KorAP: Find »[drukola/base=argumenta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...161 162 163 ...317 >

7,924 matches

Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589

îndreptate în special către liberali, cu toate că neorealiștii pretind că ele îi privesc în egală măsură și pe marxiști. Faptul că marxismul nu este nici măcar menționat în acest context se datorează cvasi-absenței sale din studiul american al relațiilor internaționale. Aceia care argumentează în favoarea luării în serios a marxismului nu vor pune neapărat sub semnul îndoielii aceste observații privind importanța politicii de securitate națională, însă invariabil vor susține că s-a dezvoltat o înțelegere mai cuprinzătoare asupra felului în care sistemul internațional modern

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
iluminiști ai secolului al XVIII-lea, cum ar fi, printre alții, Montesquieu, Rousseau, Paine și Kant, pentru care războiul era pur și simplu o expresie a politicii vechiului regim și o unealtă a statului. Marx a extins critica statului modern argumentând că prin sprijinirea domniei legii, a proprietății private și a banilor, acesta maschează alienarea capitalistă și exploatarea în spatele idealurilor burgheze de libertate și egalitate. Marx, bineînțeles, a văzut separarea politicii de economie ca pe o iluzie liberală, creată pentru a

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
pot fi puse sub semnul întrebării, ci au încălcat, de asemenea, norme stabilite de rezolvare a conflictelor și au demonstrat un angajament prea puțin convingător pentru "căutarea adevărului" cu scopul înțelegerii mutuale și consensului rațional. Mark Hoffman și alții au argumentat că practica medierii unei terțe părți oferă o abordare etico-discursivă rezolvării conflictelor. Medierea unei terțe părți are ca scop obținerea unei rezolvări a conflictului care este non-ierarhică și non-coercitivă, prin includerea ambelor sau tuturor părților afectate ca participanți la acest

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
tendință periculoasă către ambiguitate morală sau chiar simpatie față de terorism. Aceste afirmații absurde nu au făcut decât să confirme una dintre asumpțiile centrale ale postmodernismului, aceea că pretențiile de cunoaștere sunt strâns legate de politică și putere. Mai mult, așa cum argumentează în mod provocator James Der Derian (2002:15), în ciuda diferențelor fundamentale dintre președintele american George W. Bush și liderul terorist Osama bin Laden, cei doi au în comun chiar faptul că posedă certitudini morale și epistemologice. Postmodernismul contestă exact această

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
în cuvintele lui, s-a metamorfozat în Războiul Rece (1999: 17). "Această întoarcere la trecut arată că avem alte ținte inamice, alți aliați, dar aceeași structură de a ne raporta la lume prin politica externă" (2002a: 18). Cynthia Weber (2002) argumentează asemănător, sugerând că atacurile de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941 conferă un cadru de interpretare pentru răspunsul militar al Statelor Unite de astăzi. "11 Septembrie" este astfel perceput ca având aceeași semnificație ca și "7 decembrie". Pentru postmodernism, reprezentarea oricărui

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
asumpția existenței lor, așa cum fac realiștii și neorealiștii, Klein analizează modul cum apar în istorie unități politice capabile de a se baza pe forță pentru a distinge un spațiu politic intern de unul exterior. În concordanță cu alți postmoderniști, el argumentează că "statele se bazează pe violență pentru a se constitui ca state", și, în cadrul acestui proces, "impun diferențe între ceea ce este intern și ceea ce este extern" (1994: 38). Violența strategică este constitutivă pentru state; ea nu se limitează să "patruleze

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
atât inaugurală cât și augmentativă. Acest argument privind strânsa și paradoxala relație dintre violență și ordine politică este dus și mai departe de Jenny Edkins care plasează nazismul, lagărele de concentrare, NATO și taberele de refugiați pe aceeși linie. Toate, argumentează ea, sunt determinate de o putere suverană ce caută să-și extindă controlul asupra vieții. Ea afirmă că până și umanitarismul poate fi plasat în spectrul violenței, de vreme ce face parte din ordinea statului suveran de putere și violență, cu toate că susține

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
foametei apar doar ca "simple vieți" ce trebuie "salvate"; fără elementele sociale sau culturale ce fac parte din ființa lor, aceste persoane sunt depolitizate, vocile lor politice sunt ignorate (2000: 13-14). Campbell (1998b: 506) afirmă aceeași idee cu alte cuvinte, argumentând că formele dominante de umanitarism îi construiesc pe oameni ca victime "incapabile de a acționa fără intervenție". Această formă de umanitarism, insuficientă din punct de vedere politic sau uman, este deci "puternic implicată în producerea puterii politice suverane ce deține

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
politică. Dacă una din preocupările principale ale teoriei critice (așa cum s-a subliniat în Capitolul 6) este examinarea posiblităților de a obține forme mai inclusive ale comunității, Agamben se concentrază pe excludere ca o condiție a posibilității comunității politice. El argumentează că "în politica occidentală, viața nudă are privilegiul deosebit de a fi cea a cărei excludere fondează cetatea oamenilor" (Agamben 1998: 7). "Viața nudă" este, în esență, faptul biologic de a nu fi mort. Dar Agamben dă și un alt înțeles

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
definită de abilitatea de a transgresa frontierele și de a evita capturarea într-o formă-Stat. Primul concept se exprimă prin dorința de identitate, ordine și unitate, celălalt prin dorința de diferență, fluxuri și linii de mișcare. "Prozaica politică", în favoarea căreia argumentează Campbell și alții, utilizează acest limbaj deleuzian pentru a scoate în evidență noua dinamică și noile necesități politice create de refugiați, imigranți și noile mișcări sociale ce întâlnesc și depășesc forma-Stat. Aceste grupuri și mișcări "transversale" nu numai că trec

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
vieții politice moderne. Așa cum afirmă Roland Bleiker (2000: 2), ele "pun în discuție logica spațială prin care aceste frontiere au ajuns să formeze și să încadreze comportamentul în relațile internaționale". În studiul său asupra nemulțumirii populare privind relațiile internaționale, Bleiker argumentează că globalizarea supune viața socială la o dinamică politică schimbătoare. În era mass-mediei și telecomunicațiilor, imaginile unui act local de rezistență pot fi transmise în toată lumea într-o secundă, transformându-se astfel în evenimente de importanță globală. Globalizarea, sugerează Bleiker

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
Mick Dillon privind imaginea refugiaților. Așa cum afirmă Nyers (1999), figura refugiatului, o persoană ce nu poate pretinde a fi membru al unei comunități politice "propriu-zise", se comportă ca un "concept limită", ocupând spațiul ambiguu dintre cetățean și om. Dillon (1999) argumentează că refugiatul/străinul rămâne în afara mijloacelor convenționale de subiectivitate politică ce sunt atribuite statului suveran. Însăși existența refugiatului/străinului pune sub semnul întrebării viața stabilă și suverană a comunității politice, dezvăluind înstrăinarea care este împărtășită atât de cetățeni, cât și

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
răspunsului pe care ea îl dă problemelor cu care se confruntă umanitatea în viața politică modernă. Analiza oferită de Walker sugerează că devine din ce în ce mai dificil să se organizeze viața politică modernă în termenii suveranității statului și ai frontierelor suverane. El argumentează că există "procese spațio-temporale ce sunt radical împotriva soluției oferite de principiul suveranității statului" (1993: 155). Atât din motive materiale cât și normative, Walker refuză să accepte suveranitatea statală drept singura, sau cea mai bună, metodă posibilă de organizare a

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
asumpții: aceea că sistemul internațional este anarhic, în sensul că îi lipsește o autoritate centrală care să impună ordinea; și aceea că într-un astfel de sistem statele ar fi interesate în primul rând de propria supraviețuire. Waltz a continuat argumentând că statele, pentru a-și asigura supraviețuirea, trebuie să își maximizeze puterea, mai ales pe cea militară. Cum această putere este sumă zero o creștere a puterii militare a unui stat producând în mod necesar descreșterea puterii relative a altuia

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
pentru a-și asigura supraviețuirea, trebuie să își maximizeze puterea, mai ales pe cea militară. Cum această putere este sumă zero o creștere a puterii militare a unui stat producând în mod necesar descreșterea puterii relative a altuia Waltz a argumentat că statele sunt "poziționaliști defensivi". Ele sunt conștiente de poziția lor în ierarhia de putere a statelor; ca scop minimal, încearcă să mențină acea poziție, iar în ca scop maximal, să o mărească până la dominare. Din acest motiv, Waltz a

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
încearcă să mențină acea poziție, iar în ca scop maximal, să o mărească până la dominare. Din acest motiv, Waltz a pretins că lupta pentru putere este o trăsătură caracteristică relațiilor internaționale și conflictul este endemic. Într-o astfel de lume, argumenta el, cooperarea între state este în cel mai bun caz precară, iar în cel mai rău caz inexistentă. Theory of International Politics a revigorat realismul, oferindu-le realiștilor o nouă identitate cea de neorealiști sau realiști structurali și o nouă

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
dintre ele a venit din partea noii școli de instituționaliști neoliberali, conduși de Robert Keohane. Îndepărtându-se de preocuparea sa anterioară legată de relațiile transnaționale și interdependență, Keohane și-a asumat sarcina de a explica cooperarea în condiții de anarhie. Realiștii argumentaseră multă vreme că dacă vreo formă de cooperare internațională era cumva posibilă, acest lucru se întâmpla în condiții de hegemonie, când un stat dominant era capabil să își folosească puterea pentru a crea și a impune regulile instituționale necesare pentru

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
semnul întrebării înseși bazele proiectului raționalist. Ontologic vorbind, ei au criticat imaginea actorilor sociali ca fiind cea a unor atomiști egoiști, ale căror interese sunt formate anterior interacțiunii sociale, și care intră în relațiile sociale doar pentru scopuri strategice. Ei argumentau că actorii sunt fundamental sociali, că identitățile și interesele lor sunt construite social, produse ale structurilor sociale intersubiective. Din punct de vedere epistemologic și metodologic, ei au pus sub semnul întrebării neopozitivismul formelor lakatosiene ale științelor sociale, cerând moduri interpretative

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
neopozitivismul formelor lakatosiene ale științelor sociale, cerând moduri interpretative de înțelegere, mai potrivite cu natura imposibil de cuantificat a multor fenomene sociale și cu subiectivitatea inerentă a oricărei observații. Și, normativ, ei au condamnat noțiunea de teoretizare neutră în raport cu valorile, argumentând că întreaga cunoaștere este legată de interese și că teoriile ar trebui să își propună în mod explicit să expună și să demonteze structurile de dominare și opresiune (Hoffman 1987; George și Campbell 1990). Sub umbrela acestei vaste critici, teoreticienii

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
a dezbaterilor în cadrul discursului dominant american al teoriei relațiilor interna-ționale, favorizată de afirmarea unei noi școli de gândire "constructiviste". Deși constructivismul datorează mult evoluțiilor intelectuale din sociologie mai ales instituționalismului sociologic (vezi Finnemore 1996) Richard Price și Chris Reus-Smit au argumentat că acesta trebuie văzut mai degrabă ca o extensie a teoriei internaționale critice, întrucât mulți dintre pionierii săi au încercat în mod explicit să folosească perspectivele acestei teorii pentru a explica diverse aspecte ale politicii mondiale. Totuși, constructivismul diferă de

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
ei indivizi sau state, constructiviștii susțin că structurile normative sau ideaționale sunt la fel de importante ca și structurile materiale. Acolo unde neorealiștii scot în evidență structura materială a echilibrului puterii militare, iar marxiștii susțin structura materială a economiei mondiale capitaliste, constructiviștii argumentează că sistemele de idei, credințe și valori împărtășite au și ele caracteristici structurale, și că exercită o influență puternică asupra acțiunii sociale și politice. Există două motive pentru care ei acordă o importanță atât de mare acestor structuri. Constructiviștii argumentează

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
argumentează că sistemele de idei, credințe și valori împărtășite au și ele caracteristici structurale, și că exercită o influență puternică asupra acțiunii sociale și politice. Există două motive pentru care ei acordă o importanță atât de mare acestor structuri. Constructiviștii argumentează că "resursele materiale capătă sens pentru acțiunea umană doar prin structura cunoașterii împărtășite în care sunt înrădăcinate" (Wendt 1995:73). Spre exemplu, Canada și Cuba se află amândouă pe lângă Statele Unite, și totuși simplul echilibru al puterii militare nu poate explica

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
normele societății internaționale europene spuneau că monarhiile creștine erau singura formă legitimă a statului suveran, și aceste norme, susținute de practicile coercitive ale comunității statelor, au conspirat pentru subminarea ordinilor politice musulmane, liberale sau naționaliste. În al doilea rând, constructiviștii argumentează că înțelegerea modului în care structurile non-materiale condiționează identitățile actorilor este impor-tantă pentru că identitățile influențează interesele și, implicit, acțiunile. Așa cum am văzut mai sus, raționaliștii cred că interesele actorilor sunt determinate exogen, adică actorii, fie ei indivizi sau state, interacționează

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
actorii le urmăresc strategic. Societatea internă și internațională este astfel considerată un domeniu strategic, un loc în care actori formați anterior își urmăresc scopurile, un loc ce nu modifică natura sau interesele acelor actori în vreun mod profund. Constructiviștii, dimpotrivă, argumentează că înțelegerea modului în care actorii își dezvoltă interesele este crucială pentru explicarea unei palete largi de fenomene politice internaționale pe care raționaliștii le ignoră sau nu le înțeleg. Pentru a explica formarea intereselor, constructiviștii se concentrează pe identitățile sociale

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
persistă doar din cauza practicilor continue ale statelor democratice liberale (și ale unor actori non-statali puternici). Structurile normative și ideaționale sunt considerate capabile să formeze identitățile și interesele actorilor prin trei mecanisme: imaginație, comunicare și constrângere. Cu privire la prima dintre ele, constructiviștii argumentează că structurile non-materiale afectează ceea ce actorii văd drept domeniul posibilului : modul cum cred ei că ar trebui să acționeze, care sunt limitările percepute ale acțiunilor lor și ce strategii își pot imagina și pot adopta, pentru a-și atinge obiectivele

Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]