4,131 matches
-
Deși la început internetul era utilizat doar pentru comunicare și înțelegere, încetul cu încetul firmele au început să utilizeze internetul pentru afaceri, apărând astfel și afișele create cu ajutorul noilor tehnologii. În ultimii ani, publicitatea stradală a început să fie din ce în ce mai constrânsă de regulamente și prevederi referitoare la amplasarea afișelor publicitare datorită pierderilor economice destul de însemnate. Astfel, s-au amenajat locuri speciale de afișaj, drumurile devenind locurile preferate de amplasare a panourilor publicitare. Fiind văzute în timpul călătoriei din mijloacele de transport, acestea
Publicitate stradală () [Corola-website/Science/325040_a_326369]
-
SAS, fusese deplasat în zonă pentru pregătirea operațiunii de infiltrare. În noaptea de 17 mai, echipa desemnată să realizeze pregătirea operațiunii a decolat la bordul unui elicopter Westland Sea King, de pe puntea "HMS Invincible", însă vremea extrem de proastă i-a constrâns să aterizeze la cca. 50 de mile de obiectiv, misiunea eșuând. Pilotul s-a îndreptat spre Chile, a aterizat la sud de Punta Arenas, unde a parașutat echipa SAS. Cei trei membri ai echipajului elicopterului au distrus aparatul, după care
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Potrivit unor surse, cucerirea a avut loc la inițiativa lui Eufemius din Messina, un comandant bizantin care se temea de pedeapsa împăratului Mihail al II-lea Amorianul. După cucerirea temporară a Siracusei, Eufemius a fost proclamat împărat, însă a fost constrâns de forțele bizantine legaliste să fugă, drept pentru care s-a refugiat în Africa, la curtea emirului Ziyadat Allah I, căruia i-a propus cucerirea insulei. Emirul a fost de acord să ocupe Sicilia, cu promisiunea de a-l menține
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
a rupt relațiile cu papalitatea din cauza relațiilor sale cu sarazinii, cu care Docibilis se alise, papa Ioan i-a acordat lui Pandenulf anutorizația de a achiziționa posesiunile papale aflate sub guvernarea ducelui de Neapole, Athanasie. Trupele lui Pandenulf i-au constrâns pe cei din Gaeta să își restrângă controlul la propria lor peninsulă, însă Docibils a făcut apel la sarazinii stabiliți în Agropoli și a recucerit Fondi, provocând ravagii asupra teritoriului papal. Pandenulf a fost însă rechemat de noile evenimente din
Pandenulf de Capua () [Corola-website/Science/324856_a_326185]
-
din aproape"). Versurile din "41 de sonete" (1975) aduc o anume rigoare a dicției în pendularea continuă a gândului sublimat poetic, tinzând spre un echilibru armonios, pentru că arta trebuie să evite și „ceea ce prisosește, și ceea ce e puțin". Poetul îl constrânge pe actor la discreție și la meditație neexhibată. Căci condiția poetului este una a limitei, „pe mal, la îmbinarea apelor", încercând fără răgaz să „lege umbra de lumină", sensibil la metamorfozele vieții omului și a naturii: „Vei pune-n sobă
Dinu Ianculescu () [Corola-website/Science/326017_a_327346]
-
întreb ce predicai înainte? Cu siguranță că până noaptea trecută îi înșelai pe oameni!” Când Melius l-a atacat verbal pe David, Sigismund l-a mustrat, amintindu-le trinitarienilor că „credința este darul lui Dumnezeu”, iar „conștiința nu poate fi constrânsă”. Într-un discurs ținut la încheierea dezbaterii, Sigismund a spus: „Vrem ca în țara noastră să fie libertate de conștiință”. După dezbatere, Sigismund și majoritatea curtenilor au fost câștigați de tabăra unitariană. În 1571, a fost emis un decret regal
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
dinaintea vrăjii de pace, acesta îi urmărește în secret. Neferet îl trimite pe Aurox ca să oprească ritualul, dar acesta hotărăște să-și schimbe viitorul și nu intervine. Alertată de Întuneric, Neferet face un sacrificiu pentru a face Întunericul să-l constrângă să-l omoare pe Rephaim. Dragon apare și-l protejează pe Rephaim dându-i îndeajuns timp lui Thanatos să-și termine vraja, apoi îi permite lui Aurox să-l ucidă ca să o încheie. Zoey și cercul ei îl opresc și
Predestinare (roman) () [Corola-website/Science/329732_a_331061]
-
până la Pescara și Statul Papal. În 1078, Robert s-a aliat cu Iordan I de Capua și a provocat ravagii în stăpânirile papale din Abruzzo. Printr-un tratat încheiat cu papa Grigore al VII-lea în 1080, ei au fost constrânși să respecte teritoriul papal. În 1100, Robert de Loritello și-a extins stăpânirea de-a lungul râuluiFortore, și a cucerit Bovino și Dragonara. Cucerirea regiunii Molise este ascunsă în obscuritate. Orașul principal al provinciei, Boiano, ar fi putut fi cucerit
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
societății România Jună, Ciprian Porumbescu nu primește bursa pe care o solicitase Ministerului Instrucțiunii Publice al României. Nedorind să deterioreze relațiile diplomatice româno-austriece, Honoriu Simulescu (Vasile Florescu), reprezentantul ministerului român, refuză să-l sprijine pe tânărul student bucovinean. Ciprian este constrâns să se întoarcă acasă din lipsa mijloacelor de subzistență pentru a-și continua studiile. Prietenul său, Andrei Bârseanu (Emil Coșeru), și profesorul Lazăr Nastasi (Iurie Darie) îl conving să accepte postul de profesor de muzică la Școlile Centrale Române din
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
a refuzat să renunțe. Grupul islamic bombardează bisericile și ucide numeroși creștini care sunt considerați (infideli). S-au raportat numeroase atacuri asupra bisericilor creștine de către majoritatea musulmană din Zanzibar. Un episcop codamnă lipsa de atitudine a guvenului. Grupul islamic a constrâns creștinii să părăsească orașele pentru a evita să intre sub legea sharia. În timpul protestelor anumite gurpuri și-au manifestat violența împotriva bisericilor creștine. Parți ale infrastructurii au fost distruse. "Legea Misionariatului străin" din 1962 limitează numărul bisericilor construite. În 1992
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
aliat cu principele longobard de Benevento, Atenulf al III-lea, cu care a semnat un pact, ca și cu Landulf I de Benevento, îndreptat împotriva bizantinilor. O forță a fost trimisă de la Constantinopol în Apulia, așa încât vasalii rebeli au fost constrânși să recunoască din nou autoritatea împăratului din Bizanț. Ulterior, Ioan a confirmat tratatul cu principii longobarzi "salve fidelitate sanctorum imperatorum". În 946, Ioan s-a aliat cu principele Landulf al II-lea de Benevento, alături de care a întreprins o invazie
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
atribuit lui Albert, în cazul în care acesta l-ar fi putut cuceri. După câteva succese inițiale în eforturile sale de a prelua posesiunile vărului său, Albert a fost alungat din Saxonia, ca și din Marca Nordului de către Henric, și constrâns să caute refugiu în sudul Germaniei. Atunci când pacea s-a încheiat cu Henric în 1142, Albert a renunțat la Ducatul de Saxonia și a primit comitatele de Weimar și Orlamünde. Este posibil ca la acel moment Albert să fi fost
Albert I, Margraf de Brandenburg () [Corola-website/Science/327779_a_329108]
-
din starea de stagnare în care zăcuse până atunci. Iosif a căutat să centralizeze administrarea imperiului și să guverneze prin decrete în spiritul absolutismului iluminat. El a refuzat să depună jurământul de încoronare ca rege al Ungariei pentru ca să nu fie constrâns de prevederile constituției maghiare. În 1781 - 1782, Iosif al II-lea a emis Edictele de toleranță religioase prin care a acordat protestanților și ortodocșilor drepturi civile complete, iar evreilor libertatea practicării cultului. Tot ele a hotărât ca germana să înlocuiască
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
să îi discrediteze pe cei trei, iar bătrânul Pliss, conducătorului clanului Ortiz, îl ajută în acest demers. Însă scopurile bătrânului sunt cu totul altele decât ale nepotului său: el nu vrea să se debaraseze de cei trei, ci să îi constrângă ca, în lipsa oricărei alte alternative, să îl ajute în dobândirea controlului complet asupra Hidrei. Dar Consiliul planetar urmărește și el din umbră mișcările celor trei, cărora li se alătură Yaralde și doctorul Kobo. Grupul celor cinci ajunge la concluzia că
Paralela-enigmă () [Corola-website/Science/327160_a_328489]
-
împrumutat de la cel al căpeteniei celților care au invadat Grecia în 280 î.Hr. / 279 î.Hr. Dacă, în legendă, Capitoliul este salvat de vigilența gâștelor, asediul Romei nu va fi ridicat, în realitate, decât după ce un atac al venetilor i-au constrâns pe gali să trateze cu romanii. Ansamblul povestirii este centrat în jurul plății răscumpărării, moment puțin glorios pentru romani, aurul galic și construcția Templului Iunonei Moneta care luminează ansamblul episodului. Iată întâmplarea repovestită de Lhomond : În 390 î.Hr., galii ajung în fața
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
a pune presiune asupra lui Boleslav, Zbigniew s-a aliat cu Borivoj al II-lea al Boemiei, care îi promisese că va plăti tribut în schimbul ajutorului său. Prin alierea cu Boleslav, vecinul său din sud, Zbigniew își dorea să-l constrîngă pe Boleslav să își înceteze raidurile sale în Pomerania. Boleslav, pe de altă parte, s-a aliat cu Rusia Kieveană și cu Ungaria. Căsătoria sa cu Zbyslava, fiica lui Sviatopolk al II-lea Iziaslavich, în anul 1103, a fost pentru
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
o monarhie electivă non-ereditară a făcut sistemul constituțional mult mai instabil. Cu fiecare alegere, nobilii alegători voiau mai multă putere pentru ei înșiși și mai puțin pentru monarhi, deși existau limite practice referitoare la cât de mult ar putea fi constrâns regele. A rezultat o luptă pentru putere semi-permanentă, la care magnații și mica șleahtă au adăugat propriile manipulari constante iar certurile și autoritatea au erodat centrul guvernului. În cele din urmă, statele străine au profitat de acest vid și au
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
șeful postului local de poliție, care o râvnea pe frumoasa soție a aceluia. Moritz este trimis într-un lagăr de muncă, unde este forțat să muncească la un șanț de apărare antitanc împotriva sovieticilor. "Suzanna "(Virna Lisi), soția sa, este constrânsă să ceară divorțul pentru a-și putea păstra casa, deoarece nemții ar fi confiscat toate bunurile familiei, considerându-i evrei. Evadând cu alți deținuți evrei spre Ungaria, țară „"unde viața este mai puțin grea pentru evrei"”, este prins de autoritățile
La Vingt-cinquième heure (film) () [Corola-website/Science/330114_a_331443]
-
29 august 1875-29 iulie 1962) a fost un flautist italian. Născut la Viggiano(provincia Potenza), a început să studieze flautul la vârsta de 8 ani și a continuat studiile la Conservatorul din San Pietro a Majella din Napoli. A fost constrâns să renunțe la studii din motive de muncă și a emigrat în Statele Unite la vârsta de 16 ani, lucrând la un hotel din Kentucky. În 1896 s-a întors în Italia pentru a face serviciul militar la Alexandria în cadrul fanfarei
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
îi cere explicații în legătură cu comportamentul său față de sora lui, numindu-l „ticălos”. Don Peppino nu toleră adjectivul și îl lovește cu biciul peste față. Prins de mânie, Crocco scoate un cuțit și îl omoară. După ce a comis crima a fost constrâns să fugă și să abandoneze serviciul militar, gasind refugiu în pădurea din Forenza, loc în care era ușor să găsești persoane cu probleme judiciare. Suspectând că jefuitorul, cu povestea delictului din onoare, ar fi vrut să găsescă o justificare morală
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
Lagopesole. Generalul, nereușind să animeze revoltele în Calabria, spera să găsească un ajutor valabil pentru a câștica pe teritoriul lucan. Borjes a vrut să transforme banda sa într-o armată adoptând disciplina și tacticile militare, de asemenea a programat să constrângă orașele mici, să le dea noi legi guvernative și să înroleze noi recluți pentru a cuceri Potenza. Crocco era neîncrezător: l-a găsit pe general doar cu 17 oameni și nu avea încredere în el de la început, crezând că vrea
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
reparații urgente cinci nave englezești și patru nave neerlandeze. Flota aliată a încercat apoi să se apropie de Scheveningen, dar din cauza vremii și a navelor avariate aflate în stare prea proastă pentru a continua campania navală, Prințul Rupert a fost constrâns să se retragă la 24 august pe Tamisa. Neerlandezii au patrulat în Marea Nordului până la Bancul Dogger, de unde au escortat în porturi convoaie de nave comerciale. De Ruyter s-a îndreptat spre coasta Angliei pentru a provoca distrugeri și pentru a
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
de căi ce radiază de la el și un teren al plăcerii influențat de ideile lui Humphry Repton, fiul căruia, John Adey, a lucrat la Muskau din 1822. Extensiile au continuat până în 1845, când Pückler din cauza datoriilor sale enorme a fost constrâns să-și vândă patrimoniului. În anul următor el a fost achiziționat de către Prințul Frederic al Țărilor de Jos, care l-a angajat pe Eduard Petzold, discipol a lui Pückler și un grădinar peisajistic bine-cunoscut, pentru a finaliza proiectul său. După
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
Ostmark trebuie să revină puterii centrale după moartea lui Tuta, și a cumpărat Thuringia de la Albert, care între timp devenise plin de datorii. Cei doi frați au fost din nou nevoiți să ia armele pentru apărarea moștenirii, însă au fost constrânși să renunțe la stăpânirile pretinse de Adolf de Nassau. Frederic a stat departe de casă până când, în urma morții lui Adolf, posesiunile i-au fost retrocedate. Din acel moment, s-a reconciliat și cu tatăl său. Cu toate acestea, la puțină
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
a reținut pentru sine Meissen, însă ulterior a vândut și această stăpânire nepotului său Frederic Tuta. Când, după moartea acestuia din 1291, verii săi Frederic și Diezmann au preluat arbitrar posesiunile sale, Albert —aflat în pline probleme financiare— a fost constrâns să vândă Thuringia în 1293 regelui Germaniei, Adolf de Nassau-Weilburg; potrivit contractului, se stipula ca regrele să poată lua în stăpânire teritoriile după moartea lui Albert. În actul de vânzare, Albert includea și Meissen și Osterland ca fiefuri ale sale
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]