4,453 matches
-
te uită, au chiar o bucătărie adevărată, cu sobă de gătit și cu tot dichisul! CÎnd locuiești Într-un astfel de apartament, urmă el Întorcîndu-se În salonaș, poți uita că nu ești la tine-acasă... Rowe Își pierduse, Însă, nepăsarea și calmul de acum cîteva minute. — Ai observat ceva? Îl Întrebă ea. — Ce anume? Un fost ziarist ar trebui să aibă mai mult spirit de observație. — De unde știi c-am fost ziarist? — Fratele meu a luat toate informațiile. — Toate? — Da... Așadar, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe. Întunericul Îi despărțea acum. Undeva, departe, Începuseră să bubuie tunurile. — Vor aștepta să sune sirenele, spuse ea. Cred că n-au să facă nimic pînă nu coboară toată lumea În adăpost. — Ai auzit?! exclamă Rowe, simțind cum Îi piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța. — Îi simt din ce În ce mai aproape. — Dar n-o să ne dăm bătuți atît de ușor! rosti el. Ajută-mă, te rog, să mut divanul. Împinseră amîndoi divanul spre ușa dinspre bucătărie și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cîteva. Tocmai pentru asemenea cazuri a amenajat doctorul, Într-o aripă izolată a clădirii, pavilionul special. E deservit de un personal aparte, alcătuit din oameni cu nervii tari... Ai Înțeles, cred, că și pentru noi este esențial să ne păstrăm calmul. — SÎnteți cu toții, fără Îndoială, foarte calmi. Cred că doctorul te va supune la un moment dat unui tratament psihanalitic, dar ar fi mult mai bine să-ți recapeți memoria, treptat, În chip firesc. Memoria e ca un film Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și cu o gheretă de scînduri pierdută printre cîmpurile negre - Rowe Îl zări pe Johns. Pesemne că intrase În odaia lui și, găsind-o goală, pornise cu mașina pe urmele lui. Johns Îl văzu numaidecît și se apropie, cu un calm afectat, de ușa compartimentului. În spatele lui se agita controlorul. — Salut, bătrîne! Îl Întîmpină Johns, care părea cam nervos. Hai, coboară. Am venit cu mașina, și Într-o clipă sîntem acasă. Nu vin cu dumneata! — Doctorul e tare mîhnit. A avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întoarse privirea spre ușă, În clipa cînd Davis intra cu o dezinvoltură silită. — Desigur, domnule, urmă el. Cred că umerii au să se așeze după ce-o să purtați puțin costumul... Complicatul plan al domnului Prentice părea să eșueze În fașa calmului imperturbabil al domnului Ford. — Domnul Travers! exclamă Davis, uluit. — Ați spus ceva, domnule? Întrebă domnul Ford, avînd grijă să acopere cu palma pîlnia receptorului. — Ești domnul Travers, nu-i așa? rosti cu șovăială În glas Davis, Înfruntînd privirea senină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încet, cu pași grei, măsurați, profesionali. Rowe se ridică repede și porni după el, simțind că trebuia să facă ceva, pentru ca planul să nu se ducă de rîpă. — Cost! strigă el. Cost! Abia În clipa aceea i se părură ciudate calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată În celălalt capăt al coridorului, ieși valvîrtej domnul Prentice numai În cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pielea arămie; semăna vag cu Kris Kristofferson. Bruno se simțea deprimat; În fond, la ce altceva se așteptase? Poate mai era timp s-o șteargă, cu condiția s-o facă neîntârziat. Aruncă o privire la prietenii săi: Annabelle, cu un calm surprinzător, Începea să-și Întindă cortul; așezat pe o buturugă, Michel desfăcea șnurul de la rucsac; părea total absent. Apa se scurge de-a lungul liniei de pantă. Determinat În principiul său și aproape În fiecare din actele sale, comportamentul uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
De mai multe ori În seara aceea, Annabelle, În timp ce dansa, aruncase priviri În direcția lui. Michel ar fi vrut să se miște, dar nu putuse; avea senzația netă că se scufundă Într-o apă Înghețată. Totuși, totul era nespus de calm. Se simțea separat de lume de câțiva centimetri de vid, formând În jurul lui un soi de carapace sau de armură. 15 A doua zi dimineață, cortul lui Michel era gol. Lucrurile lui dispăruseră, dar lăsase un bilet care anunța, simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În genunchi lângă hoașca răsturnată pe spate, care se vânzolea pe tatami. Yoghina se opri o clipă pentru a constata cu calm: — Da, Jacqueline, faci bine că te-ntinzi, dacă așa Îți vine. Cele două păreau a fi vechi cunoștințe. A doua secvență de scriitură se desfășură ceva mai bine; inspirat de o viziune fugitivă de dimineață, Bruno izbuti să producă poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un fel sau În altul, Încă imposibil de lămurit, nivelul cuantic trebuia să intervină direct În reglementarea fenomenelor biologice. Era aici un Întreg câmp de cercetări, absolut nou. În acea primă seară, Desplechin fu impresionat de mintea deschisă și de calmul tânărului interlocutor. Îl invită la cină, la el acasă, pe rue de l’École-polytechnique, sâmbăta următoare. Avea să fie prezent și un coleg de-al său, biochimist, autorul unor lucrări despre ARN-transcriptaze. Sosind la Desplechin, Michel avu impresia că nimerise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Închiși, când larg deschiși, aștepta. Bineînțeles, putea să vină cineva; atunci trebuia să se ridice, să-și ia ghiozdanul de pe jos, să meargă rapid spre sala În care lecția Începuse deja. Adesea Însă, nu venea nimeni; totul era atât de calm; atunci, pe treptele cenușii, Încet și parcă pe furiș, cu mici elanuri rapide (ora de istorie trecuse, cea de fizică nu Începuse Încă), spiritul lui se Înălța spre bucurie. Astăzi, firește, Împrejurările erau diferite: fusese opțiunea lui să vină aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a fost nevoie să fie implicat procurorul. Un ministru de interne socialist pe nume Helmer a încălcat cu abilitate libertatea presei. Bine‑a făcut, fiindcă, atâta timp cât nu știe nimic, lumea nu se agită și toți ar trebui să‑și păstreze calmul pentru a se evita ciocnirile. Când un ziar devine mincinos, afară cu el! Socialiștii nu sunt tocmai partidul preferat al lui Witkowski, pentru că el nu e muncitor, dar de data asta și‑au făcut bine datoria, trebuie să recunoască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dar acrit, în fotoliu. — Și eu detest plictiseala, duduie ! Se vede, cred. Detest plictiseala, doar se vede. Ca și munca, hărnicia, stăruința. Până și logica. Uneori și adevărul. Sunt un... Primele cuvinte le rostise tare, pornit. Apoi vocea slăbise. Recăpăta calmul, detașarea, voia să se vadă că e în stare, oricând, să ierte. — Da, n-ar merita să vă spun tot ce știu despre Sia Strihan. Nici despre Dinu Barbosa, Tina Mărgărit, despre inginerul Mateescu. Despre Kahane zis Agahane, despre Poetul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să rețină sub pleoape calmul mării fraterne. Coboară, răsuciți, din troleibuze, sar de pe scările autobuzelor, vin și dinspre stațiile de tramvai. Mers grăbit, agitat. Grupuri mici : doi, trei, unul în spatele altuia. Câte unul rămâne în urmă, să cumpere ziarul. Viteza crește, odată cu ora. Coloane tot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul s-a terminat! Și, supunîndu-ne ordinului său obosit și Îngăduitor, ne-am urnit și am plecat. Între timp, mortul zăcea pe spate, dur ca o stîncă, cu chipul mare, rigid, brutal, emanînd forță și calm, Întors spre cer, marcat de o cumplită Încremenire, de o Îngrozitoare demnitate, sub privirea rece și strălucitoare a lunii. Atunci am văzut pentru a doua oară moartea În oraș. A treia oară cînd m-am Întîlnit cu moartea În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lor, s-au Întrunit pentru a răscoli inimile, pentru a zdruncina și ofili trupurile celor care au văzut ivirea morții, după ce momentul primului șoc a trecut, locuitorii orașului au reacționat rapid În fața morții, acceptîndu-i violența, mutilarea sîngeroasă și grozăvia cu calm, ca pe o consecință firească a vieții cotidiene. Dar cînd am văzut moartea pentru a patra oară, locuitorii orașului au rămas Înmărmuriți, Îngroziți, uluiți și Înspăimîntați, așa cum nu fuseseră altă dată; și, totuși, cea de-a patra moarte a survenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pași Înceți pe pardoseala de ciment, la chioșcul de ziare negustorul Își vindea marfa privind doar din cînd În cînd, obosit, spre mortul de pe bancă și spre mulțime, iar În spațiul gol din jurul băncii polițiștii așteptau În picioare, cu același calm imperturbabil. Un om se apropie de polițiști traversînd spațiul gol și intră În vorbă cu unul dintre ei. Polițistul era tînăr, avea gîtul vînjos și fața negricioasă. Vorbea calm, În colțul gurii, cu cel care-i punea Întrebări și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
singuratică a primăverii. Undeva departe, abia perceptibil, plin de jale, Înfiorat de bucurie și de durere, se Înălța glasul unui vapor pierdut În noapte, al unui mare vas ce chema la gura portului. Strada era Întunecată, liniștită, aproape goală, cunoscînd calmul suprem și ceasul scurt de liniște cînd parcă toată zarva și agitația sa sălbatică se opresc pentru a-și trage sufletul și a se pregăti pentru o nouă zi. Din cînd În cînd, taxiurile treceau goale, răzlețe, ca niște proiectile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de la el: muribundul aflase tot ce avea de aflat. Rămase apoi cu ochii țintă la tînăr timp de cîteva minute privindu-l cu zîmbetul său ușor, luminos, puțin ironic și totuși binevoitor. Apoi rosti cu glas obosit și răbdător, cu calmul și hotărîrea ce ți-o dau experiența și moartea. — Tu foarte tiner. Da. Acum vrut se vez tot, se avut tot - dar nu avut nimic. Nu așa? spuse el cu un zîmbet persuasiv. O se schimbe tot. Odată o să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
roșu aprins pornind din colțul buzelor strînse și pata mare, de un roșu aprins, de pe podea. Ce era de făcut? Ce putea face? Lumina obsedantă și fatală a lunii parcă Îi umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de farmecul unui calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de un verde, roșu, galben intens, străpungînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ia, În tropotul lent al calului de la căruța cu lapte ce Înainta pe strada liniștită, În clinchetul sticlelor urmat de o pauză, În pașii grăbiți ai lăptarului și În zăngănitul sticlelor, și, iarăși, În tropotul copitelor și al roților, În calmul dimineții, În puritatea luminii și În cîntecul păsărelelor ce umplea din nou strada scăldată În rouă. În toate aceste gesturi vechi și mereu noi, neschimbate, veșnic misterioase, ce marcau viața și lumina și dimineața, se simțea prezența uriașă și inevitabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce se pierdeau În Întuneric, În coamele dealurilor Împurpurate de lumina eternă ce cobora iute spre umbra răcoroasă și spre tăcerea liliachie. Era prezent În misterul uriaș al pămîntului care, după zbuciumul prăfuit al zilei, se putea cufunda cu un calm desăvîrșit În tăcerea, bucuria, tristețea nopții ce se lăsa. Războiul pătrunsese În toate sunetele și tăcerile, În tristețea, dorul și bucuria, misterul, dorința și bucuria sălbatică ce se nășteau din inima atotcuprinzătoare a nopții parfumate ce Învăluia totul. Pătrunsese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care avea de gând să pornească mica lui anchetă. Acum era foarte curios să știe dacă băiatul fusese acolo și ce aflase. Simțea cum această curiozitate a originilor, de atâtea ori reprimată până atunci, Îl sufocă Încetul cu Încetul. Invidia calmul cu care și-o satisfăcea Popescu și se simțea acum, acolo În fața ferestrei deschise, ca un copil care-și așteaptă tatăl să vină de la război. Deodată sări În picioare și se propti cu coatele de pervazul ferestrei. Într-adevăr, dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un mod ciudat, pare surprins de mărturisire. Grințu adaugă: — S-ar putea ca de la Întâi ianuarie să vin profesor aici, În sat. Mirarea moșului crește și mai mult. Scade apoi vizibil și se stabilește la o cotă normală, apropiată de calm și indiferență. A trebuit să mă duc la poliție ca să completez un chestionar și să-mi pun ștampila pe buletinul de identitate. Prima Întrebare ce mi s-a pus a fost naționalitatea bărbatului meu. Am răspuns că e bulgar, supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]