4,590 matches
-
de afirmațiile conspiratorilor, Cezar nu a avut niciodată intenția de a forma o dinastie regală. Opinia publică s-a schimbat și în acea noapte poporul roman a atacat casele asasinilor, forțându-i să fugă pentru viața lor. Antoniu a ajuns Consul unic, el s-a înconjurat cu o gardă de corp formată din veteranii lui Cezar și a forțat Senatul să-i transfere provincia Galia Cisalpină, care era administrată de către Decimus Brutus, unul dintre conspiratori. Brutus a refuzat să predea provincia
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
Mutina. Încurajați de Cicero, senatorii dezaprobă acțiunile lui Antoniu astfel încât în ianuarie 43 î.Hr au acordat comanda imperiului și a armatelor lui Octavian, care a trimis trupe pentru a ridica asediul. Octavian era comandant militar împreună cu Hirtius și Pansa, consulii din 43 î.Hr. În aprilie 43 î.Hr., forțele lui Antonius au fost învinse în Bătălia de la Forum Gallorum și în Bătălia de la Mutina, forțându-l astfel pe Antoniu să se retragă în Galia Transalpină. Cu toate acestea, ambii consuli au
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
Pansa, consulii din 43 î.Hr. În aprilie 43 î.Hr., forțele lui Antonius au fost învinse în Bătălia de la Forum Gallorum și în Bătălia de la Mutina, forțându-l astfel pe Antoniu să se retragă în Galia Transalpină. Cu toate acestea, ambii consuli au fost uciși în lupte, lăsându-l pe Octavian comandant suprem. Când au aflat că Marcus Junius Brutus și Gaius Cassius au alcătuit o armată cu scopul de a ocupa Roma, Antoniu, Octavian și Lepidus se aliază, în noiembrie 43
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
Sextus Pompeius fără niciun proces. În 32 î.Hr., Senatul îl lipsește de puterile sale pe Antoniu și a declarat război împotriva Cleopatrei - nu lui, deoarece Octavian știa că un alt război civil ar duce la pierderea sprijinului său popular. Ambii consuli (Gnaeus Domitius Ahenobarbus (consul 32 î.Hr.) și Gaius Sosius), dar și o treime din Senat, au abandonat Roma pentru a-i întâlni pe Antoniu și Cleopatra în Grecia. În 31 î.Hr., războiul a început. Loialul și talentatul general al lui
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
proces. În 32 î.Hr., Senatul îl lipsește de puterile sale pe Antoniu și a declarat război împotriva Cleopatrei - nu lui, deoarece Octavian știa că un alt război civil ar duce la pierderea sprijinului său popular. Ambii consuli (Gnaeus Domitius Ahenobarbus (consul 32 î.Hr.) și Gaius Sosius), dar și o treime din Senat, au abandonat Roma pentru a-i întâlni pe Antoniu și Cleopatra în Grecia. În 31 î.Hr., războiul a început. Loialul și talentatul general al lui Octavian, Marcus Vipsanius Agrippa
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
lui Prosper Mérimée. El scrie pentru publicații periodice, publică primul său roman, "Armance", urmat în 1830 de "Roșu și Negru", influențat în parte de Revoluția din iulie 1830, acest al doilea roman obținând un important succes. După revoluție, este numit consul la Civitavecchia, în Italia. La Civitavecchia, scriitorul se plictisește și face dese călătorii, nereușind să încheie operele începute ("Amintirile unui egoist", "Lucien Leuyen"...). După ce termină ultima sa capodoperă, "Mânăstirea din Parma", în 1839, Stendhal moare de o criză cardiacă în
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
de 11 aprilie 2008, Adrian Cioroianu a demisionat din această funcție. Cu acest prilej, el a declarat că din toamna anului trecut nicio informație nu a ajuns pe masa ministrului, referitoare la situația reală în cazul Crulic, acuzându-l pe consulul României de la Varșovia, Ioan Preda, că a tratat cazul total neprofesionist. Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu a acceptat în aceași seară demisia lui Adrian Cioroianu din funcția de ministru al afacerilor externe. Adrian Cioroianu a fost căsătorit timp de 10 ani cu
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
Blue Arrow Order"). Peste doi ani, în 1865, ca o recunoaștere a meritelor sale militare, Senatul american îi conferă gradul de general de brigadă. După război George Pomuț se întoarce la Keokuk. Aici primește vestea numirii sale în funcția de consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia), numire care are loc la data de 16 februarie 1866. Succesorul președintelui Ulysses Grant, președintele Rutherford B. Hayes îl promovează pe Pomuț la rangul de consul general în anul 1874. Motivele păstrării sale în
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
Aici primește vestea numirii sale în funcția de consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia), numire care are loc la data de 16 februarie 1866. Succesorul președintelui Ulysses Grant, președintele Rutherford B. Hayes îl promovează pe Pomuț la rangul de consul general în anul 1874. Motivele păstrării sale în această poziție timp de 12 ani l-au reprezentat calitățile și abilitățile sale diplomatice. El a fost foarte mult apreciat deoarece cunoștea bine nu mai puțin de 8 limbi străine. Pomutz a
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
poziție timp de 12 ani l-au reprezentat calitățile și abilitățile sale diplomatice. El a fost foarte mult apreciat deoarece cunoștea bine nu mai puțin de 8 limbi străine. Pomutz a rezolvat un incident grav între Rusia și SUA. În calitate de consul, a avut meritul de a participa la negocierile pentru cumpărarea peninsulei Alaska de către Statele Unite, de la ruși, cu suma modestă de 7,2 milioane de dolari. Cu această ocazie a participat și la încheierea tratatului americano-rus. Deși a fost rechemat în
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
spațiul de discuție politică-Comitium și a Curiei Hostilia, fiind clădit primul edificiu al Senatului. Sunt descoperite locuințe rezidențiale, case de tip standard cu un atrium larg, cu o dispunere a camerelor în jurul unui spațiu central deschis. Înainte de împărații romani și consuli, Roma a fost o monarhie guvernată de către regi (latină: "Rex"). Regii, excluzându-l pe Romulus, el fiind fondatorul orașului, au fost fiecare aleși de către poporul Romei pentru a servi pe viață, niciunul dintre aceștia bazându-se pe forța militară pentru
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
decedat. În consecință, istoricii antici afirmă că regele era ales pe baza virtuților sale, și nu cea a descendenților. Istoricii Romei antice îngreunează determinarea puterilor regelui din pricina faptului că făceau referire la acesta cu puterile omologilor săi republicani (și anume consulii). Unii scriitori moderni consideră că puterea supremă a Romei rezida în mâinile oamenilor și că regele era doar șeful executiv pentru Senat și popor, în timp ce alții susțin că regele poseda puterea suverană, iar Senatul și poporul aveau doar un rol
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
să nu mai fie permisă domnia unui rege și a reformat Roma într-un guvern republican în 509 î.Hr.. Lucius Junius Brutus și Lucius Tarquinius Collatinus, un membru al familiei Tarquin și văduvul Lucreției, au procedat în a deveni primii consuli ai noului guvern al Romei. Acest nou guvern îi va conduce pe romani în cucerirea majorității lumii mediterane și va supraviețui pentru următorii cinci sute de ani, până la domnia lui Iulius Cezar și Cezar August. Cu regele plecat, Roma ducea
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
guvern îi va conduce pe romani în cucerirea majorității lumii mediterane și va supraviețui pentru următorii cinci sute de ani, până la domnia lui Iulius Cezar și Cezar August. Cu regele plecat, Roma ducea lipsă de conducere. Pentru a salva situația, consulii au fost instituiți. Inițial, consulii dețineau toate puterile regelui doar că în forma a două persoane care își puteau exercita dreptul de veto asupra acțiunilor celorlaltuia și serveau alături pe un mandat de un an. Mai târziu, puterile consulilor au
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
romani în cucerirea majorității lumii mediterane și va supraviețui pentru următorii cinci sute de ani, până la domnia lui Iulius Cezar și Cezar August. Cu regele plecat, Roma ducea lipsă de conducere. Pentru a salva situația, consulii au fost instituiți. Inițial, consulii dețineau toate puterile regelui doar că în forma a două persoane care își puteau exercita dreptul de veto asupra acțiunilor celorlaltuia și serveau alături pe un mandat de un an. Mai târziu, puterile consulilor au fost împărțite și altor magistrați
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
situația, consulii au fost instituiți. Inițial, consulii dețineau toate puterile regelui doar că în forma a două persoane care își puteau exercita dreptul de veto asupra acțiunilor celorlaltuia și serveau alături pe un mandat de un an. Mai târziu, puterile consulilor au fost împărțite și altor magistrați care fiecare deținea o porțiune mică a puterilor inițiale ale regelui. Primul printre aceștia era pretorul, care înlătura consulilor autoritatea judiciară. Apoi a venit cenzorul, care înlătura consulilor puterea de a conduce recensământul. Cât
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
asupra acțiunilor celorlaltuia și serveau alături pe un mandat de un an. Mai târziu, puterile consulilor au fost împărțite și altor magistrați care fiecare deținea o porțiune mică a puterilor inițiale ale regelui. Primul printre aceștia era pretorul, care înlătura consulilor autoritatea judiciară. Apoi a venit cenzorul, care înlătura consulilor puterea de a conduce recensământul. Cât pentru autoritatea religioasă a regelui, aceasta era împărțită între două oficii religioase: Rex Sacrorum și Pontifex Maximus. Rex Sacrorum era de jure cel mai înalt
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
de un an. Mai târziu, puterile consulilor au fost împărțite și altor magistrați care fiecare deținea o porțiune mică a puterilor inițiale ale regelui. Primul printre aceștia era pretorul, care înlătura consulilor autoritatea judiciară. Apoi a venit cenzorul, care înlătura consulilor puterea de a conduce recensământul. Cât pentru autoritatea religioasă a regelui, aceasta era împărțită între două oficii religioase: Rex Sacrorum și Pontifex Maximus. Rex Sacrorum era de jure cel mai înalt oficial religios al Republicii, al cărui unic rol era
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
ei în senat, în contextul conflictelor civile și politice. Senatorii purtau toga "laticlava" - cu banda lata de purpura, inelul de aur, pantofii "calcei", aveau un cal și locuri rezervate la spectacolele de teatru și circ. Magistrații care dețineau "imperium" (responsabilitate) - consulii, pretorii, magisteri equitum, interrex și tribunii plebei - puteau convoca senatul. Ședințele senatoriale se desfășurau într-un "templum", un loc desemnat de magistrații care convocau senatul, fie în Curia Calabra pe Capitoliu, fie în Comitium sau în alte temple ori teatre
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
dreptul de recrutare și comandă militară, atribuții administrative, civile și juridice. Cei care dispuneau de imperium puteau avea drept de arestare a nesupusilor și de "vocațio", dreptul de a constrânge înfățișarea acuzaților în fața instanței. Puteau convoca comitia centuriada în afara Romei. Consulii, în număr de doi, erau cei mai importanți magistrați. Erau aleși pentru un an, erau deținători de imperium, aleși de comitia centuriada. Erau aleși numai dintre patricieni, dar abia după secolul IV î.Hr., după impunerea legilor licino-sextiene, plebeii vor avea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
doi, erau aleși pentru 18 luni, din 5 în 5 ani, desemnați de comițiile centuriade. Nu dispuneau de imperium, dar întocmeau recesamantul populației, organizau orașul, administrau parțial tezaurul public, întocmeau listele senatorilor și supravegheau moravurile. Censorii erau aleși dintre foștii consuli, despre care se credea că aveau o moralitate ireproșabila. Pretorul era magistrat ordinar, ales de comitia centuriada, deținea imperium, avea atribuții juridice la Romă. Supraveghea procesele și întocmea listele cu jurați. Dispunea de doi lictori la Romă și avea drept
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
dictatură sau tribunatul plebei pe viață, noi magistraturi în timpul triumviratului. Românii respectau două principii pentru oficialii lor: anualitatea sau durată de un an a mandatelor, si colegialitatea sau deținerea aceleiași funcții simultan de către cel puțin două persoane. Statutul suprem de consul, de exemplu, era întotdeauna deținut de două persoane în același timp, fiecare dintre ele exercitând o putere mutuala de veto asupra oricăror acțiuni ale celuilalt consul. Dacă de exemplu întreaga Armata Română ieșea pe câmpul de luptă, era întotdeauna sub
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
colegialitatea sau deținerea aceleiași funcții simultan de către cel puțin două persoane. Statutul suprem de consul, de exemplu, era întotdeauna deținut de două persoane în același timp, fiecare dintre ele exercitând o putere mutuala de veto asupra oricăror acțiuni ale celuilalt consul. Dacă de exemplu întreaga Armata Română ieșea pe câmpul de luptă, era întotdeauna sub comanda celor doi consuli, care alternau zilele de comandă. Majoritatea celorlalte funcții erau deținute de mai mult de două persoane; în Republică târzie existau 8 pretori
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
întotdeauna deținut de două persoane în același timp, fiecare dintre ele exercitând o putere mutuala de veto asupra oricăror acțiuni ale celuilalt consul. Dacă de exemplu întreaga Armata Română ieșea pe câmpul de luptă, era întotdeauna sub comanda celor doi consuli, care alternau zilele de comandă. Majoritatea celorlalte funcții erau deținute de mai mult de două persoane; în Republică târzie existau 8 pretori în fiecare an și 20 chestori. Dictatorii erau o excepție a anualității și colegialității, iar cenzorii doar a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
cenzitara avea un nume propriu de centurii pedestre, fiind în total 193 de centurii, la care se adăugau o centurie 10 centurii de călăreți și 4 centurii de meșteșugari și instrumentiști. O legiune cuprindea 6000 de soldați, condusă de un consul, pretor ori dictator. Erau înrolate trupe de italici pe post de trupe auxiliare, iar din secolul al III-lea î.Hr., a fost creată o flotă militară. Cetățenii erau înrolați pe Câmpul lui Marte. Fiecare soldați își cumpără echipamentul pe cont
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]