6,191 matches
-
un cal mărunt și slab, trece către București ridicând în urmă-i un nor de praf. Strigă și face semne largi către căruțaș. Slobozind un sonor "Prrr, măi Bălane!", acesta trage hamurile, sare de pe capră, prinde dârlogii calului și aduce căruța chiar lângă ei. Își scoate pălăria de pai ștergând cu dosul palmei fruntea asudată, apoi salută dând tăcut din cap. E un bătrânel scund, cu părul alb tuns foarte scurt și obraji supți. Poartă o cămașă albă de in, încinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lângă biserică. În timp ce vorbește, bătrânul aruncă peste lemnele cotigii o pătură decolorată. Mulțumescu-ți Ție Doamne de așa veste, răsuflă ușurat Marius. Ce baftă pe capul nostru, zâmbește Felix cu toată gura. Se ridică și cu pași împleticiți se apropie de căruță, unde se lungește cu un oftat pe spate. Ce ne-am mai putea dori acum când avem tot confortul? După ce îl ridică pe von Streinitz, cu ajutorul lui Marius, bătrânul se asigură că cei doi stau cât de cât bine, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ne-am mai putea dori acum când avem tot confortul? După ce îl ridică pe von Streinitz, cu ajutorul lui Marius, bătrânul se asigură că cei doi stau cât de cât bine, apoi plescăie scurt din limbă un îndemn pentru cal. Hurducăturile căruței smulg printre buzele nefiresc de albe ale neamțului câte un geamăt slab. Ies curând la șosea și acestea încetează. Tataie, dar un telefon găsesc acolo? Numa' la șeful de post, răspunde bătrânul cu glas domol. Cu un zgomot infernal, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trece peste fictivele granițe sociale sau alte granițe inventate de oameni, și care se bizuie numai pe esența ființei noastre. Lung, ajuns din nou la „Gospodăria” din comună, se „căina” - dar numai față de ei, spunea Învățătorul, că i se luase căruța, plugul, celelalte, precum și calul și vitele, că i se făcea inspecție din cînd În cînd, să se „descopere” dacă nu ascunsese cîte ceva din cele trebuincioase „unelte ce trebuiau predate muncilor agricole” că așa era „politica”, dar cînd rostea aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înghite, pînă Într-o zi. Dacă-ți bați joc de om și-i dai nimica toată, nu-l mai interesează nimic și-și ia singur - ce poate, cît poate și de unde poate. Ceea ce e culmea e că sîntem falimentari și căruța merge mai departe. Nu mai e nici o speranță, - asta e, domnule judecător. Întrebarea mea e: „PÎnă cînd?” Credeam că așteaptă un răspuns, o confirmare. Dar nu. Era sigur că are dreptate. Apoi din nou: - Asta e, domnule judecător. Dumneavoastră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cartier, un bărbat tînăr, chiar chipeș, a bătut la poartă și mi-a Înmînat telegrama Anei, prin care Îmi anunța moartea tatălui ei și faptul că peste două zile avea să aibă loc Înmormîntarea. A doua zi, spre ceasurile prînzului, căruța de ocazie, luată din gară, mă duse În comună și mă lăsă În fața casei Învățătorului. Urcai treptele „micului cerdac” cum Îl numisem cîndva și În canatul ușii deschise de la antreu mă Întîmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea Îmbătrînită, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dar cuvintele nu se mișcară, stăteau Încremenite În poarta nașterii lor. „Ana!” rostii În gînd. Ea răspunse simplu: „Te iubesc.” Și nimeni nu auzi nimic: nici ea, nici eu, nici dimineața aceea de primăvară. După două ore Lung veni cu căruța ce mă adusese de la gară cu cîteva zile Înainte. Pe capră, căruțașul tînăr, amintindu-l pe Lung de odinioară. Plecarăm. Toți ai casei fluturau batista sau dădeau din mîini. Ana stătea dreaptă, cu mîinile lipite de-a lungul trupului, statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cîteva zile Înainte. Pe capră, căruțașul tînăr, amintindu-l pe Lung de odinioară. Plecarăm. Toți ai casei fluturau batista sau dădeau din mîini. Ana stătea dreaptă, cu mîinile lipite de-a lungul trupului, statuie În viitorul amintirii. La cîteva minute căruța Începu a străbate marea cîmpie a răsăritului. Îmi făcuseră lăcaș - un fel de scăunel larg cu spetează spre mijlocul căruței; pe capră, căruțașul tînăr și Lung, care Întorcea din cînd În cînd capul spre mine Întrebîndu-mă: - Cum vă simțiți? - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dădeau din mîini. Ana stătea dreaptă, cu mîinile lipite de-a lungul trupului, statuie În viitorul amintirii. La cîteva minute căruța Începu a străbate marea cîmpie a răsăritului. Îmi făcuseră lăcaș - un fel de scăunel larg cu spetează spre mijlocul căruței; pe capră, căruțașul tînăr și Lung, care Întorcea din cînd În cînd capul spre mine Întrebîndu-mă: - Cum vă simțiți? - Bine! Îi răspundeam invariabil; Îl priveam și mi-aduceam aminte de el În tinerețe. „Lung, suntem acum spre bătrînețe amîndoi!” El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
voi putea să vă ajut, cereți-mi-o și o voi face cu plăcere”. În primăvară, cînd zăpezile erau topite de mult și soarele strălucea, iar peste pămîntul dezmorțit, la vremea peștelui, În săptămîna mare, fără să mă fi anunțat, căruța abia găsită cu care veneam de la gară opri În fața casei Anei. Ea fu prima care mă văzu; explodă de bucurie. Era spre orele prînzului. Soțul ei se afla În comuna vecină pentru „instructaj” avînd ca obiect „activitatea obștească”. Obișnuitele „instructaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născînd o bucurie secretă. CÎțiva trecători; apoi, pe caldarîmul micului bulevard se auziră strigînd la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pămînt de flori!... Pămînt de flori!” Căruța Înainta Încet depărtîndu-se pînă ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarîmului nu se mai auziră. Era duminică; mîncai ceva pregătit de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pămînt de flori... Pămînt de flori! În urechi Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ing. Zaharia Suciu și omul care în cele din urmă avea să devină sufletul clubului, profesorul universitar dr. ing. Gheorghe Lungulescu, un pasionat al sportului hipic și un excelent cunoscător al calului. Clubul își începuse activitatea cu câțiva cai de căruță, pentru ca apoi să devină cel mai prestigios club al orașului și județului, cu performanțe notabile: locul al II-lea la Mangalia și Sibiu, în 1970; locul I la juniori la competiția din 1978, la Mangalia; locul al IV-lea, tot
Agenda2006-13-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284909_a_286238]
-
o poziție oficială. Ediția numărului "Timpului" ce cuprindea scrisoarea d-lui Moldoveanu fiind cu desăvârșire sleită, reproducem scrisoarea și în numărul de astăzi. București, 1879, 12 (24) aprilie D-le redactor al ziarulul "Timpul", În urma atâtor vorbe făcute cu ocaziunea căruțelor de rechiziție române date evreilor rusești, am onoare a arăta cele următoare: În septemvrie 1877 fiind însărcinat de intendența imperială rusă (ariergardă) a face transpoartele proviziunilor de hrană armatei imperiale, s-a făcut cerere guvernului român atât de intendența de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
În septemvrie 1877 fiind însărcinat de intendența imperială rusă (ariergardă) a face transpoartele proviziunilor de hrană armatei imperiale, s-a făcut cerere guvernului român atât de intendența de ariergardă cât și de intendentul armatei (generalul Ahrens) a ni se da căruțe de rechiziție române; în urma cărei cereri de ministru afacerilor străine ni se acordase, dar cari căruțe, până să vie la destinație pentru începerea transpoartelor, d. Brătianu, ministrul de interne, le-au poprit, telegrafiind d-lui Cogălniceanu, că o să mă puie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
armatei imperiale, s-a făcut cerere guvernului român atât de intendența de ariergardă cât și de intendentul armatei (generalul Ahrens) a ni se da căruțe de rechiziție române; în urma cărei cereri de ministru afacerilor străine ni se acordase, dar cari căruțe, până să vie la destinație pentru începerea transpoartelor, d. Brătianu, ministrul de interne, le-au poprit, telegrafiind d-lui Cogălniceanu, că o să mă puie în pușcărie, dacă voi mai stărui în a lua căruțe de rechiziții. Îndată după întoarcerea d-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
străine ni se acordase, dar cari căruțe, până să vie la destinație pentru începerea transpoartelor, d. Brătianu, ministrul de interne, le-au poprit, telegrafiind d-lui Cogălniceanu, că o să mă puie în pușcărie, dacă voi mai stărui în a lua căruțe de rechiziții. Îndată după întoarcerea d-lui Brătianu în București, a mers la d. Brătianu o persoană, arătîndu-i că rău face de oprește căruțele de rechiziție antreprenorilor români, pentru cari intendența imperială rusă cere, căci până acum antreprenori-lor evrei rusești
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
d-lui Cogălniceanu, că o să mă puie în pușcărie, dacă voi mai stărui în a lua căruțe de rechiziții. Îndată după întoarcerea d-lui Brătianu în București, a mers la d. Brătianu o persoană, arătîndu-i că rău face de oprește căruțele de rechiziție antreprenorilor români, pentru cari intendența imperială rusă cere, căci până acum antreprenori-lor evrei rusești li s-a dat și adică Horwitz, Gregr și Cohen etc, pentru cari intendența nu a cerut. Răspunsul d-lui Brătianu a fost că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
antreprenori-lor evrei rusești li s-a dat și adică Horwitz, Gregr și Cohen etc, pentru cari intendența nu a cerut. Răspunsul d-lui Brătianu a fost că mai bine preferă a i se tăia mâinile decât a iscăli rechiziția de căruțe române pentru armata imperială. Intendența, văzând că noi nu putem obține rechiziția, fără care transpoartele deveneau imposibile, a trecut contractul nostru antreprenorului Warszawsky, resilindu-l, cărui antreprenor în adevăr la moment i s-a și pus la dispoziție câte 1700 căruțe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
căruțe române pentru armata imperială. Intendența, văzând că noi nu putem obține rechiziția, fără care transpoartele deveneau imposibile, a trecut contractul nostru antreprenorului Warszawsky, resilindu-l, cărui antreprenor în adevăr la moment i s-a și pus la dispoziție câte 1700 căruțe pe zi de rechiziție, măcar că pentru el intendența nu a cerut; numind ministerul de interne și comisari români pentru acest sfârșit, plătiți cu leafă lunară de antreprenorul evreu. Warszawsky (Această rechiziție, măcar că în consiliul de miniștri s-a hotărât numai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
șeful ștabului major generalului Russisky, intendantul armatei, prin raportul nr. 1479 din 20 mai 1878 răspunde formal următoarele: "La trecerea armatei peste Dunăre, eu am primit ordin de la Marele Duce Nicolae, șeful armatei, prin intendentul armatei, a face transpoartele cu căruțe de rechiziție române, dară cari nu au durat mult, căci guvernul român, în urma multor plângeri ale populației, a poprit a-mi mai da. Eu în nenumărate rânduri m-am adresat la guvernul român și direct, și prin comisarul nostru, prințul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
au durat mult, căci guvernul român, în urma multor plângeri ale populației, a poprit a-mi mai da. Eu în nenumărate rânduri m-am adresat la guvernul român și direct, și prin comisarul nostru, prințul Obelensky, pentru a ni se da căruțe de rechiziție, cari cereri se probează și la intendența de ariergardă, și la intendența de mijloc, dară am întîmpinat piedeci la Ministeriul de Interne, căci numai d. Cogălniceanu, cu care aveam cunoștință, nu a refuzat a da ordine esplicînd populației
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și luând asupra sa transpoartele, căci numai el cu legăturile lui cu administrația și guvernul român putea să-mi fie de ajutor pe asemenea vremi grele de bătălie și cu ploi cari devastau pământul. Încât privește că eu am cerut căruțe de rechiziție române pentru antreprenorul Warszawsky, ar fi sălbatec din parte-mi, când mie, reprezentantul guvernului rus, guvernul român mi-au refuzat. Însă legăturile lui Warszawsky cu guvernul și administrația română au putut obținea căruțele de rechiziție prin personalele sale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
privește că eu am cerut căruțe de rechiziție române pentru antreprenorul Warszawsky, ar fi sălbatec din parte-mi, când mie, reprezentantul guvernului rus, guvernul român mi-au refuzat. Însă legăturile lui Warszawsky cu guvernul și administrația română au putut obținea căruțele de rechiziție prin personalele sale mijloace". Pe lângă care raport intendentul armatei, ca să motiveze raportul său, anexează în original alăturata scrisoare: 1 decembre 1877 București Excelentie Evsevie Andreivici (Rossisky), "Din depeșa mea și din depeșa ministrului Cogălniceanu vă este deja cunoscut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dară ordinele s-au dat către prefecți cum îmi trebuie mie care se și împlinesc". Acuma repetez plecata și serioasa mea rugăciune pentru înlesnire mie de bani. Aveți în vedere că toată reușirea depandă de la aceasta. Eu oi avea oricâte căruțe va fi de trebuință pentru oricât transport și oriunde veți voi a se transporta, măcar că până acuma cărăușii de bună voie tocmiți nu voiau a merge decât la Șiștov; acuma însă s-a schimbat chestia și merg siliți oriunde vreau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Maiestatea Voastră. Predarea s-a făcut deci duminică, în aceeași zi în care trupele noastre au intrat în triumf în capitală. Sapienti sat. [14 octombrie 1878] DIN ISTORIA CALULUI Homer nu cunoaște încă cavaleria, eroii săi merg la luptă în căruțe, și numai Odisseu și Diomed se suie de două ori pe cai. Abia în timpul istoric al Greciei oamenii încep a călări, iar căruța de bătălie, cu două roți, se mai păstrează pentru alergări în arenă. În timpul lui Solon era o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]