4,701 matches
-
refugiații sunt returnați la locațiile lor. Paul Grescovich, comandantul brigăzii de pompieri a Companiei de Asigurări din Smirna, pe care Prentiss îl consideră „un martor de o desăvârșită încredere”, a scris un raport în care îi învinuiește pe greci și armeni, afirmând că „proprii săi pompieri, ca și gărzile turce, au împușcat numeroși tineri armeni deghizați ca femei sau ca milițieni turci, care incendiau în timpul nopții de marți [12 septembrie] și a dimineții de miercuri [13 septembrie]” Directorul școlii Alianței Israelite
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
de Asigurări din Smirna, pe care Prentiss îl consideră „un martor de o desăvârșită încredere”, a scris un raport în care îi învinuiește pe greci și armeni, afirmând că „proprii săi pompieri, ca și gărzile turce, au împușcat numeroși tineri armeni deghizați ca femei sau ca milițieni turci, care incendiau în timpul nopții de marți [12 septembrie] și a dimineții de miercuri [13 septembrie]” Directorul școlii Alianței Israelite Universale a scris pe 18 septembrie 1922 o scrisoare în care afirmă „Este suficient
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
de foc, este datorită armatei turce, care a putut să vină la timp”. Un alt rabin scria pe 29 septembrie „Pentru a înrăutăți lucrurile, Smirna nu a scăpat de catastrofă: mai mult de jumătate din oraș a fost ars de armeni, un alt motiv pentru agravarea nenorocirii evreilor și altor refugiați.” Johannes Kolmodin, un orientalist suedez, se afla în Smirna în acele momente. El a scris că armata greacă a fost responsabilă pentru incendiu, ca și pentru incendierea a 250 de
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
foc enorm. De-a lungul a 48 de ore, el a distrus singura speranță pentru refacerea economică imediată. Pentru acest motiv, când am auzit oameni acuzându-i pe învingătorii înșiși pentru că l-ar fi provocat pentru ca să scape de grecii și armenii care mai trăiau încă în oraș, nu am putut decât să ridic din umeri la absurditatea unor asemenea spuse. Cineva trebuie să îi cunoască foarte puțin pe liderii turci pentru ca le atribuie cu atâta generozitate un gust pentru sinuciderea nenecesară
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
generozitate un gust pentru sinuciderea nenecesară. Misionarul Alexander MacLachlan, președintele International College of Smyrna, care a fost martor la incendiu avea să afirme în "The Times" (numărul din 25 sepembrie 1922) că soldații turci văzuți în timp ce incendiau erau de fapt armeni deghizați: Soldații turci au protejat International College în timpul distrugerilor ocupației; un cavalerist turc l-a salvat pe MacLachlan de trupele neregulate care aproape că l-au ucis în bătaie pe misionar în timp ce încercau să jefuiască clădirile agricole ale colegiului. Un
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
pe misionar în timp ce încercau să jefuiască clădirile agricole ale colegiului. Un incendiu de trei zile (13 - 15 septembrie), pe care turcii au făcut toate eforturile să îl țină sub control, a distrus aproape o milă pătrată din regiunile elenă și armeană și a lăsat fără locuințe două sute de mii de oameni. În aceste pierderi a fost American Board's Collegiate Institute for Girls. Investigarea de către MacLachlan a originii incendiului a dus la convingerea că teroriștii armeni, îmbrăcați în uniforme turcești, au
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
pătrată din regiunile elenă și armeană și a lăsat fără locuințe două sute de mii de oameni. În aceste pierderi a fost American Board's Collegiate Institute for Girls. Investigarea de către MacLachlan a originii incendiului a dus la convingerea că teroriștii armeni, îmbrăcați în uniforme turcești, au incendiat orașul. Se pare că teroriștii încercau să provoace intervenția occidentală. Trebuie remarcat că acesta este același Alexander Maclachlan din lucrarea lui George Horton, ortografiat însă „Maclachlan”, care a fost jefuit și lovit de soldații
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
că teroriștii încercau să provoace intervenția occidentală. Trebuie remarcat că acesta este același Alexander Maclachlan din lucrarea lui George Horton, ortografiat însă „Maclachlan”, care a fost jefuit și lovit de soldații turci cu bâtele. O altă sursă care afirmă că armenii sunt responsabili pentru incendiu a fost „San Antonio Express”. Un alt martor, istoric de artă și locuitor al Smirnei, a sugerat că atât armenii, cât și turcii au fost responsabili pentru incendiu: „Turcii și armenii sunt vinovați în mod egal
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
a fost jefuit și lovit de soldații turci cu bâtele. O altă sursă care afirmă că armenii sunt responsabili pentru incendiu a fost „San Antonio Express”. Un alt martor, istoric de artă și locuitor al Smirnei, a sugerat că atât armenii, cât și turcii au fost responsabili pentru incendiu: „Turcii și armenii sunt vinovați în mod egal pentru această tragedie. Toate sursele arată că grecii nu au declanșat incendiul de vreme ce ei au părăsit orașul. Focul a fost declanșat de armenii fanatici
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
altă sursă care afirmă că armenii sunt responsabili pentru incendiu a fost „San Antonio Express”. Un alt martor, istoric de artă și locuitor al Smirnei, a sugerat că atât armenii, cât și turcii au fost responsabili pentru incendiu: „Turcii și armenii sunt vinovați în mod egal pentru această tragedie. Toate sursele arată că grecii nu au declanșat incendiul de vreme ce ei au părăsit orașul. Focul a fost declanșat de armenii fanatici. Turcii nu au încercat să oprească incendiul”. În viziunea cercetătorului american
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
atât armenii, cât și turcii au fost responsabili pentru incendiu: „Turcii și armenii sunt vinovați în mod egal pentru această tragedie. Toate sursele arată că grecii nu au declanșat incendiul de vreme ce ei au părăsit orașul. Focul a fost declanșat de armenii fanatici. Turcii nu au încercat să oprească incendiul”. În viziunea cercetătorului american Donald Webster, care a predat în perioada 1931 -1934 la International College din Izmir between: Patrick Balfour, baron de Kinross, a dedicat un întreg capitol din biografia lui
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
grăbite din Anatolia după bătălia de la Dumlupınar, o aplicare în practică a tacticii „pământului pârjolit”. Printre aceste surse s-a aflat raportul lui H. Lamb, consului britanic în Smirna, care afirma „am motive să cred că grecii în cooperare cu armenii au incendiat Smirna”. O afirmație asemănătoare a fost făcută și de corespondentul din Smirna al ziarului "Petit Parisien" într-o relatare datată 20 septembrie 1922. Nu doar grecii și armenii au încercat să se refugieze din cauza incendiului și a prezenței
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
afirma „am motive să cred că grecii în cooperare cu armenii au incendiat Smirna”. O afirmație asemănătoare a fost făcută și de corespondentul din Smirna al ziarului "Petit Parisien" într-o relatare datată 20 septembrie 1922. Nu doar grecii și armenii au încercat să se refugieze din cauza incendiului și a prezenței armatei turce, dar și cetățeni britanici. În timp ce unii dintre aceștia din urmă au fugit la Constantinopol, oraș pe care îl credeau încă sub control britanic, alții au plecat direct în
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
au fost martori oculari la evenimentele din Smirna. Ziarul "The Times" din 6 octombrie 1922 scria :: Numărul victimelor incendiului și a masacrelor din această perioadă nu este cunoscut cu precizie. Estimările dau cifre de până la 100.000 de greci și armeni uciși. Istoricul american Norman Naimark apreciază că au fost 10.000-15.000 de morți, în vreme ce istoricul Richard Clogg dă o cifră de 30.000 de victime. Alte estimări sunt cele ale lui John Freely (50.000) sau Rudolf Rummel (100
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
lui John Freely (50.000) sau Rudolf Rummel (100.000). În ciuda faptului că în portul Smirna au fost mai multe vase sub pavilioanele puterilor aliate, acestea și-au proclamat neutralitatea și nu i-au luat la bord pe grecii și armenii care au fost forțați să fugă din fața incendiului și a soldaților turci. fanfarele militare au cântat la volum maxim pentru ca să acopere țipetele celor de pe chei, care erau împiedicați să ajungă la bordul navelor aliate. Un cargobot japonez a descărcat marfa
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
ca „o scurtă sentință pe viață la sclavie în mâinile unor stăpâni brutali, încheiată de o moarte misterioasă” . Numărul refugiaților variază funcție de sursă. Unele ziare din acea vreme au pretins că au fost aproximativ 400.000 de refugiați greci și armeni originari din Smirna și regiunea înconjurătoare care au primit ajutorul Crucii Roșii imediat după distrugerea orașului. Stewart Matthew afirmă că au fost 250.000 de refugiați, dintre care niciunul turc. Istoricul american Norman Naimark apreciază numărul refugiaților greci și armeni
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
armeni originari din Smirna și regiunea înconjurătoare care au primit ajutorul Crucii Roșii imediat după distrugerea orașului. Stewart Matthew afirmă că au fost 250.000 de refugiați, dintre care niciunul turc. Istoricul american Norman Naimark apreciază numărul refugiaților greci și armeni evacuați la 150.000 - 200.000 și consideră că alți 30.000 de greci și armeni au fost deportați în regiunile centrale ale Anatolie, unde majoritatea a murit. Edward Hale Bierstadt și Helen Davidson Creighton consideră că numărul refugiaților greci
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
orașului. Stewart Matthew afirmă că au fost 250.000 de refugiați, dintre care niciunul turc. Istoricul american Norman Naimark apreciază numărul refugiaților greci și armeni evacuați la 150.000 - 200.000 și consideră că alți 30.000 de greci și armeni au fost deportați în regiunile centrale ale Anatolie, unde majoritatea a murit. Edward Hale Bierstadt și Helen Davidson Creighton consideră că numărul refugiaților greci și armeni nu a depășit 50.000 de oameni, această cifră fiind acceptată și de unii
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
la 150.000 - 200.000 și consideră că alți 30.000 de greci și armeni au fost deportați în regiunile centrale ale Anatolie, unde majoritatea a murit. Edward Hale Bierstadt și Helen Davidson Creighton consideră că numărul refugiaților greci și armeni nu a depășit 50.000 de oameni, această cifră fiind acceptată și de unii cercetători din zilele noastre. Aristotele Onassis cel care avea să devină unul dintre cei mai bogați oameni ai lumii, a fost născut în Smirna și a
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
locuiau 10.071 persoane, dintre care 6.826 români (67,77%), 1.501 evrei (14,90%), 1.496 germani (14,85%), 98 ruteni (0,97%), 97 polonezi (0,96%), 26 ruși, 4 cehoslovaci, 4 țigani, 3 unguri, 2 greci, 2 armeni, 1 sârbo-croato-sloven, 1 albanez, 9 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 6.775 ortodocși (67,27%), 1.488 mozaici (14,77%), 1.413 romano-catolici (14,03%), 177 evanghelici
Biserica romano-catolică din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323512_a_324841]
-
și subdistricte. După repunerea în drepturi a Parlamentului după Revoluția Junilor Turci, deputații au avut ca principală sarcină convocarea unor noi alegeri generale. Noul parlament ales în 1908 avea 142 de deputați turci, 60 arabi, 25 albanezi, 23 greci, 12 armeni, 5 evrei, 4 bulgari, 3 sârbi și 1 vlah. Comitetul Unității și Progresului (CUP) se baza pe sprijinul a aproximativ 60 de deputați. CUP, principala forță politică a revoluției, a reușit să obțină o poziție dominantă în relație cu Uniune
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
condiții, proporția parlamentarilor din provinciile arabe a crescut de la 23% în 1908 la 27%, iar proporția arabilor în CUP a crescut de la 39% la 67% în aceeași perioadă. Trebuie subliniat că în această nouă structură etnică a imperiului și parlamentului, armenii au fost profund afectați. Federația Revoluționară ArmeanăArmenian Revolutionary Federation sprijinea tradițional CUP, dar după formarea noului parlament, situația armenilor s-a înrăutățit dincolo de așteptările liderilor lor. Războaiele Balcanice transformaseră imperiul multietnic și multireligios într-unul dominant musulman. Majoritatea parlamentară a
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
a crescut de la 39% la 67% în aceeași perioadă. Trebuie subliniat că în această nouă structură etnică a imperiului și parlamentului, armenii au fost profund afectați. Federația Revoluționară ArmeanăArmenian Revolutionary Federation sprijinea tradițional CUP, dar după formarea noului parlament, situația armenilor s-a înrăutățit dincolo de așteptările liderilor lor. Războaiele Balcanice transformaseră imperiul multietnic și multireligios într-unul dominant musulman. Majoritatea parlamentară a CUP nu s-a dovedit de bun augur pentru minorități, de vreme ce politicienii aflați la putere nu mai aveau nevoie
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
partea de vest a Anatoliei, provocând noi probleme pe lângă cele deja existente. Armenii se așteptau la o reprezentare mai largă în parlament, dar jocurile democratice i-au afundat într-o situație de minoritari. Această schimbare de situație era neașteptată pentru armeni, care se bucuraseră de privilegii încă din 1453. În 1913, dezbaterile politice din Istanbul erau concentrate asupra găsirii unor soluții pentru pretențiile arabilor și armenilor. În decursul secolului al XIX-lea, Imperiul Otoman trebuise să facă față tendințelor centrifuge ale
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
i-au afundat într-o situație de minoritari. Această schimbare de situație era neașteptată pentru armeni, care se bucuraseră de privilegii încă din 1453. În 1913, dezbaterile politice din Istanbul erau concentrate asupra găsirii unor soluții pentru pretențiile arabilor și armenilor. În decursul secolului al XIX-lea, Imperiul Otoman trebuise să facă față tendințelor centrifuge ale națiunilor balcanice. În 1913, imperiul trebuia să facă față unor tendințe asemănătoare din partea provinciilor răsăritene. După ce o bună parte a populației creștine se găsea acum
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]