6,215 matches
-
obișnuisem să văd totul prin întuneric, și vag, la lumina pâlpâindă a focului aproape stins. Era totul normal, cum nu se mai poate mai frumos. Deodată, într-o seară, dispre canalul din stânga, a apărut o lotcă. Întâi am văzut o barbă mare, roșcovană, sub o frunte înaltă, inteligentă și încă un om. Aveam puse trei scule la crap și mi-am zis: lasă-i să treacă, în deltă nu trebuie să te superi dacă-ți întrerupe cineva fericirea de a fi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trebuie să te superi dacă-ți întrerupe cineva fericirea de a fi singur cu natura. În definitiv, o lotcă ce trece o dată la trei zile nu-i rău, dimpotrivă, îmbogățește peisajul. Și cine credeți că era lângă lipovanul cu o barbă mare și roșcovană? Chiar el, Sandu, amicul meu, cel cu acordeonul. Eu l-am recunoscut imediat, el pe mine nu prea, apoi totul a mers repede: Salut, salut. Apoi a acostat, lipovanul a legat lotca de o răchită. Sandu a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frumoasă, dom-le!". S-a uitat lung la mine, apoi mi-a spus, puțin dezamăgit: - Și tu numești asta frumusețe?Iubitule, pentru tine n-o fi, dar pentru un împătimit ca mine, da. Apoi a plecat, cu lipovanul acela cu barba mare și roșcovană și cu acordeonul lui vrăjit. A fost ultima oară când l-am mai văzut în viața mea. Dumnezeu să-l ierte! Ei, acum ați aflat cine era frumoasa mea, minunata și nemaipomenita mea frumusețe: Delta, domnilor și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încheiere. Se apropie și privi cu atenție fața monahului. Acesta zâmbea ca și cum i-ar fi citit spătarului gândurile. Deci fusese rob, urechea stângă era despicată într-un anume fel, cum o taie turcii când robesc băieții de mici copii, are barba deasă, deci nu este eunuc, - o, Doamne, ce-mi trecu prin gând, eunucii nu se pot călugări - și este tânăr, o frumusețe care venea dintr-un fel de seninătate și siguranță pe care el Cantacuzinul, spătarul, fratele lui Șerban Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
discret de stolnicul Cantacuzino, patriarhul ațipind mereu, ca la fiecare deșteptare să mormăie tânguindu-se pe nas ,,Doamne miluiește”, Mihai și Ianache se retraseră în bibliotecă. După câteva minute, în înserarea scurtă, pe poarta patriarhiei ieșeau doi călugări; cel cu barbă căruntă, ceva mai tânăr, avea un mers vioi, chiar grăbit, celălalt mai bătrân, cu barbă scurtă albă, părea supărat și bombănea mereu, cerându-i tovarășului de drum să meargă mai încet. — O să mă însoțești. Nu se face să mă duc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe nas ,,Doamne miluiește”, Mihai și Ianache se retraseră în bibliotecă. După câteva minute, în înserarea scurtă, pe poarta patriarhiei ieșeau doi călugări; cel cu barbă căruntă, ceva mai tânăr, avea un mers vioi, chiar grăbit, celălalt mai bătrân, cu barbă scurtă albă, părea supărat și bombănea mereu, cerându-i tovarășului de drum să meargă mai încet. — O să mă însoțești. Nu se face să mă duc singur. — În primul rând nu înțeleg de ce te duci. Ți-am spus că și ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vine mamaia, doamna Ilinca, moaltă și-i spune: „ție nu-ți dau nimic că ia tot nașu Dinu...” — Mamă, asta nu mai este gura târgului, asta-i politică. Tot de la Zamfira? întrebă Brâncoveanu, scărpinându-și bărbia și apoi netezindu-și barba frumos potrivită. L am văzut astăzi pe beizadea Gheorghiță și nu părea nedormit. Lumina roșcată a vetrei îi rumenea fața și Maricăi i se păru așa deodată că bărbatul ei este cel mai frumos om din lume. — A fost odată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grămăticii cu care lucra de obicei, ci fețele simandicoase ale celor mai înalți dregători ai țării, unchii săi. Nașul Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap la salutul răspicat al finului său, marele spătar Mihai zâmbi abia, abia prin barba stufoasă, iar unchiul Iordache nu-i acordă nici o atenție; vorbeau șoptit cu sfințiile lor patriarhii Ierusalimului și al Constantinopolului. — Divanul mic se va ține aici, îi așteptăm pe sfinția sa Theodosie mitropolitul și pe ieromonahul Ștefan cu testamentul mamei, îl informă printre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai auzea nici o respirație. Ce să fie asta, îl sfidează cineva pe temutul vodă Șerban sau pur și simplu Brâncoveanul nu auzise când îl numise vodă ca să citească? Șerban Vodă își măsură din ochi nepotul, remarcând eleganța caftanului, frumusețea tunsorii bărbii și arcul negru al sprâncenelor, același cu al doamnei Ilinca, și fu conștient că are în față pe cel mai bogat om din familie, care nu trebuie să-și împartă averea cu nimeni. — Mda... Așa e. Și vodă se întoarse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a chema un grămătic pe care să-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și, deși lumina puțină îndulcea toate contururile, urâțenia lui l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață rară de om spân, cu câteva fire de păr roșcat, nu reușeau să-i acopere diformitatea, căci buza de iepure dezvelea maxilarul superior peste care venea să se îmbuce cel inferior. După ce răspunse la salutul neînțeles al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cruce, așeză mortul într-o poziție cuviincioasă, apropie maxilarul inferior de cel superior și și scoase batista de la piept legând capul mortului pe sub bărbie ca să-i stea gura închisă. Îi închise ochii cu un gest de mângâiere și-i netezi barba frumoasă peste legătură, își căută punga, alese două monede grele de aur și le puse peste pleoapele închise. — Odihnește-te, măria ta, reuși să spună cu glas tare, în timp ce în gând rememoră cum se despărțise de domn cu câteva ore
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
steaua cu coadă”. Porneau ei trei, pe Maria o lăsau cu Manda. Iapa gonea, știa singură drumul. Pe baltă, înspre apus, capul auriu al stelei arunca spre răsărit o coadă strălucitoare cât jumătate de cer. Fetița adormea de ger. În barba și mustățile lui răsuflarea făcea promoroacă. Spre răsărit se ridica luna plină. Până atunci nu băgase de seamă ce sus se ridică iarna luna pe cer. Sus, sus și calea de nea lumina ca argintul. Ba nu, mai tare. Când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știi cui să dai banii și când. Și fiecare grec a deprins de mic arta plătirii bacșișului. Crezi că ar renunța ușor la asta? Lupta cinstită nu i-ar speria? Femeia ridică privirea și-l observă atentă pe spătar. Încărunțise. Barba era aproape albă, dar contrasta cu sprâncenele negre, arcuite, și-l făcea și mai distins. El clătină din cap: — De câte ori stăm de vorbă mă revoltă modul în care gândești. Adică îți imaginezi că oamenii s-au turcit într-atâta încât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moșiile băieților: Potlogii - lui Constantin, Mogoșoaia - lui Ștefan, Radu la Obilești și, mânca-l ar taica, pe Matei îl fac boier la Doicești. Măi, țâcă, țâcă, dă-mi și mie o bucățică... și el, buf, cu piciorul dolofan drept în barba mea, cât sunt eu de vodă. Măi țâcă, te fac boier mare și jupân la nici doi ani! Da’ ce-o fi vrut Ștefan? Să nu mi spună că-și dorește altă jupâneasă, că astea nu se fac după vrerea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate astea într-o scrisoare către sfinția sa Theodosie al nostru. Eu trebuia să-l însoțesc pe fratele care aducea scrisoarea până aci la mânăstire la Cotroceni. Am călărit amândoi, schimbând caii la locurile știute de mine. Fratele, unul ciacâr, cu barba rară și strâmb de nu se înțelege ce spune, se odihnește la Cotroceni. Diseară vine la prohod la Mitropolie să-i dea sfinției sale răvașul. — Cheamă caii repede. Trebuie să-l văd și eu pe fratele ăsta... și răvașul. Turculeț fluieră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă și de prinți, de același rang cu ei, sta vărul măriei sale, Toma, fiul răposatului Matei Cantacuzino. Marele stolnic Constantin Cantacuzino și marele spătar Mihai rămăseseră în București ca să pregătească primirea la Curte a trimisului împărătesc. Rumen la față, cu barba îngrijit tunsă, domnul era elegant îmbrăcat cu mantie din postav albastru având cusută la margini blană de hermină alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar simțea precis că ele erau acolo, nu zburaseră, le simțea apăsarea. — Sultanul dorește... și voievodul se opri, răsuflă adânc, îmbrățișând toată adunarea cu ochii arzând, și-și spuse în gând: „Doamne, cât sunt de eleganți și de frumoși, cu bărbi albe și cărunte... Câți ani ar fi avut taica dacă ar fi trăit? Să mă fi văzut și el vodă”. Cu o căutătură vinovată, reveni la imbrohor, acesta luându-i vorba, repetă pe scurt porunca: — Măria ta să-i sărute
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se descheie la caftan și luând o lumânare aprinsă se apropie de patul domnului care, întins pe spate, dormea. — Doamne ferește, se sperie tânărul. Pe perna albă fața lui Constantin Brâncoveanu era roșie, roșie vineție, și atât de umflată încât firele bărbii și ale mustății se ridicaseră vâlvoi ca o perie. Nasul umflat și el își micșorase nările și fiecare respirație se auzea ca un șuier. Puse lumânarea la loc și îngenunche și el în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Psalm după psalm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia îi stătea într-o parte. Fața roșie și lucioasă era atât de umflată încât ochii nu se mai vedeau decât ca două tăieturi orizontale sub sprâncenele zbârlite. Mustățile și barba ca niște arici ascundeau cu totul gura. În cea mai literară limbă turcă, prințul Constantin răspunse salutului imbrohorului și-și exprimă durerea că tatăl lui, fiind suferind, nu poate să facă față obligațiilor impuse de protocol. — Dar ce are, ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărbătoare ca să ne arătăm bucuria că suntem chemați să sărutăm poala împărătească. Zicând acestea, domnul se ridică și ieși pe ușa mică, urmat de doamnă, mitropolit și de prinți. În spătărie rămaseră cei doi Cantacuzini. Se apropiară într-atât încât bărbile lor ninse mai, mai se atingeau. Marele stolnic împlinise șaizeci și patru de ani și marele spătar Mihai era doar cu un an și jumătate mai tânăr. Amândoi fuseseră convinși până acum că nepotul lor Constantin Voievod se sfătuia întru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întinsese și la pielea capului, și la gât. Umflătura era asimetrică și, pe sub pielea lucioasă de la o ureche la alta în zona maxilarului inferior și sub bărbie, se profilau niște gâlme de mărimea unui ou de porumbel pe care țepii bărbii zburlite nu puteau să le acopere. Selin pașa știa precis că dacă mai marii lui își vor pierde încrederea în el, Brâncoveanu va fi mazilit aci la București iar lui i se va tăia capul. Prins între două rele, între
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al celui de-al doilea postelnic. Intrară. Odaia era scăldată în lumină. Un pas și Selin rămase țintuit. Fața domnitorului albă și desumflată își arăta noblețea trăsăturilor. Doar nasul mai păstra puțină roșeață fără să fie însă deformat de boală. Barba căruntă netezită revenise la forma elegantă. Doar pe frunte, o dâră roșie maronie, subțire ca urma unei lovituri de bici. Lângă el, cu ochii holbați la stăpânul lui, al doilea postelnic căzuse în genunchi, făcându-și cruce și strigând cât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Selin era un bărbat foarte frumos: turbanul alb, cu o agrafă de argint cu safir șlefuit rotund, nu-i acoperea toată fruntea care părea a fi foarte înaltă, sprâncenele negre îmbinate erau drepte, repezindu-se ca niște săgeți spre tâmple, barba și mustățile negre, frizate îngrijit lăsau vederii gura rumenă, frumos conturată, cu buza de jos plină și răsfrântă ca o petală, ochii mari, căprui, cu albul curat aproape transparent aveau ceva melancolic și prin mărimea lor subliniau noblețea nasului subțire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Teodosia. Suflă în lumânare și închise ochii. Se vedea mic, el era cel mai mic dintre toți. Stăteau înșiruiți după mărime în picioare, sprijiniți de peretele alb al chiliei de la mânăstirea Curții de Argeș, și l ascultau pe arhimandritul cu barbă lungă și rară, uitat de vreme. Era Stanca, apoi Maria, Dumnezeu s-o ierte, Ilinca, Constantin și el, cel mai mic. Parcă aude și acum glasul aspru, tărăgănat: „Pe Argeș în jos, pe un mal frumos...” El se uita pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu văzuse niciodată un bărbat mai frumos ca acesta. Ochii mari, migdalați, cu albul transparent, având acea culoare care dă o blândețe neobișnuită, fără să știi cum să-i numești, negri sau căprui, arcada frumos desenată, accentuată de sprâncenele subțiri, barba și mustața frezate scurt, mătăsoase deși cărunte, dădeau o impresie de tinerețe subliniată de senzualitatea buzelor cărnoase. Admirația pe care o reflecta atitudinea prințului era atât de evidentă, încât demnitarul sultanului se simți obligat să-i adreseze cuvântul, așa că-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]