13,069 matches
-
să meditez În fața unei imagini a lui Vișnu. — Concentrează-te asupra Nobilului Vișnu, mi-a spus ea, și privește-L pînă ce-ți dau lacrimile. Deplasează-ți mentalul de-a lungul brațelor Sale care reprezintă perfecțiunea și eliberarea finală. Contemplă arcul Lui, care va distruge În tine noțiunea de existență individuală. Slăvește bucla de păr auriu de pe sînul Lui stîng, care este izvorul lumii naturale. — Melissa, eu sînii tăi Îi slăvesc. O să-i sărut. Răspunsul meu a oprit-o brusc. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de vânt făcu copacul să vibreze. În rafale, fulgii dansau magnetizați. Spânzuratul se învârtea în gol. Pe sol, lângă picioarele lui, ea văzu ceva maro pe jumătate îngropat în zăpadă. § Zoia își făcu cruce cu două degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
joc de societate. Iecaterina Romanovna confirmă pe loc: ă Daaaaaaa! Da, da, asta este, omucidere. Răspunsul aduse cu el prima schimbare serioasă în comportamentul femeii, care începu să ofteze, să tremure și să își miște capul de parcă ar fi pe arcuri. ă Omucidere, așadar. Foarte bine. Sau mai degrabă, asta nu e foarte bine. Dar este bine în sensul în care ne îndreptăm spre ceva. Iar cel puțin pentru mine, sunt scutit de a mai trece în revistă un întreg catalog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fi plecat nicăieri altundeva În toată lumea. Când stăteam În București am făcut turul Europei cu Teatrul Național. Nu m-am văzut niciodată locuind acolo. Dar În prima mea zi la New York m-am dus În Bryant Park și am privit arcul curgător de sticlă al clădirii Grace și al celorlalți zgârie-nori. Totul era atât de diferit, mi-au plăcut enorm! Am știut imediat că acolo Îmi doream să trăiesc. A fost dragoste la prima vedere. — Foarte puțini mai iubesc America acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
simplu, n-a vrut să fie și de astă dată, se făcu nevăzut, destul de nedumerit, printre barăci, Cipriano Algor porni furgoneta, Desigur, nici mintea cea mai ageră n-ar fi în stare să remarce vreo schimbare a presiunii exercitate asupra arcurilor și cauciucurilor furgonetei, o duzină de farfurii și un urcior de lut cântăresc într-un vehicul de transport, chiar de mărime medie, tot atât cât ar cântări în fericita minte a miresei douăsprezece petale de roză albă și o petală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar am impresia asta de când ai venit după mine la Centru, Atunci la ce te referi, Nu știu, aștept să-mi explici, de exemplu, enigmaticele subînțelesuri ale conversației de ieri seara, de la cină. Cipriano Algor tăcea, bătea cu degetele pe arcul volanului ca și cum se hotăra, după cum avea să iasă par sau impar numărul bătăilor, ce răspuns să dea. În cele din urmă spuse, Vino cu mine. Ieși din furgonetă și, urmat de Marçal, se îndreptă spre cuptor. Avea deja mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întâlnit o echipă care venise să facă un film despre o vânătoare de bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o vânătoare de bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu deschidea gura decât pentru a înjura. Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercând să doboare păsările care zburau deasupra noastră. Era într-o stare de mare agitație. Fiindcă n-a nimerit nici una, s-a trântit la pământ și a început să plângă în hohote. Naturalista îl privea înțelegătoare, însă pilotul l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Narcis. Îi ghicesc, privindu-l din Întuneric, rânjetul irepresibil, el stă ca pietrificat de Meduză, sculptat În dorința unei virilități reprimate și ajunse acum În amurg, flăcări ce-i dau obsesii lascive se răsucesc În carne-i, e ca un arc Întins spre țintă, atât de-ntins Încât cedează și se sfarmă. Deodată el cade jos, târându-se În fața acestei apariții, cu mâna ca o gheară Întinsă să implore o Înghițitură de elixir. — Oh, grohăie el, cât ești de frumoasă; oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu totul alta. Iată-i pe toți aici, adunați la miezul nopții ca să facă să se-nvârtă această mașină statică a lui Ducretet, o roată transparentă ce pare o bandulieră, iar În spate două biluțe vibratile susținute de două baghete cu arc, poate că pe-atunci făceau atingere, ieșeau niște scântei, poate că Frankenstein spera că astfel ar fi putut da viață golemului său, dar nici pomeneală, semnalul ce trebuia așteptat era altul: fă conjecturi, lucrează, sapă, sapă, cârtiță bătrână... O mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la cale de cei Întunecați. O tai oblic pe rue des Juges Consules și mă aflu din nou lângă fațada lui Saint-Merri. Nu știu de ce, dar ceva mă Îndeamnă să aprind lanterna și s-o Îndrept către portal. Gotic ornamentat, arce În acoladă. Și deodată, căutând ceva ce nu mă așteptam să găsesc, Îl văd pe arcada portalului. Bafomet. Chiar acolo unde semiarcele se unesc, În timp ce În vârful primului dintre ele e un porumbel al Duhului Sfânt cu o aureolă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Place des Vosges? Mă opresc. Aud pași În urma mea? Bineînțeles că nu, s-au oprit și ei. Ar fi de-ajuns niște vitrine de expoziție și porticele astea ar deveni săli aidoma celor de la Conservatoire. Tavane joase de secol XVI, arce semicirculare, galerii cu gravuri și obiecte de anticariat, mobile. Place des Vosges, așa cum e ea, joasă, cu portoanele ei vechi pline de dâre și scâlciate și leproase, adăpostește oameni ce nu s-au mutat de-aici de sute de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ușă veche, decojită ca o casă din via Sincero Renato, apoi, la numărul 3, o ușă refăcută recent. Alternare de Hylici și Pneumatici. Stăpânii și sclavii lor. Aici unde sunt scânduri bătute În cuie În locul unde trebuia să fie un arc. E evident, aici era o librărie ocultistă, iar acum nu mai e. Un bloc Întreg a fost golit. Evacuat Într-o noapte. Cum a fost Agliè. Acum ei știu că cineva știe, Încep să intre În clandestinitate. Mă aflu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vezi de departe, din profil, ieșind prietenos la iveală din oceanul de acoperișuri, frivol ca Într-un tablou de Dufy. Era deasupra mea, Îmi cădea În spate. Îi ghiceam vârful, dar mă mișcam mai Întâi În jurul lui și apoi Înăuntrul arcelor de la baza lui. strivit Între un picior și altul, Îi măsuram cu privirea gleznele, pântecul, părțile rușinoase, Îi ghiceam vertiginosul intestin, totuna cu esofagul din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Punct Fix pe care universul Îl avusese vreodată: prin ceea ce făcea el să fie, numai și numai În clipa aceea, cu propria-i suflare. Diotallevi Încă nu-i spusese că poți să te afli În Yesod, sefirotul Temeliei, semnul alianței arcului superior ce se-ncoardă să trimită săgeți pe măsura lui Malkuth, care e ținta lui. Yesod e stropul ce țâșnește din săgeată ca să producă arborele și fructul, e anima mundi pentru că e momentul În care forța virilă, procreînd, leagă Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În tot felul de seminarii discutînd ultimele descoperiri ale profesiei, le face fericite. Au ieșit noaptea la plimbare, Într-un oraș frumos și istoric, frunzele foșnesc ușor În măslinii dulci, cu parfum Întunecat, o statuie aurită a lui Jeanne d’Arc strălucește În parcul de peste drum și un rus nu lipsit de farmec le flatarisește, cu accentul lui delicios. Ce le-ar mai trebui? Ivan le Împărtășește Încîntarea, dar pentru Wakefield nu e atît de simplu. Își imaginează șir după șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o funcționară găsind un loc secret pentru a-și răsplăti imaginația și nu există clădire pe pămînt care să nu fi fost reconstruită de imaginație pentru a ascunde adăposturi În fața luminii crude cotloane de Întunecime capele ale sinelui camere și arce boltite pentru cîntecul axis mundi! La un an după ce dictatorul Ceaușescu a ordonat demolarea centrului vechi al Bucureștiului a bisericilor bizantine și a unor case de toată frumusețea cea mai rece iarnă din istoria Carpaților a Încremenit toate rîurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici un fel de instrumente care să-i ajute. O rază de speranță lucește pentru puțin la Luxembourg, unde dau peste proiectantul unei instalații video care constă dintr-un ecran uriaș pe care sigle ale marilor corporații se metamorfozează neîncetat una-ntra-alta: arcurile de la McDonald’s devin VW, VW devine CGI, CGI devine IBM, IBM devine Microsoft, Microsoft devine US Steel, US Steel devine Compania, ad infinitum În hore și valsuri de sigle. Artistul, bucuros de oaspeți, ia broșurica Marianei fără rețineri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și să discutăm cum Îl putem ajuta pe tatăl tău, Susan. Este un caz grav de ceea ce eu numesc PMS etnic. Cred că sună mai bine decît "poftă de sînge". Un lift special Îi duce la postul de observație de sub arcele butante ale clădirii. Wakefield stă sub coasta unui astfel de arc și Își ține răsuflarea. În jurul lor, zgîrie-norii orașului, ca o rasă de uriași, se Îndoaie sub vînt, fiecare o entitate care pare că se bucură de intimitatea și vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Este un caz grav de ceea ce eu numesc PMS etnic. Cred că sună mai bine decît "poftă de sînge". Un lift special Îi duce la postul de observație de sub arcele butante ale clădirii. Wakefield stă sub coasta unui astfel de arc și Își ține răsuflarea. În jurul lor, zgîrie-norii orașului, ca o rasă de uriași, se Îndoaie sub vînt, fiecare o entitate care pare că se bucură de intimitatea și vecinătatea semenilor. Din arcul sub care stă el, țîșnește un gargui căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
clădirii. Wakefield stă sub coasta unui astfel de arc și Își ține răsuflarea. În jurul lor, zgîrie-norii orașului, ca o rasă de uriași, se Îndoaie sub vînt, fiecare o entitate care pare că se bucură de intimitatea și vecinătatea semenilor. Din arcul sub care stă el, țîșnește un gargui căruia i-a căzut o ureche. Wakefield privește În jur. În urechea de piatră, ciobită și murdară, s-a strîns zăpadă. Cu gesturi iuți ia de jos urechea, o ține un pic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dar chiriile crescuseră, locul era înghesuit și nu exista spațiu de parcare. Singurul avantaj era că, puteai să vezi acoperișul catedralei prin ferestrele în formă de romburi. De-a lungul anilor, Fran ajunsese să-I cunoască pe dinafară garguiele și arcurile butante. Garguiul ei preferat avea o față lungă, lugubră, și arăta de parcă avea o mahmureală perpetuă. Din gură îi țâșnea întruna apă de ploaie, un comentariu elocvent la adresa nesăbuinței oamenilor moderni ce se înghesuiau la câteva sute de picioare dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Lottie știm că pe copii îi aduce domnul Barza, ca în Dumbo, nu-i așa, Lots? — Și atunci unde o să faceți nunta dacă tatăl tău nu se simte bine? Știu, ochii Henriettei străluciră de un entuziasm demn de Ioana d’Arc, ce-ar fi s-o facem aici? Două sute de persoane are încăpea lejer într-un cort. Ați putea să oraganizați o discotecă seara și să luați micul-dejun în zori. — Henry... e foarte amabil din partea ta. Fran își închipuia deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
seducătoare de ștrengăriță la brațul lui. Cum se făcea oare că femeile cu ochii mari și conformație delicată aveau întotdeauna o tunsoare care le dădea aerul unei combinații între Demi Moore în Ghost și Jean Seberg în rolul Ioanei d’Arc? Având ceva din puterea de atracție a unei martire, până când bănuiau pe cineva că vrea să le fure bărbatul, moment în care se transformau în tigroaice. Fran simți un val stânjenitor de încântare când Jack se desprinse de la brațul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]