16,035 matches
-
își lungi gâtul. Cum însă nu înțelegea nimic, se deplasă energică la fața locului, hotărâtă fiind să lămurească problemele. Ajunsă în mijlocul cercului de cadre universitare și medici cu renume, ce păreau acum suficient de pregătiți științific pentru a încinge o bătaie, scoase o exclamație de bucurie, pocnindu-și palmele: - Văeleleiii, io-ti-ti, uăii, uni iara, bătuo-ar focu’ s-o bată șî stuchi-o-ar mâțâli, doar și zâșeam az’ mai di dimineațî c-am cherdut-o! Apoi, spre stupoarea întregii asistențe, ridică, fără
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
scărpinatul în diferite zone, iar seara se întâlneau cu prietenii, mâncau semințe, jucau table (cei serioși), bâza (cei mai tineri), fumau pe rupte și beau pe deșelate, alcool din cartofi, dres cu sirop. Viața era plăcută, infracționalitatea se reducea la bătăile devenite tradiționale, de furat, sau jefuit nici nu se punea problema, că nu era ce, iar conceptul de viol era o noțiune fără sens într-un climat de maximă toleranță așa cum era cel din acest orășel pașnic. Grija față de copii
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
însemna „nu te apropia, mireasă”. Legenda spune că pe acel loc s-au întâlnit alaiurile a două nunți tătărești, pornite în căruțe spre destinații diferite și, cum tradiția nu permitea ca cele două mirese să se vadă, a urmat o bătaie generală între membrii ambelor nunți. Pe acel loc a luat ființă, conform legendei, comuna Pecineaga de astăzi. Denumirea de Pecineaga se trage ca nume de la pecenegi (în latină bisseni sau pacinacae) popor migrator de origine turanică, din ramura turcă, care
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
plutonierul Foca și activistul de partid Roșca, de la raionul , Negru Vodă. Cum era printre ultimii din localitate care nu se înscrisese “de bună voie” în colectiv, nu a avut altă alternativă decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. De fapt nu a fost nicio semnătură pe cererea de aderare la gospodăria colectivă, ci doar un deget înmuiat în tuș și apăsat cu forța de milițian pe hârtie. Tata nu era analfabet pentru
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
simțeam nevoia ca despărțirile să fie cât mai scurte, iar întâlnirile, cât mai lungi și mai agreabile. Ușor, fără tumultul senzațiilor de la vârsta fragedă a tinereții, ne-am declarat reciproc dorința unei întâlniri de cunoaștere reală, în calitate de iubiți, la care bătăile inimilor să se întrepătrundă fizic, într-o chemare astrală, ascultată cu nesaț de amândoi. Cum vara bătea la ușă, iar temperatura pe litoral era destul de ridicată pentru luna iunie, plaja și litoralul tentante pentru orice iubitor al vacanțelor la mare
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi mai aminteam acum de prima mea plimbare clandestină la oraș. Nu știu ce o
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
fiu cu tine nu-i rușine. Simt urmele sărutului pe buze Și tare-aș vrea acum să înțeleg. De ce dușmanii vor să ne acuze ?! Tratându-mă acum ca și coleg. Deși numele tău e mult prea scurt Mi-a ocupat bătaia inimii. Din suflet mi-ai făcut un antifurt Și te aștepți acuma să iei premii. Iubirea mea nu pleacă nicăieri Este aici în orișice secundă. C-a să m-atingă doar cu mângăieri Atuncea când tot sufletul inundă. Căci viața
URMELE SĂRUTULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350637_a_351966]
-
ravagii autorul ne spune că: „Mersul pe jos este una din cele mai vechi invenții ale omului” . Banal, am putea exclama! Desigur, numai că ar trebui să ne gândim mai bine dacă nu cumva această banalitate care ne dă atâta bătaie de cap nu ar trebui însușită ca o normă de comportament, chiar dacă este rostită mai mult ca o ironie. Și, tot ca o provocare: Lumea se-nmulțește. Pe socoteala cui? Chiar așa, cine plătește oare explozia demografică? Care or fi
FARMECUL TAINIC AL JOCURILOR DE CUVINTE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351271_a_352600]
-
Acasa > Poeme > Antologie > HAI SĂ DEVENIM SEMINȚE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 676 din 06 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului hai să devenim semințe semănate sub pământ, tu s-asculți liniștea ploii, eu bătăile de vânt. tu vei încolți întâi într-o dulce primăvară, voi veni apoi și eu ca să-ți fiu din nou povară. peste bolțile de dor ne veghează mândra lună cerul ne va fi covor iar saturn inel-cunună. te vei naște
HAI SĂ DEVENIM SEMINŢE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351281_a_352610]
-
de iubită un monstru care supraviețuia într-o lume care nu mai era a lui. și furios a spart oglinda cioburile îi rupseseră chipul în mii de frânturi și-a adunat sentimentele și ca regele lear a ieșit orb în bătaia vântului... sâmbătă, 17 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: omul din oglindă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 687, Anul II, 17 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
OMUL DIN OGLINDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351314_a_352643]
-
al desăvârșirii și frumuseții divine. Tabloul toamnei înfățișează un spectru de culoare, de frunze ruginii cazute simfonic ca în „Valsul de Adio” a lui Chopin. Crizantemele, tufănele, cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate ce par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
explicit. A dus degetul arătător spre propriul piept arătând apoi spre el. Un fior l-a străbatut, cutremurându-se. Lânga puști a apărut o tânăra femeie și l-a mângâiat pe creștet. Bărbatul se ridică brusc, încordat ca un arc. Bătăile inimii își accentuau ritmul: „Mama?” Femeia a aprobat, făcând semn din cap. Puștiul era alter-ego-ul său. Ciudat. Stresul, toata perioada cât îl hăituiseră cu acuzațiile, toate acestea îi afectaseră luciditatea? Încă o negare de partea cealaltă. „Ok, să comunicăm atunci
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
din afară să zvârle semințele sale otrăvite ca să putem fi îngenuncheați mai ușor. Disprețul sistematic al normelor religioase, nu face cinste nici unui mijloc media, nici unui jurnalist sau redactor. Și nici negarea adevărurilor de credință sau tratarea lor cu superficialitate, în bătaie de joc sau ignortarea voită a acestora. Câtă vreme ne vom manifesta ca națiune cu frică de Dumnezeu, iubitoare de lumină și progres, vom rezista. Dacă vor reuși să ne transforme din națiune într-o mulțime amorfă și fără personalitate
VREMURI GRELE de ION UNTARU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351333_a_352662]
-
povestind din hrisoave râul și cerbul, aerul torturat până când ia forma nopții formă ulciorului formă porții formă piciorului de lut invadat că de lavă. Căci numai astfel lângă umăr. Lângă fântână cu izvoare fără număr lângă lanul de grâu, lângă bătaia soarelui, a verii, lângă holda până la brâu, a iernii am descoperit trupul și l-am întins râului, nopții, în sus și în jos, binelui râului și pulpelor tale fără de folos. Al.Florin ȚENE Al.Florin ȚENE HYMN TO MYSELF I
IMN CĂTRE MINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351396_a_352725]
-
picior... Nu ne vorbeam. Toate simțurile noastre intraseră în rezonanță de parcă fuseseră programate către executarea acelorași acțiuni și operațiuni. Ne-am lăsat dirijați de ele și am fost extrem de mulțumiți de felul în care intervenția lor a fost finalizată. Doar bătăile inimilor noastre se auzeau la un moment dat în cameră, chemându-se reciproc. Eu am evitat acele zone pe care le-am depistat a fi sensibile la atingere, ea și-a stăpânit manifestarea ce mă deconecta pe mine ori mă
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
în pat cu un bărbat. Cu mâna la gură și ochii mari, nedumeriți și furioși, închise ușa încet si trecu la bucătărie. Somnul de după tura de noapte pierise brusc. Cu gesturi nervoase își puse de cafea și făcu "planul de bătaie", hotărâtă să-i de Alinei o lecție pe care să nu o uite toată viața. Când a trecut Alina spre baie, a prins-o cu putere de mână, a țintuit-o cu privirea și cu mâna ridicată gata pentru o
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
că oamenii sunt săraci și că nu au ce să ne dea. Avea dreptate. M-am dus și eu odată și oamenii ne-au alungat. Eu nu m-am supărat., Mă delectam cu zăpada care scârțâia tare și sclipea în bătaia lunii. Unde sunt acum zăpezile? In dimineața Crăciunului, ne trezeam întrun miros plăcut de sarmale, caltaboși și friptură. Pentru prima dată geamurile nu mai aveau flori de gheață pe ele. Mama nu dormea în noaptea de Ajun. Pregătea bucate alese
CRĂCIUNUL POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351465_a_352794]
-
stâlpi și gard din lemn și sârmă ghimpată, poarta de intrare în curte din fier forjat, cea din urmă dădea într-un fel fasonul „înoirilor” dar și „rangul” cu care nea Ilie era împovărat - fără să bănuiască urmările, să cunoască bătaia expunerii la această sinistră manipulare - ca pe un fel de cruce pe care avea s-o poarte pentru o vreme și pe care nimeni nu i-o garanta c-o putea duce până la capăt. Veniseră fotoreporteri de la ziarele timpului, inclusiv
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
și Dantonii săi de mucava, va eșua într-o adevărată orgie bahică. În concepția revoluționarilor ploieșteni instituțiile vor lua forma boloboacelor. Victoria acestor orfani ai universului (unde am auzit expresia?!), va fi iluzorie. Căci această colectivitate va fi snopită în bătăi, umplând hanurile, care din motive de spațiu vor fi transformate în pușcării de către tirania opulentă a regimului, „cu tot ce are ea mai oribil și mai hidos”, imitând la modul burlesc, mijloacele de guvernare ale aristocrației de sânge din perioada
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
răspunse Radu. - Circumspect, precum te-am pomenit...- îl arse Rodica. - Să mai analizăm problema...- bătu în retragere și Gigi. - Nu v-ați schimbat deloc...Cum vă știu de o viață...Mai coiți-vă mult că s-alege praful...Acționați acum la bătaia peștelui căpe urmă...Știți vorba, Bate fierul cât e cald, căci pe urmă-l bați zadar...-nu-i iertă Rodica. - Hai că prea te porcăiși...- i-o tăie Gigi. - Așa vreau...Limba română este foarte expresivă! Te pomeni că sunteți demoazele
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a fost o zi mulțumitoare, pentru o asemenea vreme călduroasă și lipsită de bătaia vântului. Când vântul bate din nord, apa se încălzește prea tare și peștele nu mai are chef de mâncare. La mal, turiștii își întindeau cearceafurile peste locurile de depozitare a bărcilor, eliberate în zori de pescari. După sosirea noastră, a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
zece pisici maidaneze și numărul lor varia de la an la an, în funcție de cantitatea de hrană asigurată de „sponsorii” iubitori de feline. Eu eram “sponsor” din aprilie și până prin noiembrie, deoarece peștele mic îl dădeam felinelor, între care se încingea o bătaie mare pe guvizi, de fiecare dată, dar oricum, fiecare pisică avea porția sa asigurată. Pentru puii de câteva luni, fără dinți puternici care să sfârtece corpul sau capul guvidului, trebuia să le tai bucățele mici, cât pot înghiți odată, sau
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
în pustie, departe, cu nevăzutul și neauzitul. (privind ca un orb înaintea lui) Eu le-am lăsat pe toate, mamă, plăceri și toate, ca să fiu singur și lucid, puternic, acolo, în fața infinitului și necunoscutului. Așa cum soldatul stă în front, în bătaia puștii dușmanului, eu am stat zeci de ani singur, cu pieptul descoperit în fața infinitului. A fost greu mamă, tare greu, nici n-aș putea povesti (mică pauză ) Cum se poate descrie ceva ce nici nu poate fi prins în cuvânt
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
și mireasă moartă. timpul mă mai cheamă câteodată să privesc trecutul prin fereastră, văd un vis frumos c-o dulce fată ce-o confund cu florile din glastră. este liniște și e frumos în nord, se aud în iarnă doar bătăi de vânt, marea ce lovește tragic în fiord viața care speră, iedera ce sânt. gândul obosit stă tăcut în poartă, așteptând să vii la nunta mea, tu, mireasă vie, tu mireasă moartă, ce te-ai transformat în peruzea. joi, 22
NELINIŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350788_a_352117]
-
tu, niște mâncare, d-aia bună, creștinească, d-a noastră, că, cine știe, poate-așa o îmblânzim. Da’, ai grijă, nu te apropia prea mult să nu-ți despice burta și să-ți înghită copilu’ că te omoară dă-n bătaie prea slăvitul duce. Micuța contesă, așa cum știm, cam inconștientă de felul ei, luă de pe o masă din fundul încăperii, un blid de metal în care erau niște resturi, probabil de mâncare, deoarece muștele și viermii roiau peste ele. Numai că
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]