5,610 matches
-
apreciată decît încet"; o iubire nu reușește pe deplin decît în legendă, această formă de irumpere a eternității în timpul cuvintelor, gîndește Orsenna. Brutală sau fantezistă, iată rezistența la degradarea ambiantă. Și atunci, mai avem vreo șansă de a sparge acest coșmar cuantic în care ne oglindim? Se pare că da, spune Houellebecq, căci "îndată ce iubim, suntem mai puțin particule elementare." Să ne oprim aici, înainte de a-l întreba dacă e pentru mult timp... 2. Premii literare (2010-2013) O familie de mincinoși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o aventură de un an, într-o cabană izolată, menită să reînnoade relațiile dintre cei doi și să permită un nou început. Atîta doar că asprimile vieții și slăbiciunile tatălui transformă acest huis clos ce se dorea tămăduitor într-un coșmar violent și imprevizibil. Sukkwan Island e o poveste aproape insuportabilă, antrenîndu-ne vertiginos în adîncurile tulburi ale sufletului omenesc. Angoasa veninoasă ce se dezvoltă într-un adevărat infern mental are ceva pe cît de întunecat pe atît de seducător. Natura miraculoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e puștiul, maestrul narativ al acestui crescendo incandescent. Sukkwan Island e o carte tulburătoare, care deranjează în multe privințe, de la situațiile absurde pînă la brutalitatea relațiilor umane, de la spaimele cotidiene la cele infinit mai greu de vindecat și controlat ale coșmarului nocturn care, treptat, nu se mai retrage în faldurile obscure ale inconștientului, ci invadează realul... Ce visezi? Roy se gîndea și nu găsea niciun răspuns. Avea impresia că nu făcea decît să încerce să supraviețuiască visului tatălui său. Moartea de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
agreabile... Toate aceste elemente foarte personale se strecoară de la sine în povestirile pe care le scriu. Dar pentru că au rămas atîta vreme cufundate în obscuritate, aceste elemente, în ciuda caracterului lor luminos, se întunecă pînă la a deveni, uneori, viziuni de coșmar. Culmea e că nu sunt un pesimist. Mai degrabă contrariul. Ceea ce doresc să arăt în povestirile mele e faptul că, pentru a spera, trebuie să traversezi un lung coșmar. Pentru a căuta lumina, trebuie să fii înconjurat de tenebre adînci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lor luminos, se întunecă pînă la a deveni, uneori, viziuni de coșmar. Culmea e că nu sunt un pesimist. Mai degrabă contrariul. Ceea ce doresc să arăt în povestirile mele e faptul că, pentru a spera, trebuie să traversezi un lung coșmar. Pentru a căuta lumina, trebuie să fii înconjurat de tenebre adînci. Pentru a cunoaște liniștea, trebuie să treci printr-o violență care îți scapă. Fragmente dintr-un interviu al lui Didier Jacob, 26 august 2011). Sun Tzu à la française
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cerințelor analizei, prin filtrarea și interpretarea evenimentelor. Astfel, "trecutul nu este ceva care poate fi evitat, de care să poți fugi sau pe care să îl poți controla așa cum diferite forme ale artei moderne sugerează prin concepția lor implicită asupra "coșmarului" istoriei. Trecutul este ceva cu care trebuie să ajungem la o înțelegere [...] Astăzi nu avem acces la trecut decât prin urmele sale documente, mărturii ale martorilor și alte materiale de arhivă. Cu alte cuvinte, nu dispunem decât de reprezentări ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din 1929. Totuși, consecințele Marii Depresiuni au fost mult mai profunde în alte părți. Colapsul economic din Germania și Italia a favorizat venirea naziștilor ș i a fasciștilor la putere - moment în care lumea a intrat în cel mai negru coșmar imaginabil: cel de al Doilea Război Mondial. Colapsul economiilor globale ne oferă două lecț ii importante. În pri mul rând, globalizarea nu este o forță economic ă v eșnică, ea putând fi sto pată; în al doilea rând, putem susține
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
economice naționale necorelat e j ust cu influențele interna ționalizării putând conduce la dezechilibre economice grave. Dar, atunci când astfel de avertismente sunt date într o perioadă de creștere economică, aproape nimeni nu le ia în seama, acestea fiind considerate doar coșmaruri care îi bântuie pe cei care nu cred î n m ecanismul piețelor. CONCLUZIILE, REZULTATELE șI PERSPECTIVELE CERCETĂRII Această parte a lucrării constituie o provocare în încercarea de a formula cele mai importan te concluzii care se pot degaja în urma
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
dușuri reci și să iau bromură de potasiu". Anxietatea îndelung distilată răbufnește; starea de expectativă, de întâmpinare a unei primejdii indefinite, dar iminente devine tot mai puternică (25 mai). Somnul este întrerupt de vise îngrozitoare, asemănătoare, ca forță de persuasiune, coșmarelor recurente din proza lui Edgar Lucas White: "un coșmar mă bântuie. Știu că sunt culcat și că dorm... O simt și o știu... Și tot atât de bine simt că cineva se apropie de mine, mă privește, mă pipăie, se urcă pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
îndelung distilată răbufnește; starea de expectativă, de întâmpinare a unei primejdii indefinite, dar iminente devine tot mai puternică (25 mai). Somnul este întrerupt de vise îngrozitoare, asemănătoare, ca forță de persuasiune, coșmarelor recurente din proza lui Edgar Lucas White: "un coșmar mă bântuie. Știu că sunt culcat și că dorm... O simt și o știu... Și tot atât de bine simt că cineva se apropie de mine, mă privește, mă pipăie, se urcă pe patul meu, îmi pune genunchiul în piept, mă ia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de nimeni, dar care nu este, prin aceasta, mai puțin real. Curând după întoarcere (3 iulie), simptomele se reinstalează: "Am dormit prost". În scurt timp, totul devine limpede (4 iulie): Fără îndoială, m-am îmbolnăvit din nou. Am iarăși vechile coșmare. Noaptea aceasta am simțit că cineva s-a ghemuit pe pieptul meu și cu gura lipită de a mea îmi sorbea viața". Apoi, brusc, are loc o întâmplare bulversantă (5 iulie): "Așa cum fac acum în fiecare seară, încuiasem ușa; apoi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
putea spune, dacă aș avea în vedere aserțiunea lui Elaine L. Graham, referitoare la proza consacrată Necunoscutului: "[t]ensiunea dintre frământarea noastră culturală în direcția schimbării și teama simultană de aceasta se exprimă, adesea, sub forma unor narațiuni-avertisment, ce reflectă coșmarurile pe care Necunoscutul le poate genera" (2002: 145). Cu alte cuvinte, autorul este, concomitent, sedus de ideea unui viitor necunoscut, care, exact în momentul imaginării sale, produce, în virtutea noutății absolute și a violării de paradigmă fenomenologică, aprehensiune. Dacă adaug la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ideea unui viitor necunoscut, care, exact în momentul imaginării sale, produce, în virtutea noutății absolute și a violării de paradigmă fenomenologică, aprehensiune. Dacă adaug la aceasta observația ulterioară a lui Graham, conform căreia acest tipar narativ este înclinat "să ducă aceste coșmaruri la extrem schimbarea apocaliptică, implicând distrugerea fie a întregii planete, fie doar a unui stil de viață special" (2002: 145), se observă că nuvela lui Maupassant s-ar putea înscrie cu succes printre operele de pionierat ale trend-ului, inspirând
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
curaj îi dispare, mai ales în fața asaltului susținut al elementelor naturale dezlănțuite. (Temerile îi fuseseră alimentate, în prealabil, de istorisirea babei Axinia, care redă, în formă romanțată, îngrozitorul sfârșit al duducăi Safta.) Eroul este catapultat subit într-o atmosferă de coșmar: "O șuierătură de vânt ce auzii fără veste prin horn mă făcu să cred un moment că sunt în mijlocul unei stepe, înconjurat de dihănii". Încatenarea secvențelor generatoare de teroare este solidă, iar cadența enumerațiilor creează efectul unei cavalcade emoționale greu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de portiță; iar doi dintre demoni săreau înăuntru. Într-o clipă, unul își înfigea ghearele în gâtlejul copilului, îi oprea strigătul, pe când altul i se așeza grecește pe piept și rânjea, și sfâșâindu-i cărnurile, scotocind cu unghiile pe sub coaste...". Secvențele coșmarului nocturn nu sunt ușor de efasat în mintea lectorului, Macedonski izbutind să ofere, în aceste rânduri, un genuin regal al teribilului. * * * Barbu Delavrancea introduce, la noi, teroarea somnambulică, obsesia morții violente care transcende orice formă de control rațional. Trubadurul (1887
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sub presiunea subiectului: "Trăiam deștept și-n somn. Sufeream la lumină și pe întuneric. Îmbătrâneam în loc să cresc. Visele se înmulțeau și mai toate se sfârșeau cu o babă bătrână, spaimă de urâtă, numai cu doi dinți în gingia de sus". Coșmarul este implacabil prin recurență; simțurile eroului se ascut atât de tare, încât simpla utilizare a organelor senzoriale devine inutilă: "Astă babă mă lua la goană, și eu fugeam de-mi răpăiau tălpile; sfărâmam bolovanii, săream șanțurile, treceam prin mărăcini; oasele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
călcâielor mi se înjunghiau și mi se oprea răsuflarea. Și baba, după mine, în spatele meu, cu mâna de umerii mei; îi simțeam suflarea ei de gheață și îi vedeam, fără să mă uit înapoi, văpăile ochilor". Aparent interminabila încatenare de coșmaruri care efasează granițele dintre real și ireal se încheie cu concluzia că fata de pe masa de disecție era Bălaia, o prietenă din copilărie, albă (paloarea tipică anemicilor), zveltă și cu ochii verzi. Revelația îl proiectează pe Trubadur într-o criză
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
distilat în capsule de teroare veritabilă, eliberate cu precizia unui genuin explorator al emoțiilor: "Visez că dorm adânc în patul în care m-am culcat de cu seară. E același decor și timpul aproximativ exact aș nopții; dacă, de pildă, coșmarul începe la mijlocul nopții el mă situează cu exactitudine în felul acela de întuneric și de tăcere care domnește la acea oră. Văd în vis și simt poziția în care mă aflu, știu în care pat și în care odaie dorm
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Trezirea reprezintă o pseudo-revenire la realitate, aceasta fiind însă imbricată între felii indistincte de orori onirice: "Mă găsesc deodată în odaia mea adevărată care e identică odăii din vis, în poziția în care mă visam, la ora când bănuiam în coșmar că mă zbat". Irealitatea din vis este consubstanțială cu realitatea obiectivă: "Mă zbat acum în realitate, țip, implor să fiu trezit în altă viață, în viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acum în realitate, țip, implor să fiu trezit în altă viață, în viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu și că trăiesc, dar lipsește ceva în toate acestea, așa ca în grozavul meu coșmar". Această je-ne-sais-quoi este o carență ontologică elementară, care antrenează, ineluctabil, katabasis: "În jurul meu realitatea exactă mă trage tot mai jos, încercând să mă scufunde". Întrebării retorice "[c]ine mă va trezi" îi urmează un singur enunț, implacabil prin conciziune: "Întotdeauna
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se repede țintă pe cele trei trepte și-ntr-o clipă, apucând în palma dreaptă capul copilului, în cea stângă pe al Surei, le izbește pe unul de altul cu atâta putere, că le confundă ca pe niște ouă moi...". Coșmarul se întrerupe brusc, tocmai pe când Leiba visa că toată lumea conspiră ca să-i distrugă pe el și pe familia lui. După sosirea diligenței, Zibal asistă la o savantă conversație polemică între un student la filosofie și un student la medicină, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aplicației determinismului științific în literatură, iar explicațiile furnizate integrează datele problemei în contururile plauzibile ale eredității deficitare. Portretul-robot al maniacului criminal care rezultă din analiza naturalistă se suprapune, în mintea deja tulburată a lui Leiba, imaginii lui Gheorghe. Reveria posterioară coșmarului oniric este, prin detaliile de tortură, încă mai înspăimântătoare. Dar climaxul ororilor este constituit, migălos și rafinat, de starea de suspendare temporală, de plasare între paranteze cronologice, de amânare indefinită în care se găsește psihicul eroului, deoarece, propriu-zis, nici o agresiune
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
substantivală: "Toate obiectele de pe mese, de pe etajere, de pe gueridoane, toate perinele divanului, mototolite de spasmul dragostei, ofereau acum o priveliște anostă, dezgustătoare. Pretutindeni se încuibase mirosul de cojoc umed și de iuft. Și pentru totdeauna". Pentru a se elibera din coșmarul impurității provocate de intruziunea "străinului", eroina, posedată de un spirit tragic, nu are alternativă. Preparativele sunt transparente: "Înfiorată, ea-și îmbrăcă paltonul îmblănit din dulapul în care mirosul impur nu putuse să pătrundă. Îți acoperi capul cu șalul și porni
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
descleștarea". Efectul loviturii este mult mai puternic decât se scontase: Nicolae "făcu repezit câțiva pași, duse mâinile la stomac, horcăind, se întoarse în loc într-un picior și se prăbuși cu capul peste colțul ascuțit al biroului". Cu toate că asaltul fizic încetase, coșmarul lui Costache continuă în imaginația care dictează asupra organelor de simț: "Brumă se sprijini de birou, respirând repede. Nu izbutea să răsufle adânc. Respira superficial și scurt. Inima îi bătea cu lovituri de ciocan. Avu din nou senzația unor pumni
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al feeriei infantile.87 Pe de altă parte, Matei Călinescu, mai prudent, se mulțumește să nuanțeze, fără a respinge însă viziunea lui Caillois, sugerând că "fantasticul nu e numaidecât terifiant. Incomprehensibilul nu ascunde numai amenințări, după cum nu toate visele sunt coșmaruri" (1970: 169). Punctul meu de vedere este că fantasticul este o categorie estetică mult prea largă pentru a putea fi redusă atât de drastic la terifiant. În definitiv, numai câmpul semantic al termenului implică, virtual, o infinitate de sensuri. Astfel
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]