KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...161 162 163 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

râse el la mine. Și te aude ce spui. Și ce nu spui. Și chiar dacă tu doar vrei ceva, el tot o să te audă. Trupul lui a rămas Însă acolo, la Răsărit, de unde am pornit cu toții la drum. - La drum? Clătină din cap, dar spuse, sigur pe el: - Da. M-a pufnit râsul când mi-am dat seama că făceau alte semne decât noi pentru da și nu. Am Întins spre el mâna rășchirată, În semn de bunăvoință. El făcu semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
a recunoscut imediat chiotele ușoare ale suratelor ei, amestecându-se cu horcăiturile repezite și bolovănoase ale uriașilor. - O să pună mâna pe noi, zise Enkim. Din cauza mea. Lăsați-mă aici. Tu ai treaba ta, Krog, iar tu ai pruncul, Runa. Am clătinat din cap odată cu Runa și i-am făcut semn să tacă. Nici să geamă nu mai putea de acum, săracul! - Încotro? am Întrebat-o pe Runa. - N-am mai fost niciodată pe aici. Doar În povești am auzit de apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din culcuș tot ce adusesem cu noi, dar apa prinse să ne răsucească, așa că am lăsat blănurile și sulița cea mică În culcușul lui Enkim și ne-am agățat de copacul prăvălit. Copacul prinse a pârâi și Începu să se clatine ca o măsea stricată, așa că dădurăm drumul la vale bulumacului și culcușului. Cu chiu cu vai, izbutirăm să ne cățărăm pe stâncă, târându-l pe Enkim după noi și, odată ajunși sus, Runa pufni Într-un râs hohotitor. Ne arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ar da de urmă pe o ploaie ca asta, zise Runa. Hohoti, nepăsătoare, căci nimeni n-ar fi auzit-o pe potopul ăla. Am râs și eu: - Ți-am spus eu că vine ploaia. - Ăla nu era zgomot de ploaie, clătină ea din cap. Am ridicat din umeri și am râs din nou. L-am bătut pe Enkim pe spinare: - Am scăpat, prietene. - Bine. Ce-ar fi atunci să ne vârâm și noi În vreo gaură? ne potoli el veselia. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În mijlocul drumului. Nu le vezi decât dacă ești de-al locului, sau dacă știi dinainte unde să le cauți. Am dat din cap. M-am ghemuit lângă ciudata făcătură. Am atins-o. - Vrei să le spulber? mă Întrebă Minos. Am clătinat din cap. - Lasă-le. Dar, ce-ar fi să trimiți vreun om de-al tău după mine? Să-mi spună ce vor urmăritorii... Dacă aflu ce-au pus la cale, o să știu cum să le zădărnicesc lucrarea. - Mmm... Da. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
hohot năprasnic și Îl puse din nou pe cel ce se juca de-a Enkim să se Împreuneze cu cea care se juca de-a Runa. Chestia asta Îi făcu pe toți, femei și oameni deopotrivă, să râdă de se clătinau copacii. S-au jucat și de-a Unu, și de-a trecerea prin inima nisipului și, tot așa, până ce au ajuns să se joace despre cum ne-am Întâlnit cu ei. În clipa aceea, jocul se opri, dar cei ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ce În ce și, nu trecea nici un nou răsărit fără ca Nunatuk să nu-mi arate unde se mai puseseră maluri de jur Împrejurul Gemenilor. Într-o noapte, ne-a trezit un scârțâit cumplit, iar ghețarul a prins să pârâie și să se clatine ca un bulumac pe apă, de-au Început cu toții să strige Îngroziți, numai că Cipusikii râdeau de mama focului și se plesneau peste coapse. - Las’ că vedeți voi la răsăritul soarelui, ne amenințară ei, iar Nunatuk mă drăgosti cum știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ei, Însă, mă fulgeră cu privirea și spuse: - Și dacă minți? Era un scofâlcit fără pic de păr pe față - un spân. Se sprijinea Într-un toiag și mă măsura din cap până În picioare. În spatele lui, mai erau câțiva care clătinau din cap - se uitau țintă la mine, așteptând răspunsul. - Cine a mai auzit ca Gerul cel Greu să ierte vreun sat? Iarna trecută, care parcă nu se mai termina, nu ne-a iertat deloc. - Dupna, ridică Gupal glasul. Krog ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
neam, ia-i gândul de tot. Ca să-i iei gândul de tot, sperie-l. Ca să-l sperii bine, supune-l astfel Încât să n-aibă habar că e supus. Dacă nu știe că e supus, pânza de păianjen n-o să se clatine prea tare. Asta era un altfel de călătorie - lungă, tare lungă - și ca să ajung până la capătul ei, lupta de sânge nu era decât cel mai mărunt pas. - Uite cum o să facem, le-am zis Într-un târziu. Spuneți-le tuturor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vine. Picioarele vroiau s-o ia din loc, mâinile ni se Încleștau pe sulițe, bâte, topoare și arcuri, inimile ne zgâlțâiau din creștet până În tălpi, iar ochii Începeau să vadă tot parcă, până și cel mai mărunt fir de iarbă clătinat de vânt Între sute și mii de alte fire pe care le vedeam deodată cu cerul, cu pământul și cu vrăjmașii. Și-atunci, am Început să strigăm: - Poate mor, poate scap! Dacă mor, n-o să mor, Mă fac una cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Între coaste, și l-am Împuns cu putere, brusc, făcându-l să Înmoaie strânsoarea. Se Îndreptă de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva sulițe sau topoare, sau măcar pietroaie când, deodată am zărit-o pe Runa: era undeva În spatele lui Scept și Își ațintea arcul spre el. Trase de coardă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am plecat În călătorie acum... mă uitai la micuțul Unu, care, de la o vreme se pricepea tare bine să se certe cu mumă-sa. Am plecat de-aici acum mai bine de doi ani. Barra se uită la munții mei, clătinând din cap. Nici pe departe nu aduceau cu Muntele Mamă, și nici de speriat nu ne speriau la fel. Numai iarna trebuia să fii cu băgare de seamă să nu te rătăcești În viscol; altminteri erau munți tare buni. - Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

Îl compătimeam, deși nu mă simțeam bine nici eu și inima mi‑era cât un purice. - Îmi datorezi acest lucru, a stăruit Vela. Ce voia să spună? Dar eu din principiu nu discut cu oamenii iraționali. M‑am mulțumit să clatin din cap și să repet: - Nu se poate face așa ceva, nu se poate și n‑am să accept. - Nu? - Tu nu Înțelegi ce Îmi ceri. - Nu? - Din tonul tău reiese că eu nu știu ce fac. Frumos! Niciodată nu m‑am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

apă.): Să nu... să nu se... GRUBI: Haideți, mă, luați apă! MAJORDOMUL (Cere din gesturi puțină apă de la GRUBI.) GRUBI (Râzând.): Vino și ia! VIZITATORUL (Însetat; gest „nu, asta nu, niciodată”) GRUBI: Vino, mă, că nu-ți face nimic VIZITATORUL (Clatină din cap.) GRUBI (Stropindu-l pe VIZITATOR.): Na! Vino să bei! MAJORDOMUL (Încercând și el apa.): Așa ceva... așa ceva... Domnilor, era să dăm ortul popii. GRUBI: E! BRUNO ( Se spală și bea.): Uf! Ce zi! MAJORDOMUL: Era să dăm ortul... (Soarbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
face loc pe marginea gropii și își așază picioarele în groapă; înghesuială violentă, fiecare încearcă să-și ocupe un loc cât mai bun și mai comod; se împing unii pe alții, se bruschează; lanțul de trupuri de pe marginea gropii se clatină mereu, amenințător și sufocant.) GRUBI (Speriat.): Stați acolo! Stați așa! BRUNO: Ce-nseamnă. asta? OMUL CU SACAUA: Ha! Stați aici și bateți câmpii! ORBUL: Adică voi să stați tot timpul pe scenă și noi să nu spunem nimic. Adică noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se va chirci și mai tare și se va lovi cu pumnii în cap. Explozii care se apropie și cutremurarea scenei. Apocalipsa e chiar deasupra pivniței. PARASCHIV urlă. De sus cad bucăți de tencuială. Curge praf din tavan. Trompeta se clatină pe cui, la început mai slab, apoi pendulează puternic. Flacăra lumânării tremură. Apocalipsa la apogeu. Trompeta sare din cui și se rostogolește pe jos. Îndepărtarea apocalipsei. Zgomote în descreștere. Zvâcniri îndepărtate. Sunete care se sting. Din când în când câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Rupe un băț de chibrit în două.) PARASCHIV (Neașteptat de violent, aruncă în MACABEUS cu trompeta.): Na! Sparge-o! (Pauză; MACABEUS se scobește între dinți cu o jumătate de chibrit.) MACABEUS: Mai bine fă ceva de mâncare. PARASCHIV (Începe să clatine din cap.) MACABEUS: Auzi?... Îmi ghiorăie mațele. PARASCHIV (Clatină tot mai puternic din cap.) MACABEUS: Curăță niște cartofi! PARASCHIV (În transă nervoasă.): Nu... nu... nu... nu... nu... MACABEUS ( Se ridică, vine în spatele lui PARASCHIV și-l lovește puternic cu piciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de violent, aruncă în MACABEUS cu trompeta.): Na! Sparge-o! (Pauză; MACABEUS se scobește între dinți cu o jumătate de chibrit.) MACABEUS: Mai bine fă ceva de mâncare. PARASCHIV (Începe să clatine din cap.) MACABEUS: Auzi?... Îmi ghiorăie mațele. PARASCHIV (Clatină tot mai puternic din cap.) MACABEUS: Curăță niște cartofi! PARASCHIV (În transă nervoasă.): Nu... nu... nu... nu... nu... MACABEUS ( Se ridică, vine în spatele lui PARASCHIV și-l lovește puternic cu piciorul.) PARASCHIV: Nu da! MACABEUS (Blând.): Curăță! PARASCHIV (Se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Bea... hai... cască gura... Mă! (Violent.) Bea! (Neputincios.) Bea puțin!... Bea mă... O să-ți treacă... MACABEUS (Urlet dement la atingerea alcoolului de piele.) PARASCHIV (Sare speriat.): Taci! Taci! (Îi ia capul în palme, îl leagănă.) Taci puțin... Fă așa... (Îi clatină capul.) MACABEUS (Grohăie; încearcă să se slujească de mâini, neputință, mâinile sale vor funcționa acum ca niște cioturi.) PARASCHIV: Gata... gata... (Îi pune din nou bidonul la gură; MACABEUS soarbe câteva înghițituri.) Așa... așa... MACABEUS (Grohăind, cu alcoolul curgându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mai departe la împachetat.) MACABEUS (Mieros.): Auzi... PARASCHIV: Ce-i? MACABEUS: Iar începe... PARASCHIV: Ce? MACABEUS: Să mă doară... Parcă mă doare în gât... Nu vrei să vii puțin... să te uiți în gât... PARASCHIV: Nu. MACABEUS (Începe să se clatine încet.): Mă doare urât... mă doare în gât... ar trebui să-mi pui ceva pe gât... PARASCHIV: Tssst! MACABEUS ( Se clatină de durere.): Huuu... Mă doare în fundul gâtului... Uuuu... Ce mă doare... PARASCHIV: Unde? (Se apropie.) MACABEUS (Căscând gura.): Aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
doare în gât... Nu vrei să vii puțin... să te uiți în gât... PARASCHIV: Nu. MACABEUS (Începe să se clatine încet.): Mă doare urât... mă doare în gât... ar trebui să-mi pui ceva pe gât... PARASCHIV: Tssst! MACABEUS ( Se clatină de durere.): Huuu... Mă doare în fundul gâtului... Uuuu... Ce mă doare... PARASCHIV: Unde? (Se apropie.) MACABEUS (Căscând gura.): Aici, aici... (Perfid, pe măsură ce simte apropierea lui PARASCHIV, se încordează; între mâinile sale bandajate încearcă să prindă o bucată de lemn.) PARASCHIV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu mă mai auzi... MACABEUS: Taci măcar zece minute... Măcar un minut... PARASCHIV: Ce? Gata? Te-ai scârbit de mine? Nu-ți mai place cu mine? Vrei să te pocnesc? Vrei să-ți dau pantalonii jos? MACABEUS (Urlă dement, se clatină.): Nu mai pot... Crede-mă că nu mai pot. Du-mă afară și lasă-mă afară... Du-mă sus... Mă duci sus? Lasă-mă acolo, sus... Vreau să mă duci sus... Mă duci sus? PARASCHIV: Vrei să te găsească? Vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sfooorrr... înțelegi, măcar atâtica...) PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că măcar puțin ar trebui să dormim. INAMICUL (Către MACABEUS.): Ca să prindem puteri... MACABEUS (Către PARASCHIV.): Ca să prindă puteri... INAMICUL (Către PARASCHIV: că dacă nu dormim, haț, nu mai avem putere, ne clătinam, ca două degete care se clatină pe masă, uite, pâș-pâș, gluc... pâș-pâș, gluc... vezi? nu se pot ține... alunecă...) PARASCHIV (Către MACABEUS.): El nu se poate ține pe picioare dacă nu doarme. INAMICUL (Către MACABEUS.): Minte. MACABEUS (Către PARASCHIV.): Minți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
MACABEUS.): Zice că măcar puțin ar trebui să dormim. INAMICUL (Către MACABEUS.): Ca să prindem puteri... MACABEUS (Către PARASCHIV.): Ca să prindă puteri... INAMICUL (Către PARASCHIV: că dacă nu dormim, haț, nu mai avem putere, ne clătinam, ca două degete care se clatină pe masă, uite, pâș-pâș, gluc... pâș-pâș, gluc... vezi? nu se pot ține... alunecă...) PARASCHIV (Către MACABEUS.): El nu se poate ține pe picioare dacă nu doarme. INAMICUL (Către MACABEUS.): Minte. MACABEUS (Către PARASCHIV.): Minți. PARASCHIV (Adormit ușor după masa copioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nisip, trebuie să-ți iei și niște pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte rafale de vânt, se deschide o ușă de câteva ori, bătută de vânt, se clatină obloanele, clopotul de pe peron; senzație de straniu, de care plutește în aer.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzațiile sale.): Iar mi se pare... mi se pare că se ciocnesc două picături de apă... Mi se pare că se rostogolește o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]