei porumbii, mângâiați ușor cu bicul ,împodobit cu ciucuri roșii
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
balanță, în cumpănă și: Dacă partea dreaptă este mai ridicată decât cea stângă, sufletul este primit în rai, în mijlocul îngerilor; dacă cele două părți ale cumpenei sunt deopotrivă, atunci desigur că numai mila lui Dumnezeu capătă biruință; când cumpăna se apleacă spre partea stângă, dar nu cu mult, mila dumnezeiască înlocuiește lipsa (astfel sunt cele trei judecăți ale Domnului: judecata dreaptă, judecata omenească, și judecata milostivă); când faptele cele rele apleacă cumpăna prea mult în partea stângă, atunci judecata cea mai
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
că numai mila lui Dumnezeu capătă biruință; când cumpăna se apleacă spre partea stângă, dar nu cu mult, mila dumnezeiască înlocuiește lipsa (astfel sunt cele trei judecăți ale Domnului: judecata dreaptă, judecata omenească, și judecata milostivă); când faptele cele rele apleacă cumpăna prea mult în partea stângă, atunci judecata cea mai dreapta rostește hotărârea în funcție de păcate. Acestea sunt condițiile, criteriile și împrejurările ce însoțesc moartea omului. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, vorbind de moartea dreptului și de cea a păcătosului, a formulat
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
poartă Și nici pe frunte mâna n-ai să-mi luneci Și-i visul nostru o statuie moartă Ne prind fiori în liniștea deșartă, Și-n umbra lor, tu umbra mea întuneci... În pieptul lui, furtunile abjură Iar tânăra își aplecă privirea; El face-un semn - cătușele căzură Pristavii sar... dar nimeni nu știură Că printre sclavi se rătăci iubirea! Îi luă povara, cu prețul vieții chiar, Și luă în piept o umbră ca de moarte. Căzu fecioara-n colbul de
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
veacuri șiroind Se spăimântau și morții de-atâta nenoroc. În ropot de picioare, ca aburii din iad Își încleștară dinții și săbiile-n teacă, Potop e-ntreg cuprinsul, și-n iarbă morții cad Și sfinții din icoane privirea și-o apleacă. Chiar foc de-ar fi să piară să nu mai ardă glia, Alt foc vor naște iarăși acești cumpliți călăi! ...Acum, sfârșită-i lupta, cadavre-umbresc pustia Și ce-a rămas viață - e-o poartă spre mormânt. ...Tu-ai luptat pesemne
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
de sare Lângă suflet să te am Legământ de veșnicie, Lacrimă prelinsă-n dor, Arde mâna când te scrie Ca un sfeșnic în pridvor. Tu, ce vindeci orice boală Și tristețile din lut, Nu-i în mine îndoială Când m-aplec să te sărut, Nu-i în mine nici trufie, Robul tău de-a pururi sunt, Fii slăvită, Poezie, Scăldătoare din cuvânt... Referință Bibliografică: Scăldătoare... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 507, Anul II, 21 mai 2012. Drepturi
SCĂLDĂTOARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346954_a_348283]
-
lacrimilor, a zâmbetului, a rictusului, a haosului interior și a echilibrului, a iubirii și uimirii, a fricii și curajului de a fi și de a rămâne Om. Balustrada îmi păstrează fila nemișcată... Uneori, balustrada îmi intră în trup, dacă mă aplec prea mult pentru a fotografia mărul. Alteori, stau minute în șir cu fruntea sprijinită de balustradă. Mi-a devenit prietenă. Din visuri a plecat. A rămas zidită... Referință Bibliografică: Hotar? / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 507
HOTAR? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346969_a_348298]