4,944 matches
-
modă și este sexy. A fi blondă impune un standard de bărbat: soțul vacii blonde este, să spunem, parlamentar sau director de bancă, șef la sindicate sau patron a te miri ce, sau ceva de genul acesta. Iar ea, vaca blondă, este secretară-șefă (foarte șefă) sau purtătoare de cuvânt, directoare la poștă sau șefă la supermarket - și tot așa, promovată datorită ascensiunii sociale ori politice a soțului ei. De ce vaca blondă este o jivină care repugnă în postcomunismul românesc? Pentru că
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ce, sau ceva de genul acesta. Iar ea, vaca blondă, este secretară-șefă (foarte șefă) sau purtătoare de cuvânt, directoare la poștă sau șefă la supermarket - și tot așa, promovată datorită ascensiunii sociale ori politice a soțului ei. De ce vaca blondă este o jivină care repugnă în postcomunismul românesc? Pentru că, în ciuda înzestrării sale native, ea este, de obicei, o proastă fudulă. Banii și afacerile consortului ei îi garantează un minimum de succes în societate și un la fel de măcar minim respect, ce
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
societate și un la fel de măcar minim respect, ce-i îngăduie să bată cu pumnul în masă aproape oricând și oricum. Mai mult chiar, datorită afacerilor consortului său și sponsorizărilor pe care acesta le-ar putea face în varii domenii, vaca blondă își permite să fie autoritară, abuzivă, îngâmfată, deși ea este ignorantă în lumea în care și-ar dori să strălucească. Bonomia ei este doar o aparență, în realitate ea fiind marcată de puseuri de mânie și incorigibil parvenitism. Ochii ei
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de puseuri de mânie și incorigibil parvenitism. Ochii ei mici și aprinși sunt însemnați de grăsimea unui vid înconjurător în care se lăfăie o ignoranță durdulie. Nimic nu-i mai rău pe lumea aceasta decât prostul fudul, spunea Caragiale. Vaca blondă nu este cel mai blamabil speciment din postcomunismul românesc (nici vorbă de așa ceva), dar ea sare în ochi prin faptul că este perechea arhetipală a prostului fudul, adică proasta fudulă. Văcoșenia sa nu este una fizică (întrucât vaca blondă poate
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Vaca blondă nu este cel mai blamabil speciment din postcomunismul românesc (nici vorbă de așa ceva), dar ea sare în ochi prin faptul că este perechea arhetipală a prostului fudul, adică proasta fudulă. Văcoșenia sa nu este una fizică (întrucât vaca blondă poate fi suplă și nu neapărat obeză), ci una iremediabil spirituală - mai exact, intelectuală. Post-scriptum Sper că s-a înțeles că nu am nimic împotriva blondelor. Nu despre blonde în general este vorba aici, ci despre o jivină destul de specială
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
strabism. Analiza răscolește imaginația aproape oricărui șef de platou și aproape a oricărui invitat în emisiuni de televiziune, unde se discută despre fotbal. Analiza trezește, în sufletele acestora, hambâțul de a vorbi despre absolut orice. Pe Sport.ro, o domnișoară blondă intră foarte des în comuniune sufletească live cu domnul Gigi Becali. La începutul acestei săptămâni, am asistat la o scenă la care, dacă nu eram exersat în privitul unor asemenea emisiuni, mi-ar fi țâșnit instantaneu lacrimile. Domnișoara făcea un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
zică domnul președinte X când a dat nu știu ce declarație despre antrenorul Y. Congresul mondial de lingvistică electronică a fost sugrumat în fașă de apariția, prin telefon, a „principalului finanțator al Stelei“. Gigi Becali a vorbit, a decretat, a declamat, domnișoara blondă a simțit nevoia să-i ridice, gentil, mingiuța la fileu, iar domnul în cauză a felicitat-o: „Bravo, domnișoară, ai înțeles!“. Nu am atâta talent de scriitor să vă pot descrie reacția sinceră pe care camerele TV au surprins-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
întuneric“, râde Nicole. Din fața scenei se aud aplauze frenetice. Probabil ei aud mai multe decât noi. Nicole vrea să plece, noi o oprim dintr-un posibil masochism, vrem să suferim până la capăt, „dacă tot am venit până aici“. O țigăncușă blondă tropăie mărunt și iute, râzând. Copiii au primit baloane albe pe care scrie „Iași 600“. Goran stă jos, pare lipsit de chef, iar eu mă simt straniu văzând că pot rămâne indiferentă pe o muzică ce înviorează, de obicei, orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
profesorul de franceză bătrân, înalt, uscățiv, cu care fac cunoștință într-o pauză de țigară. Și Aura, care cucerește publicul într-o clipă. Fotoliile roșii gem, oamenii stau pe jos, la balcon, în picioare. Sala improvizează după ea, văd bucle blonde și șuvițe cărunte laolaltă, zâmbind. Mas que nada, Somewhere, over the rainbow, Wonderful life sau Can’t help falling in love. Cuiva îi dau lacrimile. Închei cu Alex Vasiliu. „Povestea festivalului înainte mult mai este. Dar nimic nu trebuie spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
abțibilduri configurează un concept de succes (așa se spune în advertising, isn’t?) probat în peste 35 de ani de activitate. Se mai pot decela în mixtura publicitară elemente de bază ale mitologiei secolului XX, între care petrecerile cu femei blonde, atitudinile homoerotice (ale lui Halford, homosexual mărturisit), voința de a sparge legea (strâmbă, evident), jaful înarmat asupra băncii, cheful după ora admisă, întrecerea cu mașini tunate, hoinăreala fără țintă etc. etc. Dar nu pentru fleacurile astea iubim noi Judas Priest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
amant... Deși ninge, e doar într-o rochiță de vară, subțire (o rochie verde, aproape străvezie, o are de la „ajutorul american“, când la Belcești a sosit un vagon întreg cu îmbrăcăminte și cu alimente, însoțit de o tipă frumoasă, înaltă, blondă, de la crucea roșie, care vorbea engleza... a ajutat-o pe mama să probeze cele mai frumoase rochii, în dormitor... iar eu mă uitam la ele fascinat de rotunjimile impudice ale mamei, nejenată de prezența mea, ba chiar cerându-mi părerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pe geam, ne-a plăcut priveliștea și-am intrat. Abia la plecare ne-am dat seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei sorb vin și ciugulesc măsline. Patroana, o doamnă blondă, stil hipiot, proptește intrarea, toată zâmbet. Un chelner ca noaptea de negru, stilat, cu papion, stă lângă bar. Lipiți de un zid, pe scaune, doi chitariști cu fețe de profesori universitari ciupesc corzile, în costume, cu ochelarii pe nas. Nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
se ridică „un fante cu ghiuluri și mustăcioară“ (corect, Robert), care începe să cânte înfocat. Nu înțelegem decât că din dragoste se poate muri oricând. Aplaudăm, aplaudă și ceilalți, apoi, de la altă masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie-mi pare că seamănă cu mătușa Fira de la Beiuș. Dar când se jeluiește despre despărțirile timpurii cu glas gâtuit, mă ia cu fiori. Iar aplauze. Apoi altă doamnă blondă, tot în negru, își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie-mi pare că seamănă cu mătușa Fira de la Beiuș. Dar când se jeluiește despre despărțirile timpurii cu glas gâtuit, mă ia cu fiori. Iar aplauze. Apoi altă doamnă blondă, tot în negru, își dă drumul cu patos. Se învârte jucăuș printre mese, ne face cu ochiul și nici nu ne vine să credem că a făcut 74 de ani. Când triluie despre soarta tristă a femeilor părăsite, nouă ni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
prostul obicei de-a nu călători cu valiza. DAMELE GAZETIERE Emilia CHISCOP Dimensiunile frumuseței desăvârșite, la 1907 Fermecătoarea doamnă descrisă de ziaristul „Evenimentului de Iași“ pe 22 iulie 1907, „înaltă, frumoasă, cu splendoarea și carnațiunea celor 30 de ani, părul blond ondulat, un blond cu adevărat auriu“, întrupând „tipul cel mai desăvârșit al femeii frumoase“, ar fi devenit, poate, personajul lui Emil Brumaru, dacă s-ar fi intersectat cu el fie și preț de o clipă. Când ziaristul a văzut-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
a nu călători cu valiza. DAMELE GAZETIERE Emilia CHISCOP Dimensiunile frumuseței desăvârșite, la 1907 Fermecătoarea doamnă descrisă de ziaristul „Evenimentului de Iași“ pe 22 iulie 1907, „înaltă, frumoasă, cu splendoarea și carnațiunea celor 30 de ani, părul blond ondulat, un blond cu adevărat auriu“, întrupând „tipul cel mai desăvârșit al femeii frumoase“, ar fi devenit, poate, personajul lui Emil Brumaru, dacă s-ar fi intersectat cu el fie și preț de o clipă. Când ziaristul a văzut-o „purta o rochie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
și-am ascultat nou-apărutul Tubular Bells II. Pe Mike Oldfield Îl situam Între muzicienii de foarte Înaltă calitate, și nu fiindcă Îmi plăceau vocalistele sale nordice. Deși era asemănătoare la ochi (albaștri, fără impurități), la piele (pistruiată) și la păr (blond, lung, bogat), amfitrioana nu mă atrăgea deloc. Tânărul poza Într-un fel de pupil al meu. Crescuse, admit, luându-mă de model În câteva domenii. Chiar căsătoria o stabilise având reper vârsta când o făcusem eu, dar greșise evident. Soția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
din relația cu ei, femeia acumula, creștea, conștientiza propria valoare. Nu-i frecventam atât de rar Încât să mă șocheze vestea divorțului. Amicul a plecat curând În străinătate la muncă. Nu l-am revăzut, nu știu dacă mai trăiește. Frumoasa blondă (s-)a fredonat o vreme prin oraș. M-a invitat odată la cafea, să-mi explice cauzele despărțirii. Sigur că m-a convins, chiar mi-a smuls promisiunea să scriu o povestire cu titlul de sus. N-am reușit. Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
două sticle de vodcă ba crede, ba nu crede? Dacă n-ar fi fost cele trei actrițe, e foarte probabil ca filmul să se fi răsuflat din prima jumătate de oră și să fi eșuat în categoria filmelor de femei blonde și triste, însă cele trei reușesc să dea greutate unor scene dificile, trecându-și personajele de partea cealaltă a ecranului, în sală. Ora de vârf 3/Rush Hour 3 - de Brett Ratner, cu: Jackie Chan, Chris Tucker, Max Von Sydow
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
n-ai urechea suficient de formată, înțelegi minunea la care asiști, din împietrirea muzicienilor. Petukhov e un zeu al pianului, în fața căruia sala devine o inimă uriașă, oprită într-o unică răsuflare. Doar într-o lojă la etaj, o zână blondă de vârstă preșcolară dă din aripioare, dirijând. Prezența copiilor nu este neobișnuită la filarmonică. Chiar cel sub numele căruia se desfășoară festivalul, Carl Filtsch, n-a fost decât un copil, „copilul minune al Transilvaniei“, îndrăgit de Chopin și de Liszt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mai ocolesc - chiar dacă nu îl iau nici în serios. „Femeile au știut întotdeauna să se adapteze încălzirii climei. Hainele lor au suferit schimbări dramatice pentru a dezvălui din ce în ce mai mult. ă...ț Pentru a respinge razele solare, și-au vopsit părul blond. Așa luptă femeile împotriva încălzirii globale“, spune cea mai nouă reclamă la Bergenbier Ice, în timp ce pe ecran se defilează costume de baie din ce în ce mai revelatoare. Berea este una cu efect răcoritor, „pentru ca și bărbații să reziste în aceleași condiții grele“. Tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Se plimbă pe „nisipul îndelungat“, sub „pomi ospitalieri“. Pe cer e un „soare baroc“. Mai sunt „valuri troznite“, „perechi declarate“, „lampioane văruite“. „Noaptea e fină“. În larg luminează un „Far pierdut/ În bleumaren“. De obicei e vorba de o „amoreză blondă“, „sulemenită nomad“, cu „ochi atrăgători“, „bucle inopinate“, „sâni preciși“, „pasul pasager“ și „flerul râzător“. Alădată e o „puștancă dată în brânză“ sau niște persoane „sută la sută fete“. Fiind „adult cu tichet“, „adună vampe simple“, se duce la fotograf, film
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
o victimă purtată“. De cele mai multe ori se fac inventare de obiecte: „O pânză/ O prăjitură, o țigară“ (Stemă). O poezie e o aglomerare de cuvinte ce dă totuși impresia că se povestește ceva: o iubire, o plimbare, un bal: „Umăr, blondă păr/ Apa natație,/ Pus și zahar/ Năuc apariție// La vale sub var/ Idol valuri bronzate,/ Sol vrăjit pozat/ Bar jumate salar“. E clar că întâmplarea cu idolul blond, cu care a și înotat, l-a costat jumate sala la bar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
impresia că se povestește ceva: o iubire, o plimbare, un bal: „Umăr, blondă păr/ Apa natație,/ Pus și zahar/ Năuc apariție// La vale sub var/ Idol valuri bronzate,/ Sol vrăjit pozat/ Bar jumate salar“. E clar că întâmplarea cu idolul blond, cu care a și înotat, l-a costat jumate sala la bar! Cam asta era „comunicarea“! VERBA WOLANd Ce ar citi diavolii? Ruxandra CESEREANU Există cititori care urăsc cărțile: în sensul în care acestea le provoacă reacții viscerale violente, repugnante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Daumling, englezul Tom Thumb, galezul peredur, italianul Piccolino, Oberon al lui Wieland etc. Iată încă o poveste; o rezum cu părere de rău, căci detaliile sunt fermecătoare. Era odată un argat foarte sărac și foarte frumos, cu părul fin și blond și mustața abia mijită, înfățișare plăcută și un chip grațios. Fetele erau moarte după el. Dar el nu se uita nici în stânga nici în dreapta, ci mâna animalele spre locurile unde iarba era mai bună și mai îndestulătoare și semăna bucurie
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]