5,357 matches
-
înroșit și vâlvătaiele se întețeau. La ce te gândeai? Uitați doamnă: Sonetele lui Shakespeare... La capătul străzii, în dreptul casei lovite, se adunase un grup de bărbați care se agitau ca niște umbre în bătaia focului. Zări la o fereastră o bătrână care se apăra cu o măturică de scuturat. Poate face semne către stradă. Un om trăiește autentic câteva ceasuri la zece, cinsprezece ani. În clipa următoare femeia se pierdu în întunericul camerei. Dumneata cum te-ai aranjat? Îmi apăr... «Eu
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Doamne! Zic Asemeni cuvinte mă tulbură 520 La ochi sunt eu bolnavă, și lumea-nbolnăvesc? 525 Da, zise baba. Curge din ochii tăi otravă Și nu cunoști, măicuță, puterea ei grozavă. Sărmanul om tînjește, puterile îl lasă. Și dacă zice iarăși bătrîna cea miloasă 525 Nu vrei să fii cu dînsul puțin mai milostivă, În trei sau patru zile îi rupem de colivă. Vai, Doamne, zic. Se poate? Aș plînge de durere. Dar mie, bietul tînăr ce ajutor îmi cere? El cere
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
vorba. Ceea ce urmează după replica lui Octave reprezintă o amplă descriere dominată de imperfect și punctuală prin evaluările realizate de Scapin și de Octave. Se dă macro-propoziția Pn3' de factură clasică: Octave (14) Intrăm într-o săliță unde găsim o bătrînă ce trăgea să moară, vegheată de o slujnică ce jelea, și de o tînără fată numai lacrimi, cea mai frumoasă, cea mai înduioșătoare din lume. Scapin (15) Aha! Aha! Octave (15) O alta ar fi arătat înspăimântătoare în starea în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Covent Garden, noi o vom revedea pe... Angela Gheorghiu... Lecturând Masa poetului... îl vom vizualiza pe Marele till rosti, grav: „A fi sau a nu fi...” Dacă în Periplul umanistic (Editura Sport Turism, București, 1980), Zoe Dumitrescu Bușulenga descrie maiestuozitatea „Bătrânei metropole”, subliniind că „genele Londrei sunt perceptibile ca acelea ale longevivilor, puternice, rezistente, lung îndurătoare”, poetul Gheorghe Vidican se lasă dominat de „ochii” sau „genunchii” Tamisei, „albie” regală, pe unda căreia „se leagănă universul”, „milenii de oglindiri și curgeri...”, „sclipitoare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
descrierilor de peisaj care metaforizează starea psihică a unui personaj; astfel, în Doamna Bovary, prima descriere a grădinii și aluzia la statuia din ghips a preotului este justificată de sosirea Emmei, proaspăt căsătorită, în noul loc unde va sta. (70) Bătrîna servitoare se înfățișă, făcu plecăciunile cuvenite, își ceru iertare că masa nu era gata și, pînă atunci, o pofti pe doamna să vadă casa. [...] Grădina, mai mult lungă decît lată, se întindea între două ziduri de vălătuci, acoperite de caiși
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
creponată, de un verde uniform...". Aș putea să continui mult și bine cu astfel de exemple, deoarece, practic, în acest fel progresează întregul text. Astfel, cu toate că o pădure virgină, un copil pe un trotuar, într-un oraș mare sau o bătrînă în holul unui hotel nu au nici un fel de legătură, în ce privește spațiul sau timpul (timpul măsurat de orologiu) (sau din punctul de vedere al psihologiei sau al sociologiei), se poate întîmpla totuși ca: meandrele unei plante să fie răsfirate prin
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu ieșire la Boghești. Subliniem greutatea de a determina foarte exact cine locuiește și cine nu, în Giurgioana: unii stau vara și-și îngrijesc locuințele sau lucrează pământul, pleacă spre toamnă sau iarnă, alții locuiesc la rude în orașe ă bătrâna cutare mai stă uneori și iarna dar nu mai vine vara; nici după mutația din buletin nu e ceva foarte clar și nici după recensământul din oct. 2011. Cândva foarte compact, în sat se construiau și pe versantul râpii, de
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
ca fiind simplă, accesibilă tuturor, populismul asumă și reușește, în România de azi, să canalizeze frustrările celor care nu au reușit. Populismul înlocuiește sau se substituie discursului comunist: un limbaj binar în care dușmanii arătați cu degetul sunt europenii din Bătrâna Europă care cer prea mult și nu dau destul, străinii nu foarte iubiți, romii neintegrați, evreii. În fruntea partidului extremist România Mare se află Vadim Tudor. Altădată în slujba lui Ceaușescu, el amenințase că va câștiga președinția republicii în decembrie
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
retrăi încă și mai intens decât în amintire propria dramă sentimentală. Prin urmare, de cum intră în sală caută același fotoliu unde stătuse odată alături de Mab, la un spectacol cu Oedip Rege numai că (oroare!) în locul femeii iubite întâlnește acum o bătrână cu "chipul șters, brăzdat de cute viclene". Iată un prim semn rău prevestitor, avertizând asupra trecerii timpului și a inevitabilei pervertiri a emoțiilor de altădată. Alături de Mab (femeia cu înfățișare de icoană) asistase cândva, înfiorat, la sublima tragedie a lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a emoțiilor de altădată. Alături de Mab (femeia cu înfățișare de icoană) asistase cândva, înfiorat, la sublima tragedie a lui Oedip, pe când în clipa de față, când el însuși e copleșit de durere, se vede nevoit să suporte, în vecinătatea unei bătrâne cu "chipul șters", o banală comedioară sentimentală (e vorba de Le Passant, o piesă în versuri declamatorii cu un caracter vădit artificial, compusă de odinioară celebrul François Coppée, piesă contrastând frapant cu starea sufletească a nefericitului Andrei). Trăirea erotică pare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
realitatea tragică a morții omului, desolidarizat, de data aceasta, de plantă. Cel mai strîns și caracteristic element de legătură dintre Miorița și Caloian îl constituie episodul plecării maicii în căutarea fiului. Se recunosc aici semne de adîncă arhaitate. Pe scurt, bătrîna este un personaj chtonian din familia vechilor preotese și spirite sapiențiale ale gliei. Stă de vorbă cu ceața, cu luna, cu soarele, deci cu forțe cosmice atoateștiutoare; primește sfaturi de taină de la Sfînta Vineri ori de la Sfînta Duminică, stăpîne peste
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că a urmărit ritualul Caloianului în mai multe localități din Moldova și din Dobrogea. Ne putem aștepta să fi văzut personal alaiul plîngînd și „văicărindu-se”, la fața locului. Așadar, bocetul se înscrie în două registre: în peregrinările disperate ale bătrînei; sub aspect gestual și „pe viu”, în cursul desfășurării înmormîntării simulate. În Miorița, ritualul căutărilor și al bocetului este, cum am văzut, asemănător pînă la identitate cu acela din Caloian, ca scenariu și ca intensitate dramatică. Bocetul se și repetă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
asemănător pînă la identitate cu acela din Caloian, ca scenariu și ca intensitate dramatică. Bocetul se și repetă, în cuprinsul întregului text, însă numai în planul evocării, al discursului verbalizat, nu și al discursului gestic. Tonul îl dă mai întîi bătrîna disperată de dispariția fiului. În imaginația păstorului, mamei i se asociază oile care, crede el, îl vor plînge și ele la aflarea tristului adevăr, tot „cu lacrimi de sînge”. Poate să fie o întîmplare dictată de legile versificației și din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
persoane pricepute să le înțeleagă, eventual să le corecteze, ca în cazul de față. Maica bătrînă era una dintre ele și i se recunoștea investitura, grație însemnelor de portret vestimentar, așa cum Dumnezeu-cioban își asigura privilegiul de a stăpîni ansamblul cosmic. Bătrîna pornește în călătorie într-un moment neprielnic, “Pă rouă, pă ceață” și interoghează (nu oamenii, drumeți “neștiutori”, ci) elementele primare, cu care ea (prin transfigurare vestimentară?) ajunsese să se situeze la “același nivel cosmogonic”. De aceea sunt interogate mai întîi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o vreme eroică, de basme și balade fantastice, de lupte disperate împotriva unor năvălitori care pustiau totul în cale, ca năpîrcile, ca balaurii. Dunărea nu poate da lămuririle cerute, deși feciorul a fost descris “în amănunte”. O sfătuiește, însă, pe bătrînă să adreseze întrebarea și lunii, sora mai mare, pentru că stăpînește cu luminile toate întinderile. Urmează același rulaj de portrete, în cunoscuta retorică aprinsă; și de data aceasta, fără rezultatul dorit. Intră ceața în rol, la cea de a treia solicitare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vîlcele mari, Scotea buruieni tari, Punea la răni mari. Și ea-l căuta Și mi-l vindeca. Scena aceasta finală își are corespondent într-un text mioritic propriu-zis. La rugămintea păstorului, de data aceasta aflat și el în stare critică, bătrîna pune în mișcare virtuțile magice ale plantelor, pentru a da curs benefic stării suferindului: Maică, maica mea, Gătește-mi vatra de foc Ca să-mi sameni busuioc: De-o ieși frumos, Voinea-i sănătos; De-o ieși pîrlit, Voinea mi-a murit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Un punct de referință îl constituie o statuetă hitită, descoperită în localitatea Bóghazköy, cu 2000 de ani înainte de eră. Reține atenția îndeosebi o statuetă în chip de Mutter Erde, aflată în pelerinaj și făcînd exerciții magice. Legenda planșei precizează că bătrîna purta fusta “din smocuri de lînă”. Arheologii ne dau lămuriri utile în acest sens. Mă refer și la specialiștii români. Neoliticul ar fi o zonă de real interes etnografic, dacă s-ar lua în studiu marele număr de piese scoase
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de duhul adîncimilor acvatice, al ghețurilor și al Pohjoliei, ca și următorul palier, al întinderilor pămîntene) nu s-a dovedit vrednic de proba cunoașterii și a dialogului. Răspunsul a venit din partea aștrilor cerești, luna și soarele. Drept urmare, i se indică bătrînei zona aproximativă unde feciorul zăcea sub ape; nu și faptul că era sfîrtecat în bucăți. Femeia avea cunoștință despre acest amănunt, în baza datelor de inițiată în meșteșuguri de breaslă vrăjitorească. Astfel, reușește, după multe eforturi, răbdare și iscusință, să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și iscusință, să adune părțile disparate ale trupului, să le așeze la loc și să-și readucă feciorul la viață. În cele din urmă, îl redă vieții de familie. Asta nu se întîmplă în balada românească, Joi dă dimineață, unde bătrîna este părăsită în favoarea aventurii eroice. Așadar, pot fi identificate trei tipuri de aventuri posibile, la eroi ce se revendică de la tradiția mitică: aventura eroică pură, sub rațiunea datoriei și a legii și în respectul bunelor tradiții. Arjuna, “mic de ciobănaș
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de Mutter Erde, se arată neîntrecută acaparatoare, nu ostenește să-și apere cu strășnicie și să-și recupereze inventarul bărbătesc, drept proprietate absolută. Ea posedă nesecate resurse de energie s-o regăsească dacă este pierdută, s-o aducă la viață. Bătrîna din baladă cunoaște virtuțile plantelor, își pune oricînd masca de vrăjitoare, se metamorfozează în pasăre. Și Gheorghiță o bănuiește pe maică-sa de virtuți magice; și de ce, aș adăuga eu, să n-o „vezi” în anumite momente pe Vitoria, în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
întro cămăruță unde era o fată de vreo treisprezece ani cu niște încălțări ce păreau a aduce cu niște pantofi. Tot făcând-o pe nebunul, i-am reparat pantofiorii, nu era mare lucru, două cusături. A mai venit apoi o bătrână cu ceva în mână, i-am reparat și ei ghetele. Mi-a dat o turtă de mălai pe care am mâncat-o imediat. Pe urmă a venit primarul și bătrâna i-a spus că sunt om bun și că le-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era mare lucru, două cusături. A mai venit apoi o bătrână cu ceva în mână, i-am reparat și ei ghetele. Mi-a dat o turtă de mălai pe care am mâncat-o imediat. Pe urmă a venit primarul și bătrâna i-a spus că sunt om bun și că le-a reparat, ei și fetiței, încălțările. L-a rugat să mă treacă dincolo. - Cine te-a trimis la mine? m-a întrebat în românește. - Un om bun, și eu sunt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am cunoscut-o, doar vreun an, avea maniere elegante la vârsta ei de 87 de ani și atunci, în iarna anului 1975-76, iarnă veselă întâi, cu fulgii ei zglobii, bucuria copiiilor, dar mai apoi strașnică prin troienele depuse pretutindeni. Pe bătrână am asemuit-o cu o bunicuță care stă lângă un cuptor imaginar și împletește ciorapi de lână care vor fi foarte buni la iarnă. „Bunica”, așa i-am spus, fără să mai șovăi, căci eram foarte convins că așa-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
avea ochii mari, frumoși, albaștri, de un larg azur iar vorba ei era atât de română, neaoșă, încât credeai că, atunci când se uită la tine și-ți vorbește, te afli chiar în casa ta, vorbind cu tine însuți. Era frumoasă bătrâna. Când începea să povestească cu glas încet, vedeai ideile cum curg, cum se înlănțuie și cum se revarsă într-un noian de nouă tinerețe. Pur și simplu, eram fermecat de toate câte mi-a putut spune în scurta noastră cunoștință
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
povestite, pentru mine erau niște noutăți iar pentru ea un fum de amintiri. Nu îndrăzneam să pun vreo întrebare pentru că totul era curgător și frumos, așa cum, poate, de mult timp nu avusesem ocazia să aud. Era cald și bine, acum bătrâna, bunica mea, mi-am zis în gând - căci eu n-am avut fericirea să am o bunică adevărată - se așezase și parcă picotea. De fapt, se lăsase liniște în odaie și stăteam toți trei așa... Nu îndrăzneam să sparg această
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]