4,412 matches
-
contemplative dăruite Milei Divine, și în decembrie vizitează o casă din Vilnius despre care spune că a văzut-o în viziune că prima mănăstire, primul locaș al acestei noi comunități religioase. În ianuarie 1936 Faustina merge să îl vadă pe Arhiepiscopul Jałbrzykowski pentru a discuta despre această nouă comunitate închinata Milei Divine. Dar arhiepiscopul îi amintește că a depus jurămintele perpetue ordinului monahal în care deja se află. În martie 1936 Faustina le transmite superiorilor că se gândește să părăsească ordinul
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
care spune că a văzut-o în viziune că prima mănăstire, primul locaș al acestei noi comunități religioase. În ianuarie 1936 Faustina merge să îl vadă pe Arhiepiscopul Jałbrzykowski pentru a discuta despre această nouă comunitate închinata Milei Divine. Dar arhiepiscopul îi amintește că a depus jurămintele perpetue ordinului monahal în care deja se află. În martie 1936 Faustina le transmite superiorilor că se gândește să părăsească ordinul pentru a înființa acest nou ordin dedicate Milei Divine, dar este transferată la
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
din Cracovia, Polonia. Înainte de moartea sa Faustina a prezis că “va fi un război, un teribil, teribil război” și le-a rugat pe surorile din mănăstire să se roage pentru Polonia. În 1939, la un an după moartea Faustinei când arhiepiscopul Jałbrzykowski a realizat ca predicțiile ei în privința războiului se îndeplinesc deja, a permis accesul public la , ceea ce a făcut ca mari mulțimi să se strângă, fapt ce a dus la răspândirea devoțiunii față de Milostivirea Divină. Devoțiunea față de Milă Divină a
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
completă iertare a păcatelor în schimbul anumitor acte devoționale pe care numai sacramentele o pot oferi, ceea ce evaluatorii de la Vatican au considerat a fi o atenție prea mare acordată Faustinei, ceea ce era contrar viziunii Oficiului Sfânt” În 1965 Karol Wojtyla, atunci arhiepiscop al Cracoviei și mai tarziu Papă Ioan Paul al II-lea a dispus o nouă investigație, intervievând martorii și în 1967 a trimis un numar de documente despre Faustina Vaticanului, cerând începerea procesului beatificării sale. Cazul a fost acceptat pentru
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
și în 1967 a trimis un numar de documente despre Faustina Vaticanului, cerând începerea procesului beatificării sale. Cazul a fost acceptat pentru analiză în 1968. În 1977, cu un an înainte de a fi ales papă Ioan paul al II-lea, arhiepiscopul Wojtula a cerut Vaticanului să revizuiască și să ridice interzicerea devoțiunii față de Milostivirea Divină, si aceasta interzicere a luat sfârșit în 1978. În aprilie 1978, prefectul Sacrei Congregații a Doctrinei Credinței a declarat că Notificarea de interzicere nu mai este
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]
-
(în ) (n. 26 aprilie 1860, Wilamowice, Galiția; d. 20 martie 1923, Liov) a fost un preot catolic polonez, care a îndeplinit funcția de arhiepiscop și mitropolit de Liov (1900-1923). El este sfânt al Bisericii Romano-Catolice. s-a născut la Wilamowice, Comitatul Bielsko, parte a Galiției stăpânită de Austro-Ungaria, astăzi în Polonia. Era cel mai mare dintre cei nouă copii ai unei familii de țărani
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
devenind apoi decan al Facultății de Teologie (1896-1900) și rector al Universității (în 1900). A scris mai multe lucrări de arheologie și de istorie a Bisericii. El a fost desemnat la 30 octombrie 1900 de împăratul Franz Joseph I ca arhiepiscop de Liov, fiind confirmat de Papa Leon al XIII-lea la 17 decembrie 1900. A fost consacrat ca episcop la 20 ianuarie 1901 de către Jan Puzyna de Kosielsko, episcopul Cracoviei, asistat de Andrej Scheptyzkyj, arhiepiscop și mitropolit greco-catolic ucrainean de
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
împăratul Franz Joseph I ca arhiepiscop de Liov, fiind confirmat de Papa Leon al XIII-lea la 17 decembrie 1900. A fost consacrat ca episcop la 20 ianuarie 1901 de către Jan Puzyna de Kosielsko, episcopul Cracoviei, asistat de Andrej Scheptyzkyj, arhiepiscop și mitropolit greco-catolic ucrainean de Liov, și Józef Sebastian Pelczar, episcop de Przemyśl. El i-a consacrat ca episcopi pe Wladyslaw Bandurski (30 decembrie 1906, episcop auxiliar de Liov) și pe Bolesław Twardowski (12 ianuarie 1919, episcop auxiliar de Liov
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
auxiliar de Liov) și pe Bolesław Twardowski (12 ianuarie 1919, episcop auxiliar de Liov) și a participat la consacrarea episcopilor Leon Wałęga (12 mai 1901, episcop de Tarnów) și Hryhory Khomyshyn (19 iunie 1904, episcop greco-catolic ucrainean de Stanisławów). În calitate de arhiepiscop, Bilczewski a înființat ziare și a sprijinit mișcările de protecție socială ale muncitorilor. El a inițiat construirea a peste 330 de biserici noi pe teritoriul Arhidiecezei, inclusiv a monumentalei Biserici Sf. Elisabeta din Liov. A organizat, de asemenea, cursuri pentru
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
asediat. S-a implicat și în cursul conflictelor civile de la începutul anilor '20 între ucraineni, polonezi și unitățile Armatei Roșii. În acele conflicte și-au pierdut viața peste 100 de preoți catolici din Arhidieceza de Liov. Riscându-și propria viață, arhiepiscopul Bilczewski a împiedicat existența altor victime în rândul clerului catolic. Sănătatea lui era deja precară, iar toate eforturile pentru a împăca taberele aflate în conflict l-au slăbit și mai mult. A murit 20 martie 1923 și a fost îngropat
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
II-lea avea 28 de ani și putea deja să conducă singur țara. Bolesław I Viteazul a murit la 17 iunie 1025. Șase luni mai târziu, în ziua de Crăciun, Mieszko II Lambert a fost încoronat rege al Poloniei de către Arhiepiscopul de Gniezno, Hipolit, în Catedrala din Gniezno. Cronicarii contemporani germani au considerat acest lucru ca fiind un abuz de putere din partea Arhiepiscopului, dar necesar ca urmare a situației politice existente. După moartea tatălui său, Mieszko a moștenit un vast teritoriu
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
Șase luni mai târziu, în ziua de Crăciun, Mieszko II Lambert a fost încoronat rege al Poloniei de către Arhiepiscopul de Gniezno, Hipolit, în Catedrala din Gniezno. Cronicarii contemporani germani au considerat acest lucru ca fiind un abuz de putere din partea Arhiepiscopului, dar necesar ca urmare a situației politice existente. După moartea tatălui său, Mieszko a moștenit un vast teritoriu, care, în plus față de Polonia Mare, Polonia Mică, Silezia și Pomerania Orientală includea, de asemenea, Pomerania Occidentală, precum și Luzația, Rutenia Roșie și
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
Au durat ani de haos și conflicte, în care Mieszko a murit (1034) în condiții suspecte, după ce a fost forțat să abdice. La momentul morții tatălui său, Cazimir se afla în Germania, la curtea unchiului său Hermann al II-lea, Arhiepiscop de Koln. În 1037, atât tânărul prinț cât și mama sa s-au întors în Polonia și au încercat să preia tronul. Acest lucru a dus la o rebeliune a baronilor locali, care împreună cu așa-numita "Reacție Păgână" a oamenilor
Cazimir Restauratorul () [Corola-website/Science/327697_a_329026]
-
în 997, în timpul unei misiuni în Prusia. Boleslav a profitat cu pricepere de moartea lui Wojciech: chinurile lui Wojciech a oferit Poloniei un patron sfânt, St. Adalbert, și a dus la crearea unei provincii poloneze independentă a Bisericii cu un arhiepiscop în Gniezno. În anul 1000, tânărul Împărat Otto al II-lea a venit ca pelerin să viziteze mormântul St. Adalbert și i-a acordat sprijinul său lui Boleslav în timpul Congresului de la Gniezno; Arhiepiscopia Gniezno și alte câteva dioceze subordonate au
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
cauzat pierderea oricărui suport pe care îl avusese mai devreme, în timpul domniei sale; a murit în 1305. Un factor important în procesul de unificare a fost Biserica poloneză, care a rămas o singură provincie ecleziastică de-a lungul perioadei de fragmentare. Arhiepiscopul Jakub Świnka de Gniezno a fost susținătorul reunificării Poloniei, efectuând ceremonii de încoronare atât pentru Przemysl al II-lea cât și pentru Venceslau al II-lea. Vladislav I cel Scurt și fiul său, Cazimir cel Mare au fost ultimii doi
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
ani din cauze necunoscute, la Jesselton, Borneo de Nord. În conformitate cu dorințele ei, Lordul Mountbatten i-a împrăștiat cenușa pe mare în largul coastei Portsmouth la 25 februarie 1960; Nehru a trimis două distrugătoare indiene să însoțească corpul ei; Geoffrey Fisher, arhiepiscopul de Canterbury, a oficiat.
Edwina Mountbatten, Contesă Mountbatten de Burma () [Corola-website/Science/327727_a_329056]
-
Wrocław), Silezia, în scopul de a încerca să obțină garanția că legatul nu a fost părtinitor în favoarea Cavalerilor Teutoni. Misiunea a avut succes, si a fost încredințat în 1467 cu educația fiului regelui. Dlugosz a refuzat oferta de a deveni Arhiepiscop de Praga, dar la scurt timp înainte de moartea sa a fost numit Arhiepiscop de Liov. Această numire a fost confirmată de Papă Sixt al IV-lea la 2 iunie 1480, două săptămâni după moartea sa. El a murit pe 19
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
a fost părtinitor în favoarea Cavalerilor Teutoni. Misiunea a avut succes, si a fost încredințat în 1467 cu educația fiului regelui. Dlugosz a refuzat oferta de a deveni Arhiepiscop de Praga, dar la scurt timp înainte de moartea sa a fost numit Arhiepiscop de Liov. Această numire a fost confirmată de Papă Sixt al IV-lea la 2 iunie 1480, două săptămâni după moartea sa. El a murit pe 19 mai 1480, la Cracovia, si a fost îngropat în Biserică Sf. Arhanghel Mihail
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
Nordgau în Bavaria. Gebhard ar fi fost fiul contelui Odo I de Orléans, dacă acela era identic cu Udo "cel Bătrân", conte în Lahngau între 821 și 826. În 838, Gebhard s-a aliat cu Poppo de Grapfeld și cu arhiepiscopul Otgar de Mainz, pentru a lupta împotriva lui Ludovic Germanul, revoltat împotriva tatălui său, împăratul Ludovic cel Pios. Gebhard a avut următorii fii: care cu toții au deținut poziții importante în Francia Răsăriteană.
Gebhard de Lahngau () [Corola-website/Science/327985_a_329314]
-
Fuldenses" se pot însă înșela în privința datării. Thachulf a murit în vara anului 873, moartea sa stârnind o nouă răscoală a sorabilor și a vecinilor acestora. Revolta nu a fost înăbușită decât în ianuarie 874, cu ocazia campaniei conduse de arhiepiscopul Liutbert de Mainz și de ducele Radulf al II-lea de Thuringia, succesorul lui Thachulf.
Thachulf de Turingia () [Corola-website/Science/327977_a_329306]
-
arhim. prof. univ. dr. Nikolaos Ioannidis și a mitropolitului prof. univ. dr. Hrisostomos Savvatos. A fost hirotonit diacon și preot în anul 2001 și tuns în monahism în 2008, pe seama Mănăstirii Sfântă Treime din Albă Iulia (Catedrală arhiepiscopala), la inițiativa arhiepiscopului Andrei Andreicuț. În același an a fost ridicat la rangul de protosinghel, iar în 2011 la cel de arhimandrit. Relația caldă și eficiența, din punct vedere pastoral, cu credincioșii catedralei și mai cu seamă cu studenții din mediul universitar albaiulian
Ignatie Trif () [Corola-website/Science/328003_a_329332]
-
stăpânirea otomană. Reforma Protestantă a făcut numeroși prozeliți în special în clasele inferioare, la începutul secolului al XVII-lea catolicismul rămând religia principalelor familii nobile. În Ungaria Regală, majoritatea populație a trecut la luteranism spre sfârșitul secolui al XVI-lea. Arhiepiscopul Petrus Pázmány a reorganizat Biserica Romano Catolică maghiară și a condus Contrareforma în Ungaria Regală. El a înregistrat succese importante în convingerea maghiarilor să se reconvertească, exluzând forța sau intimidarea din acest proces. Reforma Protestantă a provocat o ruptură în
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
au pierdut viața doar în timpul incendierii orașului Alașehir. Pe 9 septembrie, armata turcă a intrat în Ismir (Smirna), la două zile după ce autoritățile elene părăsiseră orașul. În oraș au izbucnit violențe, populația creștină suferind atacurile ale soldaților sau civililor turci. Arhiepiscopul grec Chrysostomos a fost linșat de mulțimea furioasă, în rândul căreia au fost identificați și soldați turci. Pe 13 septembrie a izbucnit un puternic incediu în Smirna, al cărui focar inițial a fost localizata în cartierul armenesc. Populația creștina s-
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
(n. cca. 1128 - d. 21 martie 1201) a fost un om de stat, arhiepiscop și lider militar danez, Episcop de la Roskilde din 1158, Arhiepiscop de Lund (șef al Bisericii daneze) din 1177. Consilier al regilor danezi, Knut al V-lea și Valdemar I. Fiul lui Asser Rig, în a cărui castel, el și fratele
Absalon () [Corola-website/Science/327125_a_328454]
-
(n. cca. 1128 - d. 21 martie 1201) a fost un om de stat, arhiepiscop și lider militar danez, Episcop de la Roskilde din 1158, Arhiepiscop de Lund (șef al Bisericii daneze) din 1177. Consilier al regilor danezi, Knut al V-lea și Valdemar I. Fiul lui Asser Rig, în a cărui castel, el și fratele său Esbjörn au fost educați împreună cu viitorul rege Valdemar. A
Absalon () [Corola-website/Science/327125_a_328454]