5,129 matches
-
O „coajă“ Omul a făcut, destul de timpuriu, comerț. Și, unde e comerț, nu doar depozitarea de provizii, recipientul capătă conotații noi, devenind ambalaj. Căci una e să umpli, ca odinioară, o groapă arsă pe dinăuntru, cu grâu, alta să-l cari la târg Într’un sac, alta să-i oferi unui cumpărător o baniță acolo... Desigur, omul și-a pus Întâi cumpărătura În traistă, În poalele cămășii ori În căciulă; când, desigur, Încăpea; o reminiscență e poate păstrarea ouălor În mălai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
urmei cu o istorie plină de cruciade și războaie -, prin cursele de care de pe Hipodromul bizantin, În care Învingătorul trecea literalmente peste cadavre... Și ce e chiar sportul - culmea! - promotorul fair play-ului și, culmea din nou, atunci când doi Își cară pumni ori când unul trimite drept În țintă o săgeată, un glonte - și aștept cu interes racheta? Dar, despre asta, cu alt prilej, mai ales că există și sporturi cât se poate de pașnice, și pun iarăși ghilimele, șahul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Începuturile lui, când apa abia a apucat să umple o văgăună apărută Între stânci e, Într’adevăr, albastru și oligotrof. Lipsit de nutrienți, Moti. Miau Adică de acord și mulțam de precizare. Dar apa erodează și dizolvă din jur și cară În lac, Îmbogățindu-l În nutrienți; pentru autotrofe. Care’s abia amărâtele de alge, iar lacul Începe să capete orice altă culoare: verde, roșu, după feleșagul algelor adică, În amestecul lor, brun. Și capătă alt nume: eutrof, adică bogat În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
consistentă, și pe care o orientez exact În poziția care să-mi așeze centrul de greutate unde o cere situația. Așa aterizez mereu pe picioare, nu ca voi, bipezi berci, și tot așa mă țin pe muchea gardului, deși nu car ditamai prăjina - tot chestie de moment de inerție - precum acrobații de pe sârmă. Cristi spune că mai au și alții coadă. Dacă n’aș avea replică. Doar a mea e folosită inteligent. Ce dacă un crocodil are o coadă cu mult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Crucea“ Iartă-mă, Cristi, dar de multe ori nu te Înțeleg. Și, În genere, pe voi, oamenii. Poate aveți o altă logică, ori mai degrabă niciuna. De pildă, știu ce-i aia o cruce, dar n’am văzut pe nimeni cărând-o, cum spuneți voi. Cel mult, pe tizul tău... - Păi asta semnifică, era să spun destinul - dar eu nu cred În așa ceva câtă vreme viitorul e În construcție - cel mult karma, adică e rezultantă a acțiunilor trecute care impune o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai eficace, ați Învățat - singurii În lumea animală - Încă ceva: morala. Adică certitudinea aplicării legii. Cum să te descotorosești de tat’tu, precum eschimoșii? Este că ești tentat să-i critici, deși ei trăiesc sau mai bine-zis trăiau absolut firesc? Cară-ți crucea, mai bine-zis Încă una, și taci. Ce face omul cu mâna lui... Cât despre sentimentele pe care le-am terfelit Împreună, suportă singur consecințele. Alt factor limitativ... Eu Îmi iau codița și... pa! „Meridian“, 31 august 2001, ora
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Mesopotamia, irigată din cea mai veche antichitate, deșertul Irakului, via sărătură, desigur, căci râul, să-i spunem Tigru ca să semene cu zodia mea, avea deja „zestrea“ lui de săruri, spălătura pământurilor de pe aiurea ori ale locului, acelea menite a fi cărate În sărata mare, nu Întoarse Îndărăt. Cum adică? Pentru că planta, În excesul ei de zel, alimentat „en gross“ de Soare, tot dizolvă din roca mamă de sub sol, mai mult chiar decât Îi trebuie. E o lege a Naturii, că uscatul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îndărăt. Cum adică? Pentru că planta, În excesul ei de zel, alimentat „en gross“ de Soare, tot dizolvă din roca mamă de sub sol, mai mult chiar decât Îi trebuie. E o lege a Naturii, că uscatul, dizolvat ori barem mobilizat, trebuie cărat În mare, umplând-o până ce s’ar ajunge la o Terră absolut sferică. Că asta e o muncă de Sisif, căci Terra ripostează nelăsându-se netezită ca o bilă de rulment, e o altă poveste, dar pe care planta n
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
firesc deci, pentru o planetă care evoluează spre entropie, degradare, cu sau fără “grija” omului, să zămislească aceste zăcăminte de sare. Românii par a fi norocoși, căci sarea lor ar ajunge Întregii omeniri vreo două secole, bașca și câtă au cărat romanii, bizantinii, turcii... Alții, pe aiurea, au depus și depun Încă multă trudă pentru a o obține din mare. E mare nevoie de ea, căci orice organism animal, inclusiv omul, reconstituie În sine, mereu și mereu, o „mare“ interioară, lichidul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
limita de 200 km/oră. Atunci să măresc massa. Un proiectil mai mare deci, implicit un calibru mai mare al armei și o cantitate de pulbere pe potrivă, respectiv de combustibil pentru rachetă ori bombardier. Dar e dispus soldatul să care după el În loc de un kilogram de cartușe, cinci ori, avionul același raport dar de tone de kerosen? Mai bine măresc densitatea metalului proiectilului și doar acesta, esențialul, se va Îngreuna. Fierul are densitatea de aproape 8; cuprul de aproape 9
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu poate extermina vânatul, căci pe măsura răririi acestuia energia cheltuită În căutarea lui devine mai mare decât aceea obținută de pe urma vânatului; vânătorul moare Împlicit de foame, permițând refacerea vânatului. Iar cea mai telurică dovadă e ridicarea continentului pe măsură ce aluviunile cărate În ocean Îl ușureză pe primul și Îngreunează pe al doilea dând astfel motiv pentru o nouă eroziune... Întreținerea/perpetuarea unui circuit adică, a unei forme de viață. Modelul este deci o balanță. Să-l aplicăm la om, mai precis
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în cabinetul primului ministru obiectează împotriva samavolniciei autorităților maghiare prin care i-a fost transformată în cenușă întreaga sa comoară sufletească, strînsă cu atâta sârg, efort și sacrificii. - «Excelență, ce purtare-i aceea, să-mi ieie mie jendarii dumneavoastră, patru cară de cărți, patrusprezece zloți de argint și să mă ducă ferecat în temnița Brașăului ?... De-ar arde ei toate cărțile românești din Ardeal, gândiți dumneavoastră c-om rămâne pe întuneric ? Ne dă ea drăguța Românie, câte vrem și câte om
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ger ; mulți erau schilăviți de lemnele ce coborau pe jgheab cu iuțala glonțului de tun. Batâr de am fi dus-o mai ușor primăvara. Dar atunci trudeam la robot în apa adâncă până la brâu, rece, abia topită din neaua munților. Căram butuci. Pe mulți i-au îngropat butucii de vii ; trupuri zdrențuite și dărăbuite. Nu i bai, că și atunci dormeam, ud leoarcă pe pământ înghețat, cu brumă groasă. Luându-mi nevasta, copilul și dăsagii, m am amestecat printre iobagii din
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
dar erau foarte frumoase. Am cumpărat și broșura tuirstică „Meteora”, tradusă în mai multe limbi, printre care și limba română. O blană nu-ți cumperi, mamă?m-a întrebat, zâmbind Janeta. Nici n-am bani și nici chef s-o car până în România. Gazdele au fost foarte amabile. La intrare în atelier ne-au servit rahat, un rahat foarte fin, gustos și aromat, tăvălit prin zahăr pudră. La plecare ne-au dat bilete de tombolă pe care le-am folosit în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Nu contează. Luăm numai poșeta cu actele, banii și telefonul pentru că de acestea ai nevoie oriunde. Ajunsesem la aceeași convingere și la aceeași poveste cu Vlad Țepeș ca la Skiatos. Am lăsat restul lucrurilor pe plajă ca să nu le mai cărăm cu noi. După masă ne-am întors și am continuat să beneficiem de soare, apă și briza mării. Trebuie să ne facem bagajele că mâine plecăm, am atenționat-o pe Janeta. ─ Of! nu-mi mai spune până plecăm de pe plajă
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
l-a întâmpinat Mihai Sturza. -Să trăiești, Măria Ta, am venit să mulțumesc pentru boerie, răspunse tata. Prin ce cârciume te-i tăvăli de-acu înainte? îl întrebă Sturza. Și atâta a fost audiența... Se vede că au fost unii, cari după ce i-a boierit, se tăvăleau prin cârciume și necinsteau boieria și vorbele lui Mihail Sturza erau un fel de morală. Când ne-a istorisit-o tata, s-a pus Mihai pe un râs, de nu-l mai puteam opri2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
alții. În acest scop, se acuză cu patimă nemăsurată..." Spre a concluziona cu năduf, în martie 1941: "Nici dracu' nu-i poate împăca pe toți, darămite eu..." * "P e vremea când tăiam butuci / Să ne-ncălzim, să facem cina / Și căram apă cu găleata / Nu cumpăram nimic de-a gata / Știam să mânuiesc și sapa / Și-l citeam și pe Shakespeare / Cum de-aveam timp? Acum mă mir. / Pe vremea când umblam pe jos / Totul mi se părea frumos / Și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și a început să facă vin, să avem și noi struguri ca să mâncăm. Făceam brazde în grădină și puneam ceapă, roșii, lăptuci pentru salată, fasole, și a început să arate gospodăria noastră frumos. Creșteam păsări și porc, numai cu buruiană cărată cu sacii. Impreună cu frățiorii mai mari, tăicuțu a plantat pomi fructiferi în curte și grădină, aveam prunii, merii și nucii noștri, zicea să nu cerem la lume. Ne luau părinții de copii la muncă, ne învățau să țesem pânză
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu mașina mică nu ne duceam la școală sau la serviciu, în București am apucat timpul când circulai numai pe jos, întâlneai mașinile de transport arse, distruse, ca și casele din cauza bombardamentelor, a cutremurului, mașinile bune erau pe front sau cărau materiale de construcții pentru clădirile în devenire. Mai mult, eram grupe de tineri și tinere care tricotam pentru front fulare, ciorapi, mânuși, flanele și le trimiteam la unitățile militare. Apoi ne duceam și curățam dărăpănăturile de la case, să înceapă reconstrucțiile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
capre, cu o rogojină pe el, totul părea normal. Orașul era departe, mulți mureau fără să fi ajuns la el, curiozitatea și banii nu-i scoseseră dintre dealuri... Nu-mi mai amintesc cum decedau, cine-i înmormântau, de unde și cum cărau apă să aibă de spălat și pentru toate trebuințele, aveau două-trei oițe și o căpriță, în aceste condiții își duceau viața. Bineînțeles, în sat, în comună, oamenii trăiau în alte condiții, dar nu toți. Erau totuși oameni harnici, foarte cinstiți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
4. Stelian, 5. Viorica, 6. Virginia, 7. Mărioara, 8. Valentin și Sofia - soția lui, mai la urmă. Dar dacă urcam în sus, pe dreapta este un deal de pietriș și piatră - pe un vârf cu numele Ciortea, - de-acolo oamenii cărau piatră pentru drumuri, puneau în curțile lor, făceau cruci la cimitir, mai duceau și la școală... Școala era frumoasă. Dar toate acestea s-au cam pierdut. Tinerii au cam plecat. Edificiile s-au mai stricat, s-au dărâmat, altele s-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu pot să merg, Eu la pădure mă gândesc, Cum mă duceam când eram mică De nimic nu mi-era frică, Trăiesc cu dor de satul meu Și de pădure tot la fel. Mai sunt și munțișori de piatră Ce cară lumea câteodată, Să facă cruce la mormânt Să scrie pe ea, cine sunt! Fă-mă toamnă iar copil Să duc vite la păscut; Și să cânt cum cântam eu, Cum striga omul din deal, Cântă neică, cântă mult, Să ne
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Încurc cu el În felul ăsta, măcar că și pentru mine o pune obrazu’ moșu’, da’ la un caz de ceva n-ar pune și curu’. Doar nu-s fii-su. Cu fii-su se bate și se Împacă și-i cară la bani și-i cere sfatul ce să facă cu văru’ Laur. Cine știe ce glume o avea Laur cu Viorel? Cine pentru cine pune obrazu’ și curu’. N-am prea luat aminte la aranjamentele lor tot Învârtindu-mă prin bătătura asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În tren cu banii la noi. Trebuie că aveau acte-n regulă pentru orice marfă de furat și foi de parcurs la ei, pentru atâtea cazuri de Doamne-ferește care se ivesc la tot pasul. E marfa statului, bineînțeles, numai așa ceva cară ei, și Rabele astea pe care le birjăresc tot ale statului sunt. Păi toți suntem ai statului, nea, de pe urma lui trebuie să mâncăm cu toții, și totuși ei nu mai pridideau arătându-ne cât riscau și cât or mai avea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
luat cinci sute pe chimonou’ și m-a ținut două zile numai pe mici și lichior... Nu Începuseră nici jumătate din hainele noastre În geanta lui Andrei. Lăsasem destule și-n Unitate, dar și așa era destul de grea. După ce am cărat-o cu rândul preț de o jumătate de kilometru, am decis s-o lăsăm doar În grija lui Laur. Barem cu atât să se facă și el folositor. Asudam și gâfâiam și turuiam Încontinuu, mânați de lumina lunii ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]