4,707 matches
-
fortificată italiană, grecii au reușit să străpungă frontul pe 17 noiembrie, cucerind Korytsa pe 22 noiembrie. Datorită indeciziei Înaltului Comandament elen, italienii au reușit să se retragă și să se regrupeze, evitând astfel o înfrângere de proporții. Atacul din Macedonia apuseană a fost combinat cu o ofensivă generală pe toată lungimea frontului. Corpurile I și II au avansata în Epir și după lupte grele au cucerit Agioi Saranda, Pogradec și Argyrokastron până la începutul lunii decembrie și Himara de Crăciun, ocupând practic
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
o armată împotriva unei forțe imperiale comandate de "militum magister" Remistus și a învins-o la Piacenza, pe 16 octombrie 456. Au asediat Ravenna, care a căzut, iar Avitus a fost capturat, și în cele din urmă executat. Cu tronul apusean vacant, noul împărat răsăritean, Leon I, a acordat titlul de patrician și rangul de "magister militum" lui Ricimer pe 28 februarie 457. Leon l-a numit pe Majorian pentru a-l înlocui pe Ricimer la comanda armatei din Italia. Fără
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
sau de a exercita puterea asupra Occidentului printr-un împărat marionetă. Deși, a sperat să aleagă prima opțiun, aristocrația romană a refuzat să consimtă la acest pas și Ricimer a fost nevoit să o aleagă pe ultima. Cu un tron apusean vacant, alemanni au invadat Italia. Au înaintat din Raetia și a reușit să pătrundă în Italia, ajungând la lacul Maggiore. Maiorian a condus armata sa pe câmpul de luptă, învingându-i pe alemani. Maiorian a fost proclamat împărat de către trupele
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
împărat timp de trei luni. Dar sub presiunea aristocrației Senatului, Ricimer l-a numit pe senatorul Libius Sever ca împăratul lui marionetă. Deși Sever a fost recunoscut de Senat, împăratul răsăritean, Leon, a refuzat să-l recunoască ca omologul său apusean. Deși el s-a confruntat cu opoziția militară deschisă din partea generalilor din Vest, cu Sever ca împărat docil, Ricimer a fost stăpânul Romei. Problemele cu care se confruntă Ricimer în timpul domniei lui Libius Severus a fost opoziția militară din partea vandalilor
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
a reprezentat un obstacol pentru puterea lui Ricimer. La moartea lui Sever în 465 - potrivit lui Cassiodorus, a fost otrăvit de către Ricimer - acesta a condus vestul 18 luni fără un împărat, așteptând un succesor numit de Leon. Vandalii au văzut tronul apusean vacant ca pe o oportunitate de a crește rolul lor în politica imperială. Genseric l-a sprijinit candidatura lui Olybrius pentru numirea ca împărat. Genseric a avut legături de familie cu Olybrius, deoarce atât Olybrius cât și Huneric, fiul lui
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
sprijinul Imperiului de Est, Ricimer fiind nevoit să-l accepte. Pentru a consolida legăturile sale cu noul împărat, Ricimer s-a căsătorit diplomatic cu fiica lui Anthemius, Alypia, fiind un timp în pace cu noul împărat. Curând după preluarea tronului apusean, Anthemius i-a acordat lui Marcellinus rangul de patrician într-un efort de a contrabalansa autoritatea lui Ricimer. În Răsărit, s-a stabilit practică să existe doi comandanți supremi în cazul în care Occidentul a devenise comun de a avea
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
Gundobad, nepotul său. Fără o persoană puternică să-l ghideze, Imperiul Roman de Apus a cunoscut o succesiune mai rapidă a împăraților, dintre care niciunul nu a fost capabil să-și consolideze în mod eficient puterea. Linia de împăraților romani apuseni s-a încheiat odată cu detronarea lui Romulus Augustulus în 476 de către conducătorul herulilor, Odoacru.
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
introdus experimentul sistematic și cantitativ în studiul fiziologiei, examenul clinic, analiza factorilor de risc, precum și noțiunea de sindrom. Toate contribuțiile sale le-a reunit în celebrul său tratat "Canonul de medicină", devenită timp de secole lucrare de referință pentru medicina apuseană. Aici, bolile sunt descrise, clasificate și li se atribuie diverse tratamente. Tratatul expune o adevărată teorie a substanțelor medicamentoase, care stă la baza farmacologiei clinice de astăzi. Mai mult, pentru punctul său de vedere holistic, în care factorii fizici, fiziologici
Medicina islamică () [Corola-website/Science/312169_a_313498]
-
ori Volînia (în limbile ucraineană: "Волинь" = Volîn, poloneză: "Wołyń", belarusă: "Валынь" = Valîn', lituaniană: "Voluinė", germană: "Wolhynien", rusă: "Волынь" = Volîn') cuprinde regiunea istorică a Ucrainei de vest, dintre râurile Pripiat și Bugul apusean, învecinându-se la sud cu Galiția și cu Podolia. Aceasta este una dintre cele mai vechi zone de colonizare ale slavilor în Europa. istorică este împărțită între Ucraina (regiunile Rivne, Volân și părți din Tarnopol, Jitomir) și Polonia. În regiune
Volânia () [Corola-website/Science/312203_a_313532]
-
parte din istoria medicinei cuprinsă între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, repezentând tranziția dintre Evul Mediu întunecat, dominat de dogme și superstiții, și epoca modernă, în care medicina devine cu adevărat o disciplină științifică. În țările Europei apusene (începând cu Italia) se petrece un fenomen complex, social și cultural-științific, a cărui primă manifestare constă în reconsiderarea moștenirii culturii clasice antice. Renașterea - astfel urma să fie denumită ulterior această perioadă, a condus la transformarea omului medieval, subjugat religiei și
Medicina Renașterii () [Corola-website/Science/312230_a_313559]
-
această temă. În cărțile 67 și 68 descrie războaiele purtate între daci și romani. Păstrarea unui număr atât de mare din scrierile lui , deși nu a fost un scriitor însemnat pentru partea occidentală a Imperiului Roman (și, apoi, a Europei Apusene până prin secolul al XVIII-lea) s-a datorat faptului că a devenit ceea ce se numea "scriitor canonic" în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). S-a născut în Niceea (azi İznik, în Turcia), ca fiu al lui Cassius Apronianus, senator roman
Dio Cassius () [Corola-website/Science/312261_a_313590]
-
tradițiilor trecutului. În loc ca un spirit nou de muncă și de iubire de adevăr să intre în formele vechi ale organizației noastre, s-a păstrat din contra incultura și vechiul spirit bizantin, care a intrat în formele nouă ale civilizației apusene. Nu ceva esențial, nu îmbunătățirea calității a fost ținta civilizației române, ci menținerea tuturor neajunsurilor vechi, îmbrăcate în reforme foarte costisitoare și cu totul în disproporție și cu puterea de producțiune a poporului și cu cultura lui intelectuală"“ . Eminescu amintește
Formele fără fond () [Corola-website/Science/311476_a_312805]
-
localitate în care a rămas până în ziua morții. Analiza conținutului culegerii oferă o vedere de ansamblu asupra muzicii gustate în Transilvania secolului XVII, mergând de la simple dansuri locale până la piese vocal-instrumentale în caracter religios, dar și laic, preluate din țările apusene. Ținând cont de mărturiile foarte fragmentare în privința muzicii românești premergătoare secolului al XIX-lea, descoperirea și transcrierea Codex Caioni atestă cu lux de amănunte interesele corespunzătoare unei perioade disputate din istoria culturii române - epocă când au pătruns simultan influențele (contradictorii
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
ambrazuri în partea din față doar în cazuri speciale, iar deschiderile erau prevăzute cu obloane solide din metal. Acest program de construcție a asigurat apărarea orașelor Aachen și Saarbrücken, care se aflau inițial la vest de linia programului „limesului”. Zona apuseană de apărare antiaeriană ("Luftverteidigungszone West" ori "LVZ West") era constituită din două serii de turnuri de turnuri „flak” (artilerie antiaeriană) din beton. Bateriile antiaeriene erau plasate în așa fel încât să silească avioanele inamice de bombardament să zboare la înălțime
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
Greciei. Iugoslavia a capitulat pe 17 aprilie fără ca bulgarii să intervină în lupte. În schimb, pe 20 aprilie, armata bulgară a intrat în Grecia de nord-est, ocupând o regiune de pe țărmul Mării Egee. Bulgaria dorea să anexeze un teritoriu din Tracia apuseană și Macedonia grecească mărginit de râul Struma și o linie de demarcație care trecea prin Alexandroupolis și Svilengrad la vest de Marița. În această zonă au fost incluse orașele Alexandroupolis ("Дедеагач, Dedeagaci"), Komotini ("Гюмюрджина, Giumiurdjina"), Serres ("Сяр, Siar"), Xanthi ("Ксанти
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
de către Bulgaria, acesta fiind singurul caz în care un aliat al Germaniei și-a mărit teritoriul după război. Restul teritoriilor ocupate de Bulgaria în timpul războiului au fost retrocedate, iar aproximativ 150.000 de etnici bulgari au fost expulzați din Tracia apuseană.
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
Aceste împrejurări le amintesc, pentrucă ele sunt pietre de hotar în formularea și legitimarea revendicărilor noastre naționale și pentrucă din această luptă venim cei mai multi dintre noi." "Luând conducerea Ligii Românilor Liberi sunt călăuzit de convingerea că acțiunile noastre în lumea apuseană trebue să fie inspirate de principiile și tradițiile, care vădindu-se în lupta de rezistență a zilelor noastre sunt legate de însăși existența istorică a nației și au fost totdeauna urmate în momentele de primejdie. Aceste directive istorice arată că
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Partizanii sovietici aveau efective de pese 60.000 de luptători. Și în alte regiuni rusești - Belgorod, Oriol, Kursk, Pskov și Smolensk - activitățile partizanilor au fost semnificative în perioada de ocupație germană. În 1943, Armata Roșie a început să elibereze regiunile apusene ale Rusiei și nord-estice ale Ucrainei. Numeroase detașamente de partizani au primit ordinul să deplaseze în regiunile centrale și vestice ale Ucrainei, care se aflau încă sub ocupația nazistă. Partizanii sovietici au operat și în statele baltice. În Estonia, partizanii
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
intrarea la o baie publică. Numai nobilii și regii aveau propria lor cadă. Toaletele castelelor erau numite ,garderobe’’. Cei care nu aveau toalete, foloseau oale și le vărsau, pur și simplu, pe stradă. Cruciadele au fost expediții militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri și coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina și Ierusalimul. Ele au apărut într-o societate aflată în plină expansiune politică și militară și sunt o întregire a procesului de colonizare petrecut în Europa, la
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
La București s-a vorbit foarte frumos despre picturile de la Curtea Veche: Constantin Lecca a păstrat arta frescei bizantine, dar cu mai multă sobrietate în culori. Pictorul s-a aflat între două culturi, cea autohtonă de factură bizantină și cea apuseană. El a făcut eforturi în asimilarea artei autohtone dar și a celei occidentale. Un exemplu este portretul Neagăi Ionașcu, portret care este lucrat după o frescă din Catedrala din Slatina. Cu toate că expresia și atitudinea personajului transpar într-o demnitate umană
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
barbă fină care dă un aer de bărbăție. Surprinzător la acest autoportret este schițarea îmbrăcăminții, fapt care contrastează cu uzanțele vremurilor de atunci. Siguranța cu care este creionat acest autoportret este obișnuită multor portrete care s-au făcut în arta apuseană a epocii. La Buda, Lecca a pictat compoziția "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul" și a realizat "" (3) în care „..."în vârstă de douăzeci de ani apare în costum unguresc, cu trăsături frumoase, cu privirea clară și expresivă
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
erau sedentarizați în Crișana înaintea sosirii maghiarilor, sursa primordială pentru această prezumție fiind cronicarul anonim "magister P.", notarul regelui Béla al III-lea: i si-au pastrat pentru un timp individualitatea si s-au sedentarizat in timp în vestul Munților Apuseni bogate in minereuri feroase și neferoase, în împrejurimile Vașcăului (în maghiară "Vaskóh", din "vaskohó", ad-litteram „fierbător de fier”, adică „furnal”), Tarcanii înșiși nu au practicat mineritul, care a fost lăsat pe seama coloniștilor vest-europeni. Tarcanii au fost exclusiv prelucrători de metale
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
Măgura Priei (cu altitudinea maximă de 996 m, atinsă în vârful omonim) este o subdiviziune geomorfologica a Meseșului (grupare montană importantă a Munților Apuseni ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor). Vârful Măgura Priei este o zona montană de interes turistic al județului Sălaj și cel mai înalt vârf al Munților Meseș. Vârful Măgura Priei se află în extremitatea nord-estică a Munților Apuseni și cea
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
a Munților Apuseni ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor). Vârful Măgura Priei este o zona montană de interes turistic al județului Sălaj și cel mai înalt vârf al Munților Meseș. Vârful Măgura Priei se află în extremitatea nord-estică a Munților Apuseni și cea central-vestică a Meseșului , în sud-vestul județului Sălaj (în limitele teritoriale ale satului Pria), la limita sud-vestică a graniței teritoriale cu județul Cluj, în imediata apropiere a drumului județean (DJ108G) care leagă localitatea Cizer, Sălaj de satul Vânători, Cluj
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
supraveghere a drumului sării (transportul sării dinspre centrul Transilvaniei de la Turda, spre valea Someșului, apoi spre Europa Centrală). Descoperirea arheologică este consemnata (la pagina 91) în "Repertoriului arheologic al județului Sălaj". Măgura Priei face parte din ramificația nordică a Munților Apuseni caracterizată printr-un relief cu extensie redusă că altitudine, culmii domoale (aflate în bazinul superior al văii Priei) acoperite în cea mai mare parte cu păduri de foioase, făgete, pajiști și fânețe brăzdate de mai multe pâraie cu debit redus
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]