5,033 matches
-
pe linia bikinilor în fiecare vineri seara, lăsându-și doar un smoc îngust de păr pubian, ca o mustață verticală. Am dreptate? — Inexact! De fapt are forma literei V, spuse Fanny, intrând în cameră, urmată de Eleanor. Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea rară, cu inim'amară/ Prin pădurea deasă, cu inima arsă/ Prin pădurea mare, că nu te mai are/ Prin pădurea mică, lacrimi din ochi îi pică". Femeile îngreunate ale satului se dezgoliră și intrară în vâltoare, purtând rod în pântece și icoane de lemn în mâini. În mijlocul râului lăsară icoanele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia și purifica acum iarmarocul. Ziua era pe sfârșite și soarele apunea, însângerând ținutul și aruncând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de groază îi sperie pe copiii sărbătoriți cu grătar: Smith uitase astăzi să se radă! Era 1 iunie, ziua copiilor de aici și mai ales de acasă, ziua copiilor lui care în loc de artificii auzeau împușcături, care în loc de grătar miroseau cauciucuri arse, care în loc de un agent al siguranței ușor obosit erau speriați de criminali adevărați, negri și transpirați, care în loc de tată aveau un agent disperat care se deghiza în Maica Tereza ca să obțină o informație banală de la un suspect inofensiv. Smith știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
făcut?”. Căută un loc în care să fugă, să se ascundă, să-și bage nasul și să uite, dar sânii Marianei erau acasă și cât vedea cu ochii, numai sânge și fum și inimi și rinichi și ficați și cauciucuri arse și chips-uri și sticle de Coca Cola părăsite în goana unei apocalipse neanunțate. * Horațiu primi vestea cu seninătate: se așteptase la asta. Probabil făcuse Maica o minune sau probabil trebuia să iasă din nou din închisoare Miron Cozma sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dat și mâna. Și, Încă? Păi, Încă, da!, că, de-aia râdeam așa, venind pe scări. Că, În glumă, polițistul le-a sugerat să se și pupe. Și? În timp ce ei s-au uitat mirați unul la altul, Uța, a sărit, arsă, aprobând zisa omului legii: chiar! Da! Să ne pupăm, ca să fie, Împăcarea, cu o frumoasă Încheiere. Și a și făcut, doi pași, către Valucă, Întinzând capul spre el. El, na!, ce să mai facă? A Întins capul către ea. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de Ileana,și-o purtase, atâta, și-i și făcuse așa multă reclamă, ca s-o umilească, chipurile, pe Elena lui Nicolae Ceaușescu! Tot datorită cenzurii, Întreaga ediție, din acea noapte, a ziarului respectiv, a fost retrasă de pe piață și arsă. Nu cumva să ajungă la urechea conducătorilor epocii de aur, precum, că, aici, la Mileanca, vaca Ileana căpătase o popularitate cu mult mai mare decât vaca lui bădița Nicolae Ceaușescu, de la cece. Un om normal, cu mintea-ntreagă, s-ar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Vine omul să ia un lapte și... ― Nu vă supărați, coane, vă aducem altul, scuzați, că altă dată nu se mai întîmplă! Și chelnerul, serviabil, puse mâna pe paharul cu muscă, să-l ia; dar Chiorul sări în sus ca ars: ― Nu, lasă-l aici și adu-mi altul! Mi-e frică, din greșeală, să nu mi-l aduci tot p-asta cu musca! Chelnerul i-a adus un pahar cu lapte plin ras, pe care Chiorul l-a băut cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
curios să vadă până unde va merge nerușinarea ignoranței mele în materie. ― Cea mai bună parte de mâncat la rac, continuai eu imperturbabil, este gâtul racului, pentru că este cărnos și n-are oase cum are peștele! ― Cum ziseși? sări ca ars profesorul. Care e partea cea mai bună de mîncat? ― Gâtul racului, don' profesor! ― Bine, domnule, dar dumneata habar n-ai de rac și de Zoologie! Păi racul are gât, domnule? țipă Radian, scos din fire. Tocmai că n-are gât
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Dinulescu, care îi întrecea în înălțime pe toți cu un cap, își roti privirea pe deasupra tuturor și spuse râzând cu poftă: ― Desigur că sînteți curioși să știți care-i motivul discuției noastre, nu? Ascultați-l dar... Cornel Ionescu sări ca ars: ― Te rog să taci, că altfel... ― Te pomenești că mă iei la bătaie! îl ironiză Dinulescu. Ascultați, fraților! Și le spuse, în hohotele de râs ale colegilor, povestea celor două poezioare și-a pățaniei lui Cornel Ionescu. De astă-dată, torente
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel, aerul din Încăpere devenise pestilențial. Hainele Extraterestrului emanau un miros ca de chibrituri arse. Mașei Începură să-i vâjâie tâmplele. Îi era, la un moment dat, chiar teamă să nu-și piardă cunoștința. Dar În cele din urmă se obișnui cu duhoarea ce se Înălța la intervale de timp aproape regulate din trupul vizitatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zilelor și te lași păgubaș. După un timp Însă, Îți pierzi din nou răbdarea și iei totul de la capăt. - E destul de complicat, murmură Mașa, care atunci când auzea de demersuri, de autorități sau de formulare intra În panică. - Complicat!? sări ca ars Extraterestrul. E infernal. E o birocrație de nedescris. Nici nu știi ce rotiță trebuie să ungi ca să ți se dea curs liber cererii! Ai uns una, și vezi că Începe să scârțâie din balamale alta. Și tot așa. Intri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu s-au mai auzit defel și trenul Înainta prin stepa nesfârșită lăsând În urmă duhoare de cadavre În putrefacție, amestecată cu miros de cărbune ars, acompaniat de zgomotele vesele ce răzbăteau din vagonul rezervat soldaților. Era un miros Îngrozitor, ce ți se imprima În haine și Îți pătrundea În vintre. Ca să scape de duhoare, dar și de liniștea mormântală ce Învăluia vagoanele, soldații au băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă plină cu tămâie arsă, scrutând cu atenție bolta cerească, pe care nici ea nu știa de ce, În copilăria ei, o asemăna cu o tablă neagră, plină de tot felul de litere și cifre. Această tablă Îi apăruse deseori În vis. Fostul ei Învățător, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prăjit. Respirând cu greutate, Mașa simțea că i se face din ce În ce mai greață, Încercând din răsputeri să nu vomite. În sfârșit, mirosul de pește se atenuă, fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă și a chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul și alte ustensile scăldate Într-o lumină lipicioasă pluteau clătinându-se Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea până la os. După care, tușind scurt, dădea pe gât un pahar de spirt Royal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase Într-o altă gaură, apărută nu departe de fișet. Un miros ciudat, de chibrit ars, amestecat cu parfum de levănțică, stăruia În urma ei. „Te pomenești, gândi Ippolit năucit cu totul de această nouă apariție a vechii sale cunoștințe, că drăcia se dă cu spray pe la subsuori și mameluțe...“ Cuvântul „mameluțe“ avu, cel puțin pe moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi picurară otravă În suflet. Mașa se simțea neliniștită, nu cumva semnase pactul cu Anticristul? Norii se adunară pe cer. Vântul Îi adusese de pe câmp ca pe pe niște snopi de paie pregătiți de treierat. Un miros greu de pene arse se răspândi În curte. Găinile cârâiră, ascunzându-se În tufișurile de coacăze ce mărgineau grădina. Celelalte păsări scoaseră și ele tot felul de sunete, căutându-și adăpost În șură. Mișcate de rafale puternice de vânt, clopotele bisericii Uspenia se tânguiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
împotriva mareșalului. Cei pe care i-am zărit în junglă, apărând și dispărând, sunt rebelii care se adună în împrejurimile centralei de la Bulundi. Cruzimea mare șalului întrece imaginația. Doctorul Maketero ne-a arătat câteva fotografii obținute ca prin miracol - satele arse sunt populate de cadavrele celor uciși, iar craniile celor lichidați sunt așezate în pari, spre a înspăimânta pe cei care ar intenționa să i se opună. Doctorul Simba, ministrul Informațiilor, este șeful poliției secrete. Rețeaua lui de informatori se întinde
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să nu-și atingă hainele largi cu care era îmbrăcat; dar, când mai alunecau pe porțiunile mai abrupte, se întâmpla și acest lucru. Curând ajunseră la malul râului; și era încurajator să simți că încă mai era căldură de la creanga arsă. Gosseyn începu din nou să spere că, mergând repede pe acest teren relativ neted, vor reuși să ajungă la casa aflată la o milă depărtare. Enin fu acela care remarcă ce-i costase coborârea. - Chiar că arătăm ca doi vagabonzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ce vei auzi. — Ce s-aud, se îngrijorează și mai mult Matei. Sunt însărcinată cu copilul tău, radiază de satisfacție Georgeta că l-a dat gata pe Matei și în perspectivă pe Cecilia. —Ești nebună. Nu se poate, sare ca ars. Nu știi că am făcut sex protejat, așa cum obișnuiesc. Ba se poate, ai uitat tu,îi ia mâna Georgeta și i-o pune pe pântecele ei ținându-i-o acolo, nelăsându-l să și-o retragă. Așa, iubește-mă ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
foc. Oliver și Braic se Întâlniseră de câteva ori În timp ce se plimbau prin curte, foșnindu-și pașii printre frunzele căzute pe alee. Braic ocolea chiștoacele de la distanță, temându-se deopotrivă de apă și de foc. Fața lui era pe jumătate arsă, iar mâinile acoperite de cicatrici. Omul-paie avea oroare de singurătate și de oglinzi, care aveau proprietatea de a-l multiplica În mii și mii de exemplare, transformându-l Într-un stog de fân sau Într-un acoperiș strâmb, alunecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
imperiali și crizanteme albe ca zăpada. Ajungând Înapoi În salon, Lawrence se apropie prudent de patul său acoperit de o pătură În carouri galbene și negre și dădu să așeze pe marginea lui; observând-l Însă cu atenție, sări ca ars. Sub pătură se mișca o formă. Dând ușurel așternutul la o parte, masterandul o descoperi, Înfășurată În cearșaful său pătat de rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Original deodorant. Fabergé PARIS.” Acum tunica avea culoare verde, având imprimată o flacără pe ea. Noimann scoase o țigară din pachet și Încercă s-o aprindă, Însă, apropiindu-și prea mult fața de flacăra bengală, se alese c-o sprânceană arsă. Și acum locul Îl frigea. Ce-ar fi zis omul Braic văzându-l În această postură? Instinctul de conservare al omului de paie Braic Îl determina să se ascundă În valiză, unde, din pricina Înghesuielii, lua foc. Ce-l făcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]