4,306 matches
-
von Schmerling, au apărut noi perspective ale soluționării pozitive a problemei bucovinene. La 27 decembrie, în casa boierului Iordachi Vasilco, a avut loc o consfătuire a reprezentanților orașului Cernăuți și a boierimii bucovinene în vederea alcătuirii unui nou memoriu al Bucovinei. Baronul a fost membru al Parlamentului Imperial austriac până în 1861. Cu înființarea Camerei Superioare a imperiului austriac la 18 aprilie 1861, a fost numit membru pe viață al acestei camere. Iordachi s-a căsătorit în Rohozna pe 15 noiembrie 1826 cu
Iordachi Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330932_a_332261]
-
A păstrat postul de mareșal până în 1939. În acest timp l-a însoțit în această funcție pe regele Carol al II-lea cu ocazia vizitei sale în Marea Britanie (15-18 noiembrie 1938), alături de ministrul afacerilor străine Nicolae Petrescu-Comnen, ministrul plenipotențiar Victor baron de Stîrcea, generalul George Mihail și alții, unde s-au întâlnit cu regele George al VI-lea, Neville Chamberlain și Lord Halifax. Au fost negociate aprofundarea relațiilor dintre cele două țări, în special privind rezultatele acordului de la München, și mărirea
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
și ieșiri necontrolate ale generalului, care este însă conștient de potențialul monarhiei ca sursă de legitimitate pentru dictatura sa. Cu cât soarta războiului se întoarce, poziția regelui se întărește, culminând cu victoria psihologică prilejuită de înfruntarea ordinului de deportare a baronului Mocsonyi-Styrcea și cu mesajul de Crăciun din 1943, o sfidare a germanilor. Pe parcursul anului 1944 regele are contacte cu liderii partidelor democratice și își asumă în cele din urmă actul de la 23 august 1944. Armata roșie invadează țara și nu
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
Baronii Șină de Hodos și Kisdia au fost o familie de bancheri și întreprinzători pe timpul imperiului habsburgic. Ei au fost, pentru mai puțin de un secol, una din cele mai bogate și puternice dinaștii din punct de vedere economic din imperiu
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
familii nobile românești, tatăl acestuia cu o Ghika. Toți succesorii de sex masculin au dus - în trei generații - numele „Simon” în primul său al doilea loc. După „Semigotha” din anii 1912 și 1913 precum și după „Neues Wiener Journal” din 1910, baronii de Șină au fost descendenții unei familii de origine evreiască, familia însăși, denumindu-se mai târziu de origine armeano-greacă. Familia n-au venit din Grecia, cum se crede adesea oară greșit, ci din provincia otomană Bosnia, fiind numai de religie
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
și Kisdia”, pe 3 aprilie 1818. În urmă morții tatălui său în 1822, prim născutul fiu Georg Simon a preluat casă bancară sub nume propriu, fratele său vitreg, Johann Simon, rămânând implicat. La 26 iulie 1832 frații au fost numiți baroni maghiari, si la 8 martie 1838 de asemenea baroni austrieci. De atunci bancă s-a denumit „Bankhaus Baron von Șină”. Pe lângă aceasta au obținut, în 1836, dreptul de a purta acest titlu în Boemia, Moravia și Silesia. Georg Simon a
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
tatălui său în 1822, prim născutul fiu Georg Simon a preluat casă bancară sub nume propriu, fratele său vitreg, Johann Simon, rămânând implicat. La 26 iulie 1832 frații au fost numiți baroni maghiari, si la 8 martie 1838 de asemenea baroni austrieci. De atunci bancă s-a denumit „Bankhaus Baron von Șină”. Pe lângă aceasta au obținut, în 1836, dreptul de a purta acest titlu în Boemia, Moravia și Silesia. Georg Simon a posedat moșii în Țară Românească, Ardeal, Banat, Ungaria, Boemia
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
a preluat casă bancară sub nume propriu, fratele său vitreg, Johann Simon, rămânând implicat. La 26 iulie 1832 frații au fost numiți baroni maghiari, si la 8 martie 1838 de asemenea baroni austrieci. De atunci bancă s-a denumit „Bankhaus Baron von Șină”. Pe lângă aceasta au obținut, în 1836, dreptul de a purta acest titlu în Boemia, Moravia și Silesia. Georg Simon a posedat moșii în Țară Românească, Ardeal, Banat, Ungaria, Boemia, Moravia, Austria Inferioară (Mauerbach, Rappoltenkirchen, Gföhl, Leopoldsdorf) și Grecia
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
11, Fleischmarkt 13) de către arhitectul Theophil Hansen printr-un pridvor impresionant. Tot Hansen a înlocuit, în 1859-1860, vechiul „Palais Șină” cu o cladire nouă (coordonatele, vezi mai sus). În 1864 a finanțat după războiul germano-danez repatrierea trupelor austriece din Schleswig-Holstein. Baronul a sprijinit financiar cea mai mare parte a construcției universității din Atena. El a obligat încă într-un codicil pe moștenitorii săi, ca, în cazul că dacă suma de un milion fl. avizata pentru construcția ei nu va fi epuizata
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
până la moartea sa, banii rămași să fie folosiți pentru acest scop. A lăsat între altele săracilor din Viena 60.000 fl., celor din Rappoltenkirchen 6.000 fl. precum și mari sume de bani pentru cultele creștine, dar și pentru cel evreiesc. Baronul s-a căsătorit cu Iphigénie (1815-1884), fiica lui Constantin Emanoil Ghika (1780-1825), si a Anastasiei Dadányi de Gyülvész (1780-1844. Soții au avut un fiu, Gheorghe, care a murit ca copil și patru fete: Baronul reprezintă ultimul succesor bărbătesc din această
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
creștine, dar și pentru cel evreiesc. Baronul s-a căsătorit cu Iphigénie (1815-1884), fiica lui Constantin Emanoil Ghika (1780-1825), si a Anastasiei Dadányi de Gyülvész (1780-1844. Soții au avut un fiu, Gheorghe, care a murit ca copil și patru fete: Baronul reprezintă ultimul succesor bărbătesc din această familie. Cu moartea lui Simeon Gheorghe s-a stins numele Șină.
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]
-
Baronul Simeon Gheorghe de Șină, cunoscut și ca Simon Georg Freiherr Șină von Hodos und Kisdia (n. 15 august 1810, Viena - d. 15 aprilie 1876, Viena) a fost unul din cei mai renumiți întreprinzători și bancheri austrieci, diplomat (ministru plenipotențiar al
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
religie greco-ortodoxă. Doar două din cele patru fiice ale lui Simeon - Anastasia, căsătorită cu contele Victor de Wimpffen și Iphigénie, căsătorită cu ducele Edmund Charles de la Croix, Duc de Castries - s-au convertit, datorită bărbaților lor, la catolicism (despre fiicele baronului vezi pagina principala a familiei). Simeon, care a avut norocul să fie născut într-o familie bogată și nobilă, a fost talentat și cum s-a zis de aparenta plăcută. Tânărul a fost educat acasă de diverși profesori, învățând limbile
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
de peste tot în mod remarcabil. În 1857 l-a delegat pe cunoscutul arhitect Theophil Hansen, cu cumpărarea terenurilor nevoite pentru construcția Universității de la Atena. Hansen a proiectat planul acestei clădiri deja la dispoziția lui Gheorghe Simeon, tatăl lui Simeon. Apoi. baronul a sprijinit financiar cea mai mare parte a construcției universității. El a obligat încă într-un codicil pe moștenitorii săi, ca, în cazul că dacă suma de un milion fl. avizata pentru construcția ei nu va fi epuizata până la moartea
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
consul general grec la Viena și din 1858-64 ca Ministru Plenipotențiar al Greciei în Viena, München și Berlin, renunțând din cauza bolii sale la această funcție, traducând-o ginerelui sau Grigore Ipsilanti. În acest timp a condus oficial mai departe Bancă Baronilor de Șină, într-adevăr a delegat această ocupare unchiului său Johann Simon (Ioan Simeon) reluând după moartea rudei sale afacerile. Mai departe a hotărât testamentar pe prietenii săi strânși, cavalerii de Metaxa și de Zechani noi șefi ai întreprinderii. Ca
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
general de credit bancar ungar. S-a stins din viață în noul Palat Șină, situat în centrul Vienei, Hoher Markt 8-9. A fost înmormântat în cripta castelului Rappoltenkirchen, tot aparținând familiei. Din buletinul medicului sau privat Alexander Hirschfeld reiese că baronul a decedat în urma unei boli de rinichi () în combinație cu o ipostază la plămân pricinuind o pneumonie precum o hipertrofie a inimii la vârsta de 67 de ani. Simeon ar fi vrut să-l adopte pe nepotul său Siegfried von
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
la vârsta de 67 de ani. Simeon ar fi vrut să-l adopte pe nepotul său Siegfried von Wimpffen pentru a menține numele „Șină”, dar n-a mai izbutit. Astfel el reprezintă ultimul succesor bărbătesc din această familie. Cu moartea baronului Simeon Gheorghe s-a stins numele Șină. Numele său mai este pomenit prin turnul de observație pe muntele "Hoher Lindkogel" în Wienerwald, construit la dispoziția lui în anul 1856. Palatul Șină de la Viena a fost vândut după moartea baronului de către
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
moartea baronului Simeon Gheorghe s-a stins numele Șină. Numele său mai este pomenit prin turnul de observație pe muntele "Hoher Lindkogel" în Wienerwald, construit la dispoziția lui în anul 1856. Palatul Șină de la Viena a fost vândut după moartea baronului de către fiicele sale unei mari asigurări. S-a povestit, că ele n-ar mai fi avut banii pentru întreținere. Dar conform testamentului decedatului asta nu este posibil: Soția a moștenit largi terenuri și case precum 1 milion de florini în
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
milioane de fl., Elenă moșii, între altele acele din Țară Românească și 6,17 milioane de fl., Iphigenia moșii și 5,75 milioane de fl. Fiicele doar și-au mutat mijlocul vieții lor de la Viena spre alte părți ale Europei. Baronul a primit o serie de decorații, între altele:
Simeon de Sina () [Corola-website/Science/335000_a_336329]
-
Baronul , în , (n. 1830, Zara - d. 8 februarie 1887, Cernăuți) a fost un înalt consilier habsburgic, deputat în Consiliului imperial (Reichsrat) precum Landeschef ("Statthalter") al Ducatului Bucovina de origine italiană. În anul 1858, tânărul Alesani, jurist promovat, nepot al canonicului arhiepiscopiei
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
împărat consilier de guvern cu titlu și rang precum însărcinat cu conducerea districtului Split (15 octombrie 1861), avansând în 1864 la funcția de consilier prezidial, toate funcțiile în cadrul guvernământului militar și civil sub generalul comandant Feldmarschalleutnant (mai târziu Feldzeugmeister) Lazarus baron de Mamula (n. 22 mai.1795 - d. 12 ianuarie.1878) în Zara, urcând din nou în carieră după puține luni la rangul de căpitan de județ ("Kreishauptmann"). În urmare, Alesani a fost de mare folos pentru guvern ca delegat pentru
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
1864, el a fondat "Partidul Constituțional" în ciuda autonomiștilor, fiind ales deputat în dieta Dalmației pentru acest partid, iar pe 22 octombrie al anului a devenit și membru al Consiliului imperial (Reichsrat) din Viena. După ce generalul de origine croată Gabriel Joseph baron de Rodich (1812-1890) a preluat regimul peste Dalmația, acesta a favorizat compatrioții săi croați, oprimând marea minoritate a italienilor precum partidul constituțional. Dezamăgit, Alesani a părăsit patria, rugând de altă funcție și a fost trimis ca consilier guvernamental (Hofrat) dirigent
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
mai trebuit să plătească încă în 1910 impozite anuare de peste 100.000 fl. Guvernatorul a fost decorat pe 28 octombrie 1877 cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a și ca urmare ridicat la rangul de Baron austriac prin cea mai înaltă rezoluție al împăratului Franz Joseph I din 1 martie 1878 la Viena. Titlul baron era doar valabil pentru el și urmașii săi legali. Deja din primii lui ani în Bucovina s-a dezvoltat o prietenie
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
octombrie 1877 cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a și ca urmare ridicat la rangul de Baron austriac prin cea mai înaltă rezoluție al împăratului Franz Joseph I din 1 martie 1878 la Viena. Titlul baron era doar valabil pentru el și urmașii săi legali. Deja din primii lui ani în Bucovina s-a dezvoltat o prietenie foarte strânsă între Alesani și baronul Alexandru Wassilko de Serecki. Ambii s-au angajat intensiv pentru autonomia și egalitatea
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
rezoluție al împăratului Franz Joseph I din 1 martie 1878 la Viena. Titlul baron era doar valabil pentru el și urmașii săi legali. Deja din primii lui ani în Bucovina s-a dezvoltat o prietenie foarte strânsă între Alesani și baronul Alexandru Wassilko de Serecki. Ambii s-au angajat intensiv pentru autonomia și egalitatea tutor etnii în imperiu sub scutul austriac. Pe panglica coroanei la înmormântarea guvernatorului, mareșalul Bucovinei Wassilko, a scris: „Prietenului meu fidel și neuitat.” Politicianul, foarte apreciat de
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]