5,989 matches
-
bătrână face ciorba bună! Da’ am deviat, nu era vorba despre dilema, acolo scrie Pleșu și nu scrie rău, În ultima vreme i-am devenit fan. Nu vă uitați lung la mine, n am Învățat când trebuia, recuperez acu’, la bătrânețe. Never sei never, zice englezu’. Sau americanu’, ăștia ciripesc la fel. Bă, marele Da Vinci a zis vorbele alea magice, Da Vinci, incomensurabiulul, or n-ați auzit de el??? Nu-i ăla de-a pictat Cina cea de Taină, Sandule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu-arătare reverendă Prototipul cucoșimei, pe-al cucoșilor cucoș, Când cu flori de-oratorie și cu ochi bisericoși, Adâncit platonizează în tiradă somnolentă. Astfel dar fini și dânsa drumul sorții pămîntene: Arde lumânarea vieții până la un căpițel. Și acum la bătrânețe, să-l uzeze și pe el, Ea drept candelă l-aprinde ființei suprapămîntene. Unt de lemnu-n sînt-pretinsa vatră a bigoteriei E același ce-n amoruri pămîntene-a licurit; Duhul sfânt în chip de porumb nu din cer s-a pogorât Ci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nime. Celalt se uită supărat la goala adîncime: Eu, zău, că nu - zise apoi - Nu văd pe nime nici sub noi. 47. SCRISORI DIN CORDUN (cca 1874 ) Sună pietricică-n vale, Cine-a pus țara la cale Și acum la bătrânețe S-a întins pe criticale? Ți-am citit cu indulgență Și cu-amor cu criticaua O hazlie-impertinență, Bat-o poarca, mînce-o caua. {EminescuOpIV 506} Zice Darwin după tine Cumcă omul e-o maimuță - Simt humorul de gorile Când desmiard-o pisicuță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În poiana tăinuită blânde sboară dungi de lună Când departe-n munți și codri duios buciumul răsună. Pe-a lor lume ridicată peste nouri se deschide Cartea cerului albastru cu mari litere aurite, Iară munții nalți și negri, înțelepți de bătrânețe, Ridic fruntea lor de piatră și încep ca s-o învețe. 5l. FELICITARE LUI SAMSON BODNĂRESCU (1876) N-am știut cumcă în ziua Douăzeci și șapte luni, Își serbeaz-aniversarea Toți voinicii și Sămsunii. În biserică asemeni Cât îmblai pe la icoane
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de Azur. După ce apare adulterul, căsnicia devine o instituție secod-hand. Monotonia poate eradica orice iubire. Și în iubire, fuga la timp poate fi sănătoasă. Există consolări pentru orice cutremur sentimental. Îndrăgostiții știu să extragă ambrozia din cotodian. Si iubirea îndepărtează bătrânețea. S-ar putea întâmpla ca, în curând iubirea să trăiască doar prin mercenari. Iubirea - această perfuzie cu primăvară. Nici la bătrânețe, iubirea nu este o eroare biologică. Iubirea este cea mai tulburătoare polenizare a inimilor. Tumultoasa iubire curge cu timpul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate fi sănătoasă. Există consolări pentru orice cutremur sentimental. Îndrăgostiții știu să extragă ambrozia din cotodian. Si iubirea îndepărtează bătrânețea. S-ar putea întâmpla ca, în curând iubirea să trăiască doar prin mercenari. Iubirea - această perfuzie cu primăvară. Nici la bătrânețe, iubirea nu este o eroare biologică. Iubirea este cea mai tulburătoare polenizare a inimilor. Tumultoasa iubire curge cu timpul spre albia amintirilor și a regretelor. Cearta frăgezește iubirea. Iubirea romantică era fără capăt. Cea de azi e mai mult din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este o eroare biologică. Iubirea este cea mai tulburătoare polenizare a inimilor. Tumultoasa iubire curge cu timpul spre albia amintirilor și a regretelor. Cearta frăgezește iubirea. Iubirea romantică era fără capăt. Cea de azi e mai mult din capete. La bătrânețe, iubirea capătă un caracter memorialistic. Dispariția misterului împinge dragostea spre banalitate. Și totuși, quo vadis, iubire? Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de coridă. Primele lacrimi generate de iubire cad ca o rană incandescentă. Iubirea - acest buchet de gheizere. Iubirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care știe să dăruiască. Don Juan a practicat tactica sufletelor pârjolite. Artiștii au nevoie de dragoste. Cum să zbori cu o singură aripă? Nefericirile conjugale pot fi compensate în plan filozofic. Socrate a fost, în acest sens, primul cobai. La bătrânețe, iubirea e ca banii. Dacă nu-i mai ai, nici nu vorbești despre ei.? Să fie iubirea doar autosugestie? Evident, iubirea de sine atinge ușor perfecțiunea.. Gelozia spulberă monotonia unei căsnicii. Bărbaților de vârsta a treia le fug ochii dupa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stalactite lichide în nas revoluționează, așa precum pretind, arta. Pudoarea nu este prin definiție poetică, și nici sexul-pamflet. Grajdul cosmetizat nu poate deveni catedrală. Și nici perseverența - talent. Poeții geniali sunt robi ai marilor utopii. Pe ofilirea iluziilor se instalează bătrânețea. Există scriitori care speră să supraviețuiască doar prin agresivitatea titlurilor. Nu toți scriitorii găsesc socluri libere. Cu timpul, naivitățile devin iluzii. Speranța că rațiunea ar putea salva omenirea rămâne o emoționantă utopie. Dacă vrei să te gândești la fructul oprit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spre final, un venerabil Sancho Panza. Suntem mori de vânt în curenții timpului. Nu chiar orice noroi are virtuți terapeutice. Îmi pun speranțe în moștenirea discreditatului Don Quijote. Și actorii care duc tava cred că sunt geniali. Nu trebuie să aștepți bătrânețea ca să înțelegi că ai navigat pe bălți, nu pe oceane. Mulți vor să ajungă spuma societății. Adică valul impurităților. Orice om crede că este un oracol care se ignoră. Limbajul ezoterico-păsăresc nu poate suplini vidul de idei. Se pare că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Charybda veșniciei. După zece ani de lupte cumplite, războiul troian s-a încheiat. Pentru ca, între timp, prea frumoasa Elena îmbătrânise. Prea mult timp ne fura tărâțea vieții. Poate singurul lucru care funcționează ireproșabil în viața tuturor este trecerea timpului. Misiunea bătrâneții este să caricaturizeze idealurile de altă dată. Trecerea timpului salvează arta de inflație. În ciorba lui Cronos nu a reușit sa sufle decât arta. În materie de dorințe, cea mai severă cenzură o exercită vârsta. Bătrânețea este urâcioasa pentru ca împuținează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este trecerea timpului. Misiunea bătrâneții este să caricaturizeze idealurile de altă dată. Trecerea timpului salvează arta de inflație. În ciorba lui Cronos nu a reușit sa sufle decât arta. În materie de dorințe, cea mai severă cenzură o exercită vârsta. Bătrânețea este urâcioasa pentru ca împuținează și mintea și puterea. Numai timpul repară ierarhiile cizelate sperjur. Bătrânețea vine numai după ce lăsăm dragostea să plece. Îmi utilizez uneori timpul, de parcă ar fi al dușmanilor mei. Dialogul omului cu eternitatea poate începe și în fața
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
arta de inflație. În ciorba lui Cronos nu a reușit sa sufle decât arta. În materie de dorințe, cea mai severă cenzură o exercită vârsta. Bătrânețea este urâcioasa pentru ca împuținează și mintea și puterea. Numai timpul repară ierarhiile cizelate sperjur. Bătrânețea vine numai după ce lăsăm dragostea să plece. Îmi utilizez uneori timpul, de parcă ar fi al dușmanilor mei. Dialogul omului cu eternitatea poate începe și în fața unui puf de păpădie. Unde te ascunzi de laba de leu a timpului? Cel puțin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
maturitate, navighez pe internet. Vremelnicia nu scuza nemernicia. Conștiința provizoratului a fost prima și marea descoperire filosofica a omului. Uitarea - acest uriaș serviciu de salubritate a vieții și a lumii. Plânsul și râsul trebuie distribuite simultan. Nu pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai descurcă prin stufărișurile bibliotecilor. Bătrânețea - o anticameră a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există vremuri când ne închinăm la statuile pigmeilor. Bătrânețea - o perpetuă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fost prima și marea descoperire filosofica a omului. Uitarea - acest uriaș serviciu de salubritate a vieții și a lumii. Plânsul și râsul trebuie distribuite simultan. Nu pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai descurcă prin stufărișurile bibliotecilor. Bătrânețea - o anticameră a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există vremuri când ne închinăm la statuile pigmeilor. Bătrânețea - o perpetuă negociere cu moartea. Longevitatea ține de ereditate, mișcare, alimentație. Poate și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea se mai descurcă prin stufărișurile bibliotecilor. Bătrânețea - o anticameră a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există vremuri când ne închinăm la statuile pigmeilor. Bătrânețea - o perpetuă negociere cu moartea. Longevitatea ține de ereditate, mișcare, alimentație. Poate și de apatie. Bătrânețea este jurnalul coborârii spre eternitate. Cu timpul, orice revelație ajunge în stadiu de banalitate. Cărțile de memorii - acest pelerinaj la ruinele tinereții. Nu ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a veșniciei. Marele demolator de statui rămâne timpul. Sclerozata decența de astăzi este extravaganța de ieri. Există vremuri când ne închinăm la statuile pigmeilor. Bătrânețea - o perpetuă negociere cu moartea. Longevitatea ține de ereditate, mișcare, alimentație. Poate și de apatie. Bătrânețea este jurnalul coborârii spre eternitate. Cu timpul, orice revelație ajunge în stadiu de banalitate. Cărțile de memorii - acest pelerinaj la ruinele tinereții. Nu ne putem bucura ca lumea de prezent pentru că ne chinuie regretele. Și proiectele. Întors târziu în satul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
moartea. Bătrânii nu sunt nostalgici. Pentru că nu-și amintesc mai nimic. Toate jurămintele noastre sunt eterne. Numai viața e relativă. Spre sfârșitul vieții se înmulțesc țintele, dar se împuținează gloanțele. Totul pare a fi ciclic. Până și ludicul revine la bătrânețe. Nu toți care disprețuiesc clipa sunt condamnați la durată. Cutremurile de pământ - aceste vibrante omagii aduse efemerității și neputinții noastre. Pentru bătrâni, ziua de mâine poate fi chiar foarte scurtă. Privită din zona copilăriei, viața pare eternă. Scrutată dinspre zona
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
copilărie, viața începe să capete irizări de exil. Trupul simte că îmbătrânește. Inima - nu. I-a fost dat perisabilului nostru trup să tăbârcească un suflet atins de nostalgia veșniciei. Marii creatori aruncă semenilor câte un țărm smuls din ghimpele timpului. Bătrânețea presupune derularea anevoiaselor negocieri cu veșnicia. Principala grijă a înaintașilor e să se retragă din calea celor care vin. Nu se știe încă ce profil de azil va avea viitorul. Timpul dă cu flit clasamentelor din artă. Una dintre misiunile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
capodoperei e să sfideze timpul. Călimara oricărui scriitor este, în linii mari, copilăria. Misiunea timpului e să șteargă treptat numele scrijelate pe epiderma lui. Rostul unei generații este să rupă sau să înnoade un lanț. Ultima dictatură este cea a bătrâneții. Neobosită, dalta timpului ne caricaturizează zilnic chipul până când îl aduce în stadiul de bureți decongelați. Fiecare generație anterioară ne-a pus cel puțin câte o cărămidă sub tălpi. Mi-a rămas viitorul mic. Mă cam strânge în spate. Clipa poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ruinele în noi. Timpul și noi ne intercondiționăm. Fiecare este ceea ce face celălalt din el. Cu timpul, vârsta începe să-și dezvăluie talia. Atenție ! După ce depășim dealul, timpul prinde viteză. Semenii ne mănâncă marele dar de la Dumnezeu : timpul. Precum Vezuviul, bătrânețea este un delir stins. Tăria noastră constă în aceea că suntem conștienți de provizoratul nostru. De multe ori, timpul e ca oglinda. Nu păstrează nici un chip. Pentru om, timpul se măsoară de la pierderea Paradisului. Popoarele subdezvoltate nu reușesc să imprime
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fericit nu mai auzi ticăitul ceasului. Nu mi-i pot imagina pe Rimbaud și pe Esenin pensionari. Nici pe Ioana D’ Arc crescându-și nepoții. Pe unii îi sperie atât de mult trecerea timpului, de parcă ar fi pește proaspăt. La bătrânețe, trebuie să tragi un pui de somn și după ce ascuți un creion. Pentru foarte mulți oameni timpul e gol. Precum interiorul statuilor. Unele creații artistice vin pe lume cu un jgheab special în care urmează să cadă ghilotina timpului. Fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de somn și după ce ascuți un creion. Pentru foarte mulți oameni timpul e gol. Precum interiorul statuilor. Unele creații artistice vin pe lume cu un jgheab special în care urmează să cadă ghilotina timpului. Fără un depozit de amintiri picante, bătrânețea este năclăită de frig și de igrasie. Cotropitorii stăpânesc spațiul, dar nu pot controla timpul. Prezentul se zbate între memorie și speranță. Clipele trăite intens se constituie în viitoare amintiri. Omul contemporan este răstignit între memoria tihnei pierdute și speranța
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și de igrasie. Cotropitorii stăpânesc spațiul, dar nu pot controla timpul. Prezentul se zbate între memorie și speranță. Clipele trăite intens se constituie în viitoare amintiri. Omul contemporan este răstignit între memoria tihnei pierdute și speranța spulberată a pământului făgăduit. Bătrânețea este ultima ecluză spre infinit. Nu poți aplica trecutului standardele viitorului. La bătrânețe simți cum îți crește o stâncă în spate. Amintirile sunt rădăcini, nu aripi. Tinerețea este vârsta visurilor, bătrânețea - a coșmarurilor. E dificilă tinerețea ? Nu-i nimic, scăpăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zbate între memorie și speranță. Clipele trăite intens se constituie în viitoare amintiri. Omul contemporan este răstignit între memoria tihnei pierdute și speranța spulberată a pământului făgăduit. Bătrânețea este ultima ecluză spre infinit. Nu poți aplica trecutului standardele viitorului. La bătrânețe simți cum îți crește o stâncă în spate. Amintirile sunt rădăcini, nu aripi. Tinerețea este vârsta visurilor, bătrânețea - a coșmarurilor. E dificilă tinerețea ? Nu-i nimic, scăpăm noi și de ea. Fac unii din bătrânețe o troiță. Alții o mlaștină
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]