26,421 matches
-
falice, s-o udăm și pe ea, cum o fi răsărit aici, dincoace de gard? Uneori, cânta încet, dar ierburile îl auzeau bine și înfloreau, parcă le fermeca cineva sau ceva, el înțelegea graiul lor, câtă apă le trebuia, câtă căldură, înțelegea păsările care se așezau pe crengile copacilor din jur, toate erau fericite când îl vedeau. Alteori, pe vârfurile merilor din livada nesfârșită de dincolo, de după gardul și poarta ușoară, o vedea pe Anita, iubita lui din tinerețe, fata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
place ideea: Banii n-au valoarea mea, auziți?, e super! Loredana ridică iar ochii ei de aur spre cer, ziua asta călduroasă de octombrie! Un an în care apele își făcuseră de cap, fuseseră șase inundații teribile în țară, iar căldurile, după puhoaiele venite peste case și oameni, crescuseră totul în grădina celor doi actori. Femeii i s-a uscat gura de atâta vorbit și ar bea apa aia din pahar, dar se abține; acum, voința îi este adunată toată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vânt ușor bate dinspre vecinii din față, un vânt umed care vine tocmai de la lac, apele pe care, toamna, se așază păsările migratoare să se odihnească. Vântul ăsta ușor mai răcorește câte o secundă. Măcar atât. Asta face bine în căldura de toamnă care le îmbracă în roșu pe cele două femei aflate sub mărul cu o sută de mii de brațe și nouă fețe. II. O ACTRIȚĂ CELEBRĂ — Eu sunt singura care mai poate să spună povestea Tinei, eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai bine du-te tu la combina muzicală și rezolvă, eu trec la miel, să pun la cuptor friptura aia rară, îmbrac cotletele în fân, să vedeți ce parfumuri în farfurie... — Să ne cânte maestrul, nu vreau CD, eu vreau căldură, vocea caldă a Maestrului, se alintă Căpșuna, nu acuma, răspunde el cu ochii în jos, în chiuveta cu vase, încă e supărat din cauza vorbelor despre maică-sa, chiar nu pot să cânt acuma, nu poți să cânți acuma?, un demon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fi gustat ea din mâncarea asta și i-ar fi plăcut: da, e bună! Mulțumită, continuă să vorbească, să ofteze din când în când, privind mereu spre drumul pe care nu venea nimeni. Mâine era deja azi. La masă, doar căldura și Neli. Tara adormise la picioarele femeii cu rochie roșie, decoltată până la fesele ușor ascunse, atât cât să le ghicești prin bumbacul subțire și îndrăzneț. — Eu eram disperată, Cezarina îmi cânta mereu: Ce pula mea, ce pula mea!/ Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din ceruri, veni printre pomi direct în mâna mea, mă trecu o lumină din cap până-n tălpi, de tremurai de focul ăla, și ghiuleaua se lovi singură în inima mea, din palmă în inimă, maicăăă, ce putere avea și ce căldură, mi se desfăcu pieptul și intră acolo ghiuleaua, e acolo și-acuma, măicuțăăă!!! O să fiu puternic și cald ca ea, nu? — După miracolul ghiulelei de foc, tata a început să se ascundă de ceilalți și să studieze cu interes mitologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tâmpită, aia despre Roaită și sirena lui, Sirena lui Roaită răsună, dar tu recitai frumos, erai bine, doar poezia era rea, fără farmec, mie nu-mi plăcea cum iese și, stând în parc, să ne vină rândul la cor, pe căldura aia, pe mine mă apucă să te pun, băiete, să reciți, recită, mă, așa, ia spune, să te mai văd o dată! N-ai recitat cum vroiam eu și te-am plesnit, na!, asta ca să pui sentiment, să simți aici - și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-s niște WC-uri publice, și-au pus, prin apartamentele de la blocurile astea comuniste gresie... de la intrare până-n baie, și-n dormitor tot gresie, uite că iarna ăștia mor de frig, aici nu suntem în Grecia sau în Italia, în căldurile alea de-acolo, păi, țăranii noștri știau ei ce știau de puneau dușumele, că lemnul e sfânt. Nu-ți place o casă pe pământ?, să nu vii, că eu muncesc pentru casa asta!!! (El îi dă cu mobilul în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
meu, nu mai rezistați o iarnă aici, în frigul ăsta, n-aveți gaze, e greu să vă aprovizionați tot timpul cu lemne, ce bine v-ar fi la bloc, păi nu, faceți nimic acolo, că aveți apă caldă pe țeavă, căldura vine singură pe calorifer, vă simțiți apărată de hoți, e o anumită siguranță la bloc, pentru o femeie singură, e idealul. Și bătrâna i-a vândut Cezarinei. O am lângă mine. — Mi-ați mai spus, știu și eu de casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca niciodată, după ce țevile fuseseră reparate, în apartament, lemnăria începuse să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de cald și aici. Vino încoace, pe canapeaua din sufragerie. Să știi că ești nebună cu înțepăturile tale, cu durerile, cu articulațiile. Asta cu „ești nebună” e o metodă securistă. Numai Securitatea, când vroia să scape de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
salvator, o iubește cumva în ciudă, apăsat, ține ochii închiși, repetă aproape dușmănos: zâno!... ca și cum ar fi spus „ștoarfo”. Ești caldă și transpiri ca ea, miroși ca ea... Când îl simte, Tina transpiră, nu se poate controla, o inundă o căldură și transpiră mirositor, ce mirosuri mai ai!, îi spune mereu Maestrul, o singură femeie m-a mai iubit așa... nu ți-am povestit niciodată de Anita? — Mi-ai scris într-un mail, odată... și Tina se încordează deodată în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
știe. — Ei, o să-mi spui și mie, zi-i acuma, te rooog!!!, și Tina se lipește lung de el, pletele ei de grâu sunt tot acolo, ca o cortină, el se suie pe scenă și un fior îl trece, o căldură pe care o cunoaște bine, deschide mâinile ca și cum ar desface o perdea, jumătate din părul blond la stânga, jumătate la dreapta. Bărbatul se ridică și aduce o bere de la bucătărie, își umple o cană de cafea, intră din nou în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun sau rău. Are emoții, puțini știu că o premieră e inferioară ultimei repetiții, că actorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o pierzi! Cele douăsprezece plăci tectonice care plutesc peste magma Pământului s-au așezat, s-au liniștit și ele. Nici o furtună care să aibă sensul invers acelor de ceasornic. VII. PAHARUL CU APĂ 2005 a fost anul apelor și al căldurilor. În aprilie, România trecuse prin inundațiile din Timiș, peste două luni urmaseră cele din Moldova, cineva spusese că nu se impune starea de urgență, e ridicol pentru 1% inundați să declarăm stare de urgență!!!, dar apa învinsese lumea. Loredana a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
uriaș care venea trimis de cutremurul de sub ape, de plăcile tectonice care s-au mișcat acolo, în adâncuri, un val cât doi cocotieri a înghițit pământul. Tot apele. Toate astea în 2005. Apele, miliarde de tone de apă. Anul apelor. Căldurile căzuseră și ele peste Pământ. Tot în anul acela, s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură medie din ultima sută de ani, a comunicat NASA... În livada actriței Loredana Buzescu, nu mai e așa de cald, se apropie noaptea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
searbădă a ciocolatei fierbinți și a prăjiturelelor pentru ceai În timp ce cobora la parter, pe urmele mamei și ale fiicei. Sunetul unui gramofon se Împletea cu vocile multor fete, care făceau să zumzăie aerul, și În Amory s-a născut o căldură plăcută, care l-a invadat: „Casey-Jones urcat-a la ca-ba-nă, Casey-Jones și-a luat poruncile În mână, Casey-Jones urcat-a la ca-ba-nă, Ultimul lui drum spre țara făgăduinței.“ INSTANTANEE CU TÂNĂRUL EGOIST Amory a petrecut aproape doi ani la Minneapolis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
colegiile mai mici - să ne simțim superiori, mai elegant Îmbrăcați, mai Încrezători, să facem figură bună... — O, nu că aș avea ceva Împotriva strălucitoarei diviziuni pe caste, recunoscu Amory. Îmi place să există În vârf o haită de motani În călduri, dar, naiba s-o ia, Kerry, vreau să fiu și eu printre ei. Numai că, deocamdată, Amory, nu ești decât un mic-burghez asudat. Amory a păstrat un minut de tăcere. — Nu va dura mult, a comentat el În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
formă. Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești. La cincisprezece ani posedai strălucirea soarelui de dimineață, la douăzeci vei Începe să ai strălucirea melancolică a lunii, iar la vârsta mea vei iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei adresa scrisori, vezi să fie firești. Ultima, dizertația aia despre arhitectură, a fost absolut groaznică: atât de „elitistă“ Încât mi te-am imaginat trăind Într-un vid intelectual și emoțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia, dar i-a făcut bine să-i audă glasul. Tot divanul pe care stătea necunoscutul Înviase: era viu ca undele de căldură de deasupra asfaltului Încins, ca o zvârcoleală de viermi... — Întoarce-te! Întoarce-te! Brațul Axiei a căzut peste al său. — Nu pleci nicăieri, Amory. — El parcursese jumătate din distanța până la ușă. — Hai, Amory, rămâi cu noi! Ți-e rău sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-ntreba pe mine! Î.: Nu-ți pasă? R.: Ba da. Nu vreau să mă sinucid moral. Î.: Nu te mai interesează nimic? R.: Nimic. Nu mai am nici urmă de virtute de pierdut. Așa cum o cratiță care se răcește cedează căldură, noi cedăm, În tinerețe și adolescență, caloriile virtuții. E ceea ce se numește candoare. Î.: O idee interesantă. R.: De aceea „un om bun care a apucat-o pe cărări greșite“ Îi atrage pe oameni. Ei se strâng În jurul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
n-am avut niciodată simțul aventurii. O singură dată, de Revelion, eram cu nevastă-mea, cu Mișu și cu Mariana (vedeți că încep să-mi aduc aminte, când sunt stresat, îmi amintesc tot felul de lucruri în timp ce mă încearcă o căldură plăcută de pipi). Nevastă-mea se cam cherchelise și cânta cu Mișu Căsuța noastră. Cum spuneam mai devreme, eu i-o trag lui Mișu. Asta nu înseamnă că sunt poponar. Când ai cincizeci de ani, nevastă, trăiești în România, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
gata, stai și te întrebi ce s-a ales de tine. Doamna Popa îl mângâia tandru pe chelie. Și deodată, uitându-se cu duioșie la lucrușoarele lor strânse cu trudă timp de exact douăzeci și cinci de ani, îi veni așa o căldură la cap, deschise gura și revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți și șampanie: „Căsuța noastrăăăăă, cuibușor de nebuniiii....”. Notele ieșiră pe fereastră pe un portativ dezordonat, purtând aroma de ceapă până în nările fragilului heruvim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
asta puțin vulgară putea fi un alter ego al Contesei. Coincidențele fuseseră atât de dure astăzi cu el, încât era convins că merită și o surpriză plăcută. Și ce, Maria Magdalena nu fusese o femeie simplă? Contesa îi recomandase cu căldură lectura Codului lui da Vinci, convinsă că Horațiu se va lămuri, o dată pentru totdeauna, de rolul suprem pe care îl putea juca o femeie în viața omenirii. Dar Horațiu preferase desenele animate, pentru că numai trăind ca un copil își putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
era atât de tare, că nea Ovidiu și-a făcut cruce cu limba-n gură: asta e, mor. În timp ce Mișu alergă să cheme un gardian, un tânăr măturător cu părul blond și cârlionțat sări și îl ținu de frunte, cu căldură, pe nea Ovidiu. Toți tinerii ăștia amabili, gândi nea Ovidiu înecându-se cu ultima bucățică de pâine acrișoară urcată în gâtlej, toți tinerii ăștia simt ce tată bun ar fi putut el să fie. Zelea privea trist mizeria totală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
altă dimensiune, zilele păreau mai lungi, mai luminoase, avea momentele lui de relaxare în care parcă totul era oprit, nici vântul nu părea să adie, nimic din ceea ce înseamnă acum acest accelerator diabolic în care pare că trăiesc nu funcționa, căldura era mai cuprinzătoare și parcă nu atât de deranjantă, transpiram fără să-mi pese, poate că treceam printre oameni și printre clipe fără să conștientizez că pe unii dintre ei îi vedeam pentru ultima oară, așa cum clipele le trăiești definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]