4,653 matches
-
de proprietate de la domnii vechi ai Moldovei. Din această cauză și din altele, printre care și aceea că ei nu au putut dovedi prin „uricul satului” „Talpa” Frunteștilor, actul care să le arate începutul și hotarele, au ajuns ca în „Condica liuzilor” (un recensământ al birnicilor) din 1803, Frunteștii să fie înscris ca sat al banului Ștefan Roset, sat de clăcași, așa cum se arată și în harta publicată tot atunci. Toate încercările boierilor Rosetti de a-i supune pe răzeși la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
România, grânarul Europei”, repetat de neștiutori și acum, pe la televizor. România nu producea decât 3% din grâul necesar Europei. La începutul secolului al XIX-lea, un domnitor fanariot ca Alexandru Moruzi se interesa de dezvoltarea economică a țării și, prin „Condica liuzilor”, înregistra populația birnică, arătând și principala ocupație a locuitorilor: „lucru pământului, vii, pomăt, creșterea vitelor, apicultura, butnăritul, cărăușia”; la acestea adăugându-se, în 1851, când s-a realizat o catagrafie, că „femeile cultivau sămânța gândacilor de mătase” și că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
le sunt cunoscute. Ei (moldovenii - n.a.) cred că oamenii învățați își pierd mintea...învățătura e treaba popilor; pentru un om de rând este de ajunsă dacă știe să citească și să scrie, să-și scrie numele, să-și treacă în condica lui un bou alb, negru și cu coarne, caii, oile și alte dobitoace de povară, stupii și oricare alte lucruri ca acestea; toate celelalte sunt netrebuincioase.” Desigur, este o exagerare, când Dimitrie Cantemir spune că pentru omul de rând e
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la 2 clase - dimineața și după amiaza - până s-a făcut al doilea post, s-a luptat cu inerția și neînțelegerea părinților despre rolul școlii. Școala era inspectată în fiecare lună de inspectorul (revizorul) școlar, care asista la lecție, controla condica și cataloagele și consemna cele constatate în procesul verbal. Dacă erai găsit în neregulă de trei ori, erai dat afară din învățământ, fără să mai poți contesta pe la sindicat sau partid. O curiozitate și o particularitate a învățământului și a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din satul Slobozia și-a început activitatea în anul 1914. Până în 1948 a funcționat cu clasele I-VII, iar din 1948 cu clasele I-IV. Din documentele școlare s-au păstrat dosare cu ordine, instrucțiuni, corespondență, cataloage și registre matricole, condici de prezență. Din perioada mai veche se păstrează catalogul claselor I-IV, an școlar 19141915 și al claselor I-II din anul școlar 1915-1916, precum și al claselor I-III din anul școlar 1916-1917. * Mărturii despre întâmplări de demult Moș Vasile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și o participare mai largă la realizarea veniturilor, a luat inițiativa înregistrării oamenilor aduși de peste hotare, numiți liuzi (oameni), folosiți de boieri pentru un timp oarecare ca scutelnici, când nu aveau nicio obligație față de vistierie. Acest document poartă numele de „Condica liuzilor”, întocmit în 1803 și cuprinde și slugile boierești, scutite de bir. Poate părea surprinzătoare afirmația din „Condica liuzilor” în legătură cu apartenența satului răzășescă Fruntești ca sat dependent de banul Ștefan Rosetti, dar, în acest caz, se au în vedere doar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oameni), folosiți de boieri pentru un timp oarecare ca scutelnici, când nu aveau nicio obligație față de vistierie. Acest document poartă numele de „Condica liuzilor”, întocmit în 1803 și cuprinde și slugile boierești, scutite de bir. Poate părea surprinzătoare afirmația din „Condica liuzilor” în legătură cu apartenența satului răzășescă Fruntești ca sat dependent de banul Ștefan Rosetti, dar, în acest caz, se au în vedere doar „liuzii” așezați cu învoială în satul răzășesc, fiind cunoscute cazurile în care se menționează ca proprietari într-un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
este exclusă ca în satul Fruntești să se fi așezat și țărani dependenți, cu statut de scutelnici. Încercarea banului Ștefan Rosetti și a urmașilor lui de a lua în stăpânăire moșia Fruntești s-a lovit de opoziția înverșunată a răzeșilor. „Condica liuzilor” arată că în Fruntești erau 23 liuzi, care trebuiau să plătească birul, un sfert nou de 3 luni = 80 lei, toată suma birului fiind de 320 lei. Pentru comparație, satul Mărăștii răzășești este înregistrat cu 38 liuzi, banii unui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un sfert nou de 3 luni = 80 lei, toată suma birului fiind de 320 lei. Pentru comparație, satul Mărăștii răzășești este înregistrat cu 38 liuzi, banii unui sfert 125 lei și peste tot 500 lei, liuzii fiind scutiți de bir. „Condica liuzilor” din 1803 face abstracție de alți oameni veniți și așezați pe moșia Filipeni. Există, pe valea Dunavățului, între Fruntești și Mărăști, așezarea bejenarilor bucovineni, viitorul sat Lunca, întemeiată de primele 20 de familii în 1785. Între anii 1785 și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
De atunci datează confuzia între Lunca și Filipeni. 4. Satul Fruntești: Sat în comuna Filipeni Sat ocolul Nicoreștilor - include Bărboasa și Mărăști, în 1772 Sat ocolul Berheciului, pierde Mărăști, devenit sat la recensământul populației din 1774; înglobeaz Slobozia - Filipeni, cf. Condici 1803, îl pierde în 1816; înglobează Moara lui Conachi în 1832 Sat ocolul Fundu Răcătăului - 1833 Sat ocolul Berheciului, 1834 Pierde Bărboasa, înglobat la Oncești, în 1838 Sat în comuna Filipeni din 1865 Sat în comuna Lunca, pierde Moara lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sat nesupusă la nici un fel de dări și havalale, de câțiva bătrâni nevolnici și văduve, de preotul Vasili Hudișteanu, dascălii Toader sin Diaconu precum și de Gheorghe sin preotul Ghirghi, la "biserica Sf. Voievozi"12. Transcrisă pentru Vistierie, în 1852 așadar, condica aceasta este importantă fiindcă demonstrează, fără putință de tăgadă, că satul vechi s-a format pe partea de moșie a căminarului. Aici se găsea și biserica veche cu preotul Vasile Hudișteanu [...]. Altă biserică nu a fost pe vremea cât a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cumpără în 1854, cu 18.300 galbeni, moșiile Cucorănii, Loieștii și a cincea parte din Ipotești, de la maiorul Săvel Manu. Acesta predă, odată cu moșia, toate documentele ei pe care le avea în posesie, iar Bașotă pune să fie transcrise în condică cele 123 documente privitoare la primele două moșii, precum și cele 17 referitoare la partea din Ipotești, începând cu textul din 12 aprilie 1620 în care se consemna: la Ipotești sunt pomenite nume vechi de familii de răzași între care și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
desăvârșit, dându-mi prețios concurs, mult mai devotat decât toți ceilalți pretori (Unul Crivăț din Pașcani nu-și cunoștea nici satele. Trebuia să Întrebăm pe oameni de drumul spre cutare sat. El juca toată noaptea cărți și primarii Îi aduceau „Condica de inspecții” la Pașcani, s-o semneze. Așa ceva! Parazitism adevărat.). Apariții editoriale? Da, e vorba de „Nibelungi” În proză ritmată, care urmează să apară În Bpt. (dacă se vor ține de cuvânt), În 1974. E jale cu editurile, mai ales
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Rosetti și Papadat s-au purtat mai bine în acest caz.](Ibidem, p. 46. ) Tot atunci sosi la Lia Gh. Cârțan, așa-numitul „turist“, cu o con dică în care mulți își înscriau gândurile lor. Iată ce apucă să copieze: „Condica d-tale, Moșule, s-o păstrezi cu sfințenie pentru a servi la ziua cea mare a judecății spre restabilirea răspunderilor și stigmatizarea vinovaților. Ea este oglinda inconștienței criminale care a adus peste capul acestei biete țări cumplitele vremuri de bejenie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din stație și spre cei ce se înghesuie la scara unui autobuz, mă duc să-l văd de cinci ori. Salut! Mă grăbesc și eu să prind un loc pe scară. Nu toți au șefi ca al tău, să lase condica de prezență să stea la intrarea în secție toată ziua... Petre și Cezara se așază pe marginea trotuarului, taman bine unde oprește următorul autobuz. Șuvoiul de oameni i-a prins și i-a împins pe scară. În autobuzul gol au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bărbații din fața porții, încă nehotărîți, și întind legitimația portarului, care mă salută cu "să trăiți, dom' inginer!", apoi intru. Grăbesc pasul pe aleea centrală, traversez prima cale ferată a combinatului și ajung la secție. Pe măsuța instalată la parter găsesc condica de prezență. O semnez, semnez și pentru plecare la ziua de ieri, pun ora de plecare, iar la rubrica cu ora de sosire azi sînt tentat să trec, ca de obicei, șapte treizeci, dar mă opresc, mă uit la ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tu" și "măi" nu-și mai scoate subalternii. Vin normal, odată cu tot personalul, îi răspund. "Normal"... Azi, spre exemplu. Șapte jumătate. Da... șapte jumătate. Vedem noi. Bagă mîna sub birou și apasă pe butonul soneriei. Secretara bagă capul pe ușă. Condica de prezență și tovarășul Ștefănescu! ordonă inginerul-șef. Da, răspunde secretara, închizînd ușa. Aaaa..., mă dumiresc eu, a avut autobuzul pană de motor și-am ajuns la poartă după șapte jumătate. Vedem noi. Dacă în condică ora sosirii e trecută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bagă capul pe ușă. Condica de prezență și tovarășul Ștefănescu! ordonă inginerul-șef. Da, răspunde secretara, închizînd ușa. Aaaa..., mă dumiresc eu, a avut autobuzul pană de motor și-am ajuns la poartă după șapte jumătate. Vedem noi. Dacă în condică ora sosirii e trecută tot "normal", cu mîna mea îți semnez retrogradarea! Don Șef intră în birou după ce bate de două ori la ușă. M-ați chemat? întreabă. Sigur, îl măsoară cu privirea inginerul-șef. Inginerii din subordinea dumitale, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aș pune pe eroul meu să-i spună individului să-și încheie cei doi nasturi descheiați: unul la cămașă și unul la pantaloni... Ei, și-acum, zice plin de fericire inginerul-șef, umflîndu-și pieptul cînd secretara îi pune în față condica de prezență, să vedem ce sancțiune dăm... În timp ce inginerul-șef răsfoiește condica de prezență, eu arunc o privire spre Don Șef; cred că și el se simte la fel ca mine. În ceea ce mă privește, am devenit insensibil, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cei doi nasturi descheiați: unul la cămașă și unul la pantaloni... Ei, și-acum, zice plin de fericire inginerul-șef, umflîndu-și pieptul cînd secretara îi pune în față condica de prezență, să vedem ce sancțiune dăm... În timp ce inginerul-șef răsfoiește condica de prezență, eu arunc o privire spre Don Șef; cred că și el se simte la fel ca mine. În ceea ce mă privește, am devenit insensibil, dar pentru Don Șef chiar că mi-e ciudă. O nulitate profesională, cum e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
A notat aici ora exactă la care a venit: șapte cincizeci. Bravo, Vlădene! îmi strigă. Asta te-a salvat de retrogradare, îmi place să fiu principial. Ți-am spus doar că vreau să văd mai întîi ce-ai scris în condică și-apoi să iau o hotărîre. Așa că, îl amenință cu creionul pe Don Șef, tovarășe Ștefănescu, îi faci lui, mă arată cu creionul, un referat de penalizare cu cinci la sută din salariu pentru luna în curs. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefonul și se ridică furios de pe scaun: Porcul dracului! Îmi țipă de parcă i-aș fi servitor. Uită că acum vreo zece ani era și el printre cei ce transformaseră cîteva camere de oaspeți ale uzinei în alte minuni, unde "semnau" condica de prezență cîteva salariate... Se apropie de mine și mă întreabă pe un ton calm, semn că are o mare putere de stăpînire de sine: Spuneți-mi, vă rog, aveți treabă cu mine? Nu, cu doamna Cristescu, precizează fata cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trebuia să ajungă azi pe masa Biroului Executiv, pentru a mi se aproba o nouă garsonieră, a fost rătăcit din indicația șefului Serviciului administrativ, un prieten de-al lui Teodoru de pe vremea cînd "patronau" o cameră de oaspeți, unde semnau condica un fel de salariate ale combinatului. Asta iar n-o mai știi! În schimb, știi altele... A avut grijă Teodoru să te prelucreze, să-ți argumenteze că nu-s de nici un viitor, să-ți spună că, făcîndu-mi-se mereu șicane, voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șurubelniță, dar nu e nimic măcar apropiat de-un cuțit. — Dar Bonsuan? A vorbit cineva cu el despre maree? — Nu, domnule. Nu Încă. N-am primit Încă estimarea momentului morții. — În jur de miezul nopții, completă Brunetti. Luciani deschise o condică ce se afla pe masa lui și plimbă În josul unei coloane cu nume un deget gros. Aduce o barcă la gară chiar acum. Transportă doi prizonieri la trenul de Milano. Vreți să-l trimit la biroul dumneavoastră când se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
face să vezi într-adevăr că lume și viață sunt un vis. {EminescuOpVII 279} Dar, cum am zis, toate acestea sunt fleacuri pentr-un membru de la primărie. Viața are pentru el însămnătate numai întrucît se percepe taxa pentru înscrierea în condicele stării civile, moartea întrucît se percepe o taxă pentru îngropăciune și întrucît se adaogă cu unul numărul născuților și al morților. Membrul de la primărie nu vede în acești oameni decât indivizi impozabili, subcomisarul - indivizi ce trebuiesc privegheați ca să nu [se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]