5,945 matches
-
la Ted. Credeam că i-ai spus asta... Căcat, mereu dau cu stângu’-n dreptu’! Ashling simți un val de umilință, la fel de proaspăt ca primul. —Familii fericite, observă ea, încercând să pară rece. — Nu are cum să dureze, spuse Joy, convinsă. Nu, vor rămâne împreună, insistă Ashling. Bărbații rămân mereu lângă Clodagh. Apoi Joy puse o întrebare amuzantă. — Îți este dor de Marcus? Ashling se gândi. Simțea multe emoții, toate negative, dar printre ele nu se regăsea nevoia de Marcus. Furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de care trebuie să mă ocup. Logan tresări. — Nu insinuam nimic, spuse el, ridicându-și mâinile. Te informam doar de cât timp a fost constatat decesul. Nimic altceva. Inima Îi bubuia În urechi, Înăbușind zgomotul ploii. Ea nu păru prea convinsă, uitându-se insistent la el cu o expresie rece și impasibilă. — Înțeleg... spuse Într-un final. Se Întoarse cu spatele la el, Își acoperi ținuta impecabilă cu salopeta albă standard, Își potrivi microfonul minuscul, recită răspunsurile standard la Întrebările ce, când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ajuns acolo Într-un camion de gunoi și deversat pur și simplu laolaltă cu ceilalți saci de gunoi. A fost băgată În sacul acela de gunoi mai Înainte, când el nu fusese Încă ridicat de pe stradă. Watson nu părea prea convinsă. — Apartamentul lui Chalmers este cea mai logică variantă. Dacă nu el a omorât-o, atunci ce caută Într-un sac cu toate gunoaiele lui? Logan ridică din umeri. Tocmai asta era problema. — De ce pui ceva În sac? Întrebă el. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
răzbune. Îmi amintesc că tremuram în timp ce-i așteptam să vină. Însă pe când copiii aceia speriați și sclavii fără speranță se apropiau, escortați de pretorieni, mama mi-a șoptit: „Eu vreau să înțeleg“. Eram în atrium. Prizonierii înaintau încet, fără zgomot, convinși că în palatul soției trădate urmau să aibă parte de o moarte atroce. Mama mi-a spus: „Uită-te la ei cum suferă...“ A făcut primul pas spre fată, sora pe care n-o cunoscusem până în ziua dinainte și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu Lollia Paulina nu rezultau fii. Foarte curând, Împăratul se simți incomodat de prezența femeii care, deși începuse s-o neglijeze, oficial îi stătea alături, ca și cum ar fi fost o parte din el, stăpâna Romei - „atât de proastă, încât e convinsă că posedă datorită propriilor virtuți ceea ce i-am dat eu“ și incapabilă, în ciuda frumuseții sale orbitoare, să înțeleagă cum trebuia să se miște, să meargă, să privească și, mai ales, să tacă o împărăteasă, Augusta. Împăratul luase atitudine o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
profesor dur, ce nu ne scotea din „Proștilor!“) și rezolvam direct toată problema. Fiind În posesia acestor puteri ale inteligenței, am devenit brusc „matematicianul“ clasei, toți privindu-mă intrigați. Fetele veneau și-și puneau mâna pe fruntea mea, spunând foarte convinse: „Dă-ne și nouă din capul tău!“. Eu mă simțeam un fel de ales și le priveam cu condescendență bine jucată, afișând o apatică indiferență. Mi se părea că devenisem atât de important, Încât, când mergeam pe stradă, mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceea ce n-am mai Întâlnit până acum; avea ochi dârzi și mă privea drept. I-am aruncat și eu câteva priviri și atât. După ochi, ar avea un caracter dârz și, din definiție, e deștept. De sportivitate Încă nu sunt convinsă. Frumusețea lui era bărbătească, dură și În același timp sentimentală. Aș vrea să-l mai văd o dată... Dar ar fi un imens noroc să găsesc În el ceea ce am căutat la toți, ce să mai vorbim de crunta lovitură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
legile mecanicii, pentru atât de apropiații Euclid și Lobacevski, dar după prima probă de fizică, mi-am luat dosarul de Înscriere, deși aveam bursă asigurată la electronică și am tulit-o la filologie. „Aici am de unde alege!“, mi-am spus convins, În postura renăscută a lui Don Juan și am Început să mă pregătesc intens la istoria literaturii, deși nu mai erau decât zece zile până la examenul de admitere. Am nimerit În cameră cu un băiat vesel, George Melinte, În căminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
săptămâni și am luat locul 2 la republicane... Apoi a plecat Chindea, iar eu, complet echilibrată, mi-am continuat mai departe activitatea pe gheață și În bancă. Ce lipsită de experiență sunt! Cum am putut să cred În Marinică! Ce convinsă eram că mă iubește, că Îl voi iubi mereu... Ce mult am suferit când pentru prima dată m-a respins, umilindu-mă și dansând tot timpul cu alta... Mergeam pe gheață și plângeam, iar ochii mei nu se mai puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a mă iubi cu tine“; expresia feței este concentrată atunci când vorbește; mă privește cu partea ei de sinceritate, o cred, nu pot să n-o cred; albastrul suav din fundul pupilei se dilată, se descoperă, iese În evidență; mă las convins, ea este Întreagă În această privire tandră, liniștitoare, profundă; „Sunt numai a ta, nu Înțelegi că doar tu ești Dumnezeul meu, ești cel care m-ai făcut din nou să exist“, spun ochii ei și par deciși să sufere orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
reuși să evadeze în patru minute, va muri. Vom începe în câteva momente... Dar înainte de asta, un mic sfat pentru dumneavoastră: Nu uitați nicio clipă că intrând la acest spectacol, ați întrerupt orice legătură cu realitatea. Ceea ce veți fi absolut convins că ați văzut s-ar putea să nu existe deloc. Ceea ce veți crede cu tărie că e o iluzie ar putea fi crudul adevăr. Persoana cu care ați venit la acest spectacol s-ar putea dovedi a fi de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
umeri. Își șterse apoi palmele de pantalonii uniformei albastre. - Să sun pentru întăriri? întrebă Nancy Ausonio, cealaltă polițistă, mai scundă decât partenera ei și blondă. Franciscovich nu știa ce să răspundă. Ar fi spus nu, însă nu era pe deplin convinsă. În general, poliția din această zonă a Upper West Side avea de-a face cu accidente de circulație, spargeri de magazine sau furturi de mașini (și de asemenea cu ascultatul văicărelilor acelor nefericiți care cădeau pradă pungașilor de stradăă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dată la Stuyvesant Manor, una din cele mai bune clinici din oraș, a creat o adevărată rumoare când a fost zărită cu dl. Geldter la braț. - Ei cred că suntem împreună, îi șoptise ea fiicei sale. - Și sunteți? întrebă Kara, convinsă fiind că era timpul ca mama ei să aibă o relație după 5 ani de singurătate. - Evident că nu! răspunsese mama ei, aproape furioasă. Ce-ți închipui tu? Acest incident o definea perfect: să insinuezi că s-ar întâmpla ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
asigura că vei primi o copie. - Foarte bine. Acum a apărut un alt caz de care trebuie să mă ocup. Colegii mei vor rămâne aproape de tine și de familia ta. Dar nu uita că mă poți suna oricând. - Mulțumesc, spuse convins Grady. Fiica mea vă transmite cele mai bune urări. După ce se va termina toată tevatura asta, va trebui să îi faci cunoștință cu băieții tăi. Și cu prietena ta, de care mi-ai povestit. Unde locuia? - Lucy e în Carolina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
așa, și ar fi îngrozită dacă i s-ar spune că are un snobism intrinsec care, dus la extrem, poate fi considerat o formă de infatuare. Dar uneori scoate omul din minți. Mai ales în chestiuni domestice, desigur. Chiar e convinsă că e singura care face cumpărături, gătește, face curățenie sau strânge paturile; și ne aruncă niște priviri când încearcă cineva s-o ajute - parcă nimeni n-ar fi în stare să-și dea seama câte greutăți are ea de îndurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ați aminti un asemenea lucru? Știu că părinții se gândeau să nu-mi spună de ieșirile mele, dar îi implorasem neobosit în fiecare dimineață să-mi spună și mă prefăcusem atât de bine că nu mă deranja, că se lăsaseră convinși să fie sinceri. Cred că tata, un adept al onestității, își dădea seama și că, dacă păstrau secretul în privința plimbărilor, aș putea să îmi amintesc de unele dintre ele, iar minciuna lor ar fi demascată și nu aș mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pic cu clienții. Mai că nu-mi vine să cred. Fie că se datorează pur și simplu operației controversate (verișoara mea a văzut un material despre o operație similară la Oprah și-a zis că în nici un caz nu-i convinsă că funcționează), fie că se datorează prietenului ei celui bătrân, care observ că tot mai dă târcoale, nu prea pot să-mi dau seama. Fără-ndoială că are un fel de scânteie în ochi în ultima vreme și am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
scutească pe fiu ei cel ocupat de timpul și efortul necesar pentru a cumpăra un cadou. Când a ajuns ea atât de amărâtă? Cum de lucrurile au ajuns aici? Nu era vina nimănui, doar a ei; de asta era absolut convinsă. Sigur, Duncan fusese altfel când au început să iasă împreună — copilăros, fermecător și, dacă nu foarte atent, măcar mai prezent — dar și Emmy fusese altfel. Ea tocmai renunțase la un post de chelneriță în Los Angeles ca să se întoarcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
într-o montură placată cu aur de la Harry Winston. Chiar nu e nimic amuzant. Da, dar acum e, spuse Emmy în timp ce Leigh se strica de râs. Adriana logodită? E greu de imaginat. — Nu mai greu de imaginat decât o monogama convinsă care se dă la orice străin îi iese în cale, replică Adriana. Leigh își sterse o lacrimă, având grijă să nu tragă pielea delicată de sub ochi, care probabil că era deja compromisă din cauza fumatului. Nu știa sigur dacă era din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
totul se va rezolva de la sine după ce mai treceau emoțiile. Întorcându-se la computerul ei, Emmy se pregăti să mai comande o cafea la chelnerul acela urâcios. — Pardon? Vocea de bărbat venea din spate, dinspre umărului ei drept, dar Emmy, convinsă că un alt angajat al hotelului se pregătea s-o muștruluiască, nici n-o luă în seamă. — Mă scuzați, insistă vocea. Iertați-mă că vă întrerup. Emmy ridică privirea, amintindu-și în ultima clipă să pară colosal de plictisită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei copiii — mai ales cei care țipă și cărora le curge nasul — Adriana se îndrăgostise de tot clanul Brangelina. E adevărat că țipetele și mucii nu se aud și nu se văd în paginile revistei US Weekly, dar Adriana era convinsă că acești copii erau altfel: cuminți, la locul lor, poate chiar sofisticați. Nu le puteai contesta eleganța. I-ar plăcea s-o vadă și ea pe micuța cambodgiană adoptată care i se părea foarte șic. Și pe Pax, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din ziua de azi — și acasă reușise să rămână la fel de distant și detașat. Grilele de toamnă, proiectele, asistenții de redactori, presiunile din partea corporației, chiar și autorii deveneau perfect previzibili după primii câțiva ani, motiv pentru care Leigh a fost întotdeauna convinsă că îl enerva tocmai faptul că numai copiii nu erau așa. Până în ziua de azi, Leigh a încercat să rămână pe cât posibil fermă și imparțială în preajma tatălui ei, având mare grijă să nu scoată vreo vorbă despre ceea ce credea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vremea când lucram eu, niciun editor șef nu și-ar fi permis să telefoneze unui editor la ora nouă vineri seara decât dacă s-a întâmplat ceva foarte, foarte grav”, chiar înainte să închidă ușa în urma ei. Alo, răspunse ea, convinsă că tatăl ei avea dreptate și că Henry suna ca s-o concedieze. Trecuseră zece zile de la dezastrul cu Jesse Chapman și, cu toate că Leigh se scuzase de nenumărate ori, Henry tot părea distant și preocupat. — Leigh? Henry. Scuze că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fluierase admirativ când l-a sărutat pe frunte la plecare, dar în momentul în care a urcat în metrou, a început să se întrebe dacă nu cumva era prea elegantă, iar când s-a așezat la masă în restaurant, era convinsă că arăta mai degrabă ca o escortă de elită decât o profesionistă stilată, dar serioasă. Spre cinstea lui sau poate pentru că era distrat — Leigh nu era foarte sigură — Jesse își ținu privirea ațintită asupra chipului ei și îi zise: — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întrebă el. Henry o măsură din cap până în picioare, dar, din fericire, rămase inexpresiv. — Ei bine, e categoric o pacoste, spuse ea înainte să-și dea seama ce stupid sună. — Pacoste? — E arogant — exact cum ziceai și tu — dar sunt convinsă că până la urmă ne vom descurca. Când am vrut să stabilim următoarea întâlnire, a sărit repede că el nu mai vine în Manhattan. Henry se uită mirat. — Păi nu locuiește în West Village? — Ba da, dar zice că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]