9,252 matches
-
hambar. Stăteau printre războaie și alte instrumente de tors, coșuri pline ochi de lână și in, lăzi, dulapuri pline de pânze și de piei, vase cu tăciuni stinși. M-am plecat în fața celor măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate. Am fost întâmpinat cu un murmur de mulțumire, și ochii mei s-au bucurat să vadă fețe albe, ochi albaștri și plete blonde, despletite sau împletite. Doar câteva aveau fețe pistruiate, ochi apoși și păr roșcat. Măsurând patru coți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vârstei înaintate, se îmbrăca ostentativ de elegant. Pe cap avea un văl prețios, prins în părul încă blond cu agrafe de fildeș. Partea din față a cămășii era brodată cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o bucată lungă de pânză cu care femeile longobarde își înfășoară de mai multe ori șoldurile, era din bumbac fin, prinsă cu fibule de aur dispuse ca treptele unei scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
departe de el. Era bătrân, nu glumă, căci trunchiul îi era maltratat, răsucit și despicat în mijloc de o scorbură în care puteau să încapă pe puțin trei oameni. Faroald mă aștepta. Era îmbrăcat cu o tunică albă, fără fireturile colorate specifice, deoarece, în cazul de față, reprezenta întreaga comunitate. Se sprijinea, ca de un toiag, de o spadă longobardă lungă, vârâtă într-o teacă de piele și lemn. - Cunoști regulile, nu? m-a apostrofat el încruntat. - Desigur, am răspuns. Drept care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acopereați cu gunoi de grajd ca să țină de cald. M-a condus într-un colț. Ascunse sub o veche piele de cerb, erau o dagă romană în stare bună, vârfuri ruginite de lance și săgeți, fibule, monede, vase de sticlă colorată. A scos afară dintr-o gaură acoperită cu o piatră o pereche de cercei de aur. Din colecție mai făceau parte inele și brățări de aur și argint, un colier cu două pietre și diferite monede. - Sunt lucruri de valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei nu l-am zărit pe Rotari și nici urmă de soldați. Un majordom, având în mână un toiag de argint, a cerut oaspeților să coboare în for. Aceștia s-au supus, ca niște miei. Cu veșmintele lor lungi și colorate, cu părul lor presărat cu pulbere de aur, cu mantiile ușoare prinse în fibule rotunde lăcuite, cu armele atârnate de centuri luxoase, aveau înfățișarea unor regi. Solul a surâs și a făcut un gest amplu cu mâinile, ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simplu uimiți: nici măcar Pavia nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu cât ne apropiam de porți, cu atât lumea din jurul nostru devenea mai numeroasă. Intra și ieșea din strada principală printr-o seamă de ulițe, roind într-un du-te-vino colorat și plin de zarvă, care culmina la intrarea în cetate. Unii pe jos și unii călare pe măgari și în care trase de boi cu coarne enorme; alții coborau din bărci minuscule de-a lungul canalelor mocirloase. Ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
kavhan și tarhan, ordonându-ne să ne predăm. Am fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ele, asta-i tot. Viața este această Înșiruire de Întâmplări banale, cazuale, chiar lipsite de sens, ale căror consecințe sunt atât de imprevizibile, atât de disproporționate uneori. Și În momentul acela Își dădu seama că pe monitor strălucea o imagine colorată, ce nu era prea bine focalizată: două chipuri tremurânde, Încadrate Într-un chenar luminos, de parc-ar fi fost doi criminali sau doi sfinți. Ambele fețe aveau surâsuri stereotipe și dinți perfecți, clape de pian. Sub fotografii - căci fotografii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prefera pe Brian Warner, alias Marilyn Manson - despre care nimeni n-ar fi știut să spună dacă era bărbat, femeie sau demon. Metroul sosi cu o rafală de vânt. Pe lateralele sale, până sus pe ferestre, cineva suflase cu vopsea colorată un popor Întreg de oameni ciudați, triști și melancolici. Pe ușa ultimului vagon, un omuleț cu părul lung ținea În mână o telecomandă, pregătit să apese unicul ei buton. FĂ BUM! Îi spunea Emmei, lui Kevin și Valentinei. Dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
italian pe care Sasha era bucuros că trebuie să-l predea elevilor săi. Valentina stătea În picioare lângă catedră, cu antologia În mână. O fată ca atâtea alte mii, cu părul strâns În coadă de cal, cu tricoul În dungi colorate, care-i lăsa descoperite clavicula și brațele prea subțiri, cu blugii atât de joși Încât lăsau să se Întrevadă marginea chiloților. O puștoaică nesigură și confuză - o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care Îl imitau Întotdeauna pe Anzalone, Începură să râdă. — Hai să ne jucăm cu ele Înăuntru, altfel ni le iau surorile, spuse Anzalone. Băile copiilor nu au uși. Cinci toalete mici stăteau aliniate una lângă alta, despărțite doar de paravane colorate. E un lucru inexplicabil, pentru că, nicăieri altundeva toaletele nu sunt așa, goale - nici În case, nici În gări, nici În cinematografe. Kevin nu făcea niciodată pipi la școală, căci se rușina să fie văzut cu pantalonii În vine și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Emma, Emma - fiecare colț din orașul acesta Îți strigă numele. Tot ce n-am făcut, toate ocaziile pe care le-am pierdut. Se așezară la Tre Scalini și comandară trei Înghețate imense În cupe strălucitoare de argint - câte trei biluțe colorate ca niște becuri. Coacăze, ciocolată și pepene roșu. Kevin, care de teamă să nu și-l piardă, Își legase de mână balonul roșu de la petrecerea Camillei, Își suge acum lingurița, iar frișca Îi desenează două mustăți albe pe buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Regele Leu. Șase mii de lire. — Trebuie să Înapoiați caseta până luni dimineață, altfel plătiți În plus, Îl avertiză casiera. — OK, spuse Antonio. Îmi voi aminti. Urcară dealul Încet. De-a lungul străzii simbolurile companiilor aeriene desenau jocuri de lumini colorate. Air Algerie. Air Gabon. — Gabonul e În Africa, unde este Simba, babuinul șaman Rafiki, mistrețul Pumba și hienele cele rele, spuse Kevin. — Vrei să mergi În Africa să vezi leii și elefanții? Întrebă Antonio. — Când? veni răspunsul lui Kevin. Colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
apă de pe terasa de deasupra clădirii. Și praf. Grămăjoare de praf pe mochetă, ghirlande de praf ce atârnau la colțuri din tavan, un văl de praf acoperea măsuța și cele câteva bibelouri ce supraviețuiseră fugii lor - un Pinochio de lemn colorat, un bulgăre de sticlă cu zăpadă ce cădea peste statuia Madonei din Loreto, un pumn de monede de argint din cine știe ce epocă și țară. Valentina traversă salonul și se opri la ușa verandei. Își amintea bine când o construiseră. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așteaptă în strada Gelu Căpitanul, peste care plutea aripa răcoroasă a altor timpuri. Zogru se gândea acum la prima zi de Paște, care i-a umplut sufletul de bucurie și, ori de câte ori venea sărbătoarea aceasta, își amintea de ziua însorită și colorată pe care o trăise la conacul din Coteni, în anul 1460, înainte de a se numi Comoșteni, prin dania măicuție Nălbica. Pe balustrada cerdacului erau așezate coșuri albe, împodobite cu crengi de salcie și încărcate de ouă încondeiate. Toată ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ei, să zicem c-a fost ideea mea. Acum locuiește în casa mea și merge o dată pe săptămână la Palat. Mihnea vorbea cu familiaritate, ca și când de mult aștepta un interlocutor căruia să-i poată spună toate aceste lucruri. Avea unghiile colorate purpuriu, lungi și ascuțite, iar fata îl privea uluită și drogată cu cuvintele lui. Printre coloanele de lemn lucios a apărut fără veste Talpă, care, după plecăciunea lungă și executată cu grijă artistică, îi șoptise stăpânului său: - A sosit, mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a scos un pachet de plăcuțe dreptunghiulare, învelit într-o cârpă verde. Erau cărți de tarot desenate pe hârtie venețiană, lipită pe scândurele subțiri și învechite. În încăpere, flacăra opaițului împodobit cu șerpi încolăciți arunca o lumină argintie peste figurile colorate ale cărților. Apoi Xenopol s-a speriat. - O, nu, domnița mea, a început el, e ceva ce nu știu cum să-ți spun, parcă s-ar petrece acum. Fata îl privea nedumerită, curioasă și speriată puțin, fără să îndrăznească să întrebe. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care mai de care în haine ce păreau neatinse, de toate culorile și de toate croielile. Dar ceea ce-l uimise cel mai mult pe Zogru era abundența de femei parfumate, cu părul strâns în panglici de mătase sau de catifea colorată și cu hainele acoperite de mărgele. Cutreierase câtva timp, poate un ceas bun, pe lângă prăvăliile ce vindeau pânzeturi, mărgele, păpuși, coșuri de toate mărimile, mâncare caldă, care împrăștia peste tot un miros necruțător de friptură usturoiată. Și probabil că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
om mort pe malul lacului. Din aproape în aproape, călugării descoperiseră că pe ușa mănăstirii lor era zugrăvit portretul lui Pampu, cu părul negru, cu fața senină și buzele pregătite să vorbească. Până și opincile erau aceleași, legate cu șnururi colorate. La început, părintele Damaschin spusese că spiritul de om curat al lui Pampu se ridicase până la oameni, prin voința lui Iisus. Apoi, oamenii începuseră să creadă că însuși Mântuitorul se afla coborât în ființa plăpândă de om, venit să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
avea clienți. A deschis cartea din datorie: să se uite, să citească vreo pagină, ca pe urmă să poată să-i spună colegei de bancă am încercat, am ajuns până acolo și m-am plictisit. Era o carte cu coperte colorate și tocite, pe care scria cu litere inelate și alunecoase: Iluzii pierdute. Și-a citit toată după-amiaza și în zilele următoare și apoi alte cărți, încât pe la începutul lui noiembrie se afla în plină febră a cititului, de parcă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Andrei Ionescu încep să se miște. Lent, ca și cum ar fi vrut să spună ceva, într-un moment de mare nehotărâre. Apoi oftează lung și din gura lui începe să se prelingă un fuior de abur violet, ca o ceață colorată și grăbită. Sunt valuri de aburi liliachii și fierbinți care se rostogolesc ca o invazie de petale. Zogru privește liniștit, ca la un spectacol, așa încât reacția Giuliei îl ia prin surprindere. Ea așază tuberoza pe televizor, se repede spre Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru privește liniștit, ca la un spectacol, așa încât reacția Giuliei îl ia prin surprindere. Ea așază tuberoza pe televizor, se repede spre Andrei Ionescu și îl prinde cu amândouă mâinile de umeri. Prin creierul ei zboară un milion de baloane colorate și cu această bucurie, care îl cuprinde și pe Zogru, soarbe valul cald venit din rărunchii lui Andrei Ionescu. Este ca un aspirator uriaș, care nu doar că suge suflul de liliac, dar face ca și corpul bărbatului să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acest pământ. Ele cuib își construiesc, Nicidecum nu-l părăsesc Doar când pleacă-n Țara caldă și îndepărtată. Ele-n stoluri zboară-ntruna, Iar când vine furtuna, Într-un copac se adăpostesc Până ce răsare luna. Cerul Cerul înstelat De lună colorat, E-un peisaj frumos Și miraculos. Iar când soarele răsare Cu razele-i încântătoare, Face un minunat tablou Creat de Dumnezeu. Zăpada Zăpada cristalină Pe jos s-a așternut În casă-i cald și bine Asta e de știut. Afară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ajuns în vie. Cu nori plumburii Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie. Cocoșii Doi cocoși năzbâtioși Stau pe gard foarte voioși Unul țipă, altul tace Pân’ la urmă-și fac o pace Colorați și bătăuși Se gândesc la cărăbuși De mâncat nu prea au ce Că-s ascunse râmele Cocoșii, cocoșii, Azi s-au bătut cu roșii Când eu am ieșit din casă Au găsit o râmă grasă Imediat s-au luat la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]