4,390 matches
-
11) : calitatea lor esențială e tinerețea. Pentru ceilalți, Casandra a fost la intrarea grădinilor fabuloase (III 4), arată ca o dimineață neașteptată (III 7), se află încă în mijlocul căutării... și al figurilor strălucitoare din balul trecător (III 10), e o copilă perversă, o mică lebădă (III 14), o fetiță beată (IV 1). La rândul lui, Egist, un tânăr muieratic (III 10), are dorința nesăbuită să afle sunetul tuturor clopotelor (II 4), pentru că se găsește la începutul tuturor călătoriilor (III 4). Bătrânii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au ales-o doar spre a se amuza. Oricât de grave ar fi fărădelegile săvârșite de ei, oamenii sunt uneltele zeilor cruzi care se distrează pe seama lor. Pe de altă parte, Radu Stanca preia de la Sofocle și argumentul suferințelor Antigonei, copila care și-a părăsit drumul firesc al existenței ei feciorelnice pentru a-și însoți tatăl în surghiun. În Oedip la Colonos, eroul deplânge soarta amară a fetei sale nevoită să-și abandoneze căminul spre a înfrunta privațiunile dezrădăcinării alături de el
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Te-am târât în nebunia mea, cum târâie oceanul învolburat pluta desprinsă de țărm. Te-am scos din rosturile firești ale fecioriei tale (I 3). Ca și la Sofocle, la Radu Stanca stau alături Oedip, păcătosul fără vină, și Antigona, copila care a ales fuga în locul nunții dorite de orice fecioară pentru a-i ușura bătrânețea tatălui urgisit de soartă. În pofida similitudinilor, tragedia lui Sofocle și drama lui Radu Stanca au motivație diferită. Oedip la Colonos prezintă împăcarea eroului cu soarta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rătăcesc veșnic - I 1). Oedip este tentat să respingă orice târg cu zeii și abia când Antigona îi spune că e la capătul puterilor acceptă să le solicite îndrumare : Vă laud și vă conjur. Înduioșați-vă de mine și de copila aceasta nevinovată. Scoateți-ne din păienjenișul acesta la liman (I 1). Uciderea unui om este impusă drept plată a îndrumării la Kolonos, iar clauzele pactului stârnesc revolta lui Oedip : Nu le-au fost de ajuns zeilor crimele pe care le-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oricum s-ar potrivi lucrurile, zeii vor ieși câștigători din țesătura aceasta (III 2). Încrezător în propriile forțe, Oedip îi amintește fiicei sale că au avut întotdeauna poziții diferite față de divinitate, răzvrătirea lui opunându-se smereniei ei : Mereu ai încercat, copila mea, să mă încredințezi că nu există mijloc de a scăpa din ghearele zeilor. Mereu ai căutat să mă faci să mă supun lor. Și eu mereu am stăruit în revolta mea împotrivă-le (III 2). Descumpănit pentru moment când
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
răzbunarea : Atât a stăruit în nerozia lui,/ Încât putând să-mi sfarme tot ce am chibzuit/ Zvârlindu-mă-n surghiun, mi-a dat să stau o zi,/ Și-n astă zi voi face morți din trei dușmani,/ Din tată, din copilă și din soțul meu. Acceptând internarea psihiatrică, Marghioala reclamă și ea o scurtă amânare (Bine, mă duc unde vreți voi... Dar mai dați-mi un răgaz de câteva ceasuri, să-mi iau lucrurile la care țin), rugăminte suspectată de Dida
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
compusă și difuzată, asemenea folclorului, spunea că tânăra mamă, o femeie foarte frumoasă, lucrase ca menajeră la Castel. Acolo, o remarcase prințul nebunatic și o seduse. Regina aflase de aventurile locale ale fiului ei, ce era moștenitorul tronului, lămuri cu copila situația și hotărî s-o rezolve cu toată discreția. Așa se făcu că s-a găsit un tânăr îndrăgostit fără speranțe de fata cu pricina, gata să accepte situația în schimbul unei oferte cel puțin avantajoase, din punct de vedere material
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
din capelă, că supraveghetoarele luară poziție ca să împiedice busculada și manifestările zgomotoase între aceste ziduri sfinte. Doamna Dunin, superioara, se apropie de Gabriela care, ca elevă în ultima clasă, ajuta la menținerea ordinii, și îi spuse în franțuzește: "Ieși astăzi, copila mea?" "Nu, doamnă." " Atunci treci pe la mine după masa de prânz. Vom lua ceaiul împreună." Și silueta lungă a supraveghetoarei șefe, suplă în pofida vârstei, se depărtă în unduiri de mătase neagră și cenușie. Gabriela ieși ultima, după ce-și îndeplinise
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vreo încălcare a regulamentului? Vreun gest contrar bunelor maniere? Vreo vorbă prea tare pentru urechile acestor înțepate, care o țineau deoparte și nu conteneau s-o sâcâie, punând la cale tot felul de farse stupide? Sunt mulțumită că ai venit, copila mea. Ia loc. În încăpere erau două scaune, un mic fotoliu lipsit de stil și o berjeră, așezate una în fața celuilalt. Gabriela aruncă o privire scurtă spre berjeră, ale cărei semne de uzură sugerau poziția favorită a celei care o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
doamna Dunin veni să se așeze în fața ei. Trupul ei, înotând în mătăsuri negre și cenușii, se mulă pe adâncitura berjerei ca într-un sipet, iar frumosul ei păr, înnodat în coc înalt, aruncă o sclipire argintie. Ești nouă aici, copila mea, ar trebui... Bătăi violente în ușă o întrerupseră. Făcu gestul de a-și astupa urechile, dar ridică vocea ca să poruncească, în românește de data aceasta, și cu un accent franco-rus: "Intră!" O fată de la bucătărie, cu obrajii roșii, se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca să scurteze vizita. Doamna Dunin se ridică să caute în dulap o adorabilă cutie cu fundă. Scoase din ea o bucată de hârtie care, pentru că trecuse prin mâinile mai multor serii de eleve, se ferfenițise ca o cârpă: " Uite acul, copila mea. Dar te rog, nu-l pierde, țin mult la el, îl am de la Paris." Fata jură pe zeii cei mari să aibă grijă de el ca de lumina ochilor și, tot mulțumindu-i, se grăbi să iasă pe ușă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
În iunie 1940, într o după amiază au venit rușii cu bărcile și au ocupat, fără nici o rezistență, comuna. Arestările și deportările au început repede, tata a fost ridicat imediat iar mama, având mulți copii, a fost păsuită. Îmi amintesc, copilă fiind, că m-am dus cu sora mea la locul unde era tata în arest. Coșul era plin de merinde, doream să-l dau tatei personal, dar n-a fost să fie așa. Rusul de santinelă, cu o baionetă, a
ACOLO UNDE A POPOSIT DOMNUL “A TOATĂ MOLDOVA”. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elisabeta Năstac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1696]
-
țăran din Cernești fără carte. Când Bistrița urlă zdrobită-n vîltoare și candele-aprinde, cerești, Te-nchină creștine la fiul lui Toma, țăran moldovean din Cernești ! Iar când amfiteatrul spre tine revarsă lumina din care-o să crești Să nu uiți copile pe fiul lui Toma, țăranul onest din Cernești! Când lumea se scutură de veștede vremuri și tu înspre mîine privești, Să nu-l uiți vreodată pe Costic-a lui Toma, țăran gospodar din Cernești ! Cînd chinga te strînge, cînd trupu-ți se
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
femeilor cu viața ușoară și al fraudelor pe scară întinsă. Toate atelierele de croitorie, modiste, rufărie etc. Începeau să se golească de lucrătoare. Prin aceste ateliere nu mai rămăsese decât lucrătoarele bătrâne, cele cu totul urâte și oarecare ucenice prea copile; toate celelalte ereau în brațele ofițerilor ruși. Același deficit în lumea servitoarelor. În fiecare zi, gospodinele se plângeau că le-a dispărut servitoarea, când era tânără și curățică; peste câteva zile o vedeau la Șosea, răsturnată într-un muscal, alături de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în martie 1945 momentul Vișinski -, timp de șase luni, pe tot cuprinsul nenorocitei noastre patrii, s-au dezlănțuit sinistrele saturnale roșii. Nu a fost casă care să nu fi fost prădată, mii de români care au încercat să-și apere copilele contra violurilor bestiilor roșii, au fost împușcați. Au fost șase luni de groază, pe care nu le vor uita nici acei care aveau numai cîțiva ani în 1944. Statul român a devenit în primele zile un spațiu de invazie, la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vreme nu ridicam ochii, la vecina mea. Nici când o salutam. Căutam mereu să o evit, până într-o zi, când m-a luat de mână și mi-a zis: Ce e cu tine? Doar te știu din fașă, ce copilă ești! Nu mi-ar strica să te iau de noră! Am plecat ochii, am surâs și am fugit în casă. N am spus nimic nimănui. Iliuță era cu vreo trei ani mai mare decât mine, învăța bine și era foarte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ea la ryokan în Kamakura, la onsene, pe Aleea Nakamise, ne-am plimbat cu vaporașul pe râul Sumida și am făcut o mulțime de poze. Kotoha s-a comportat ca o soră mai mare a lui Dimi. Am îndrăgit această copilă ca pe proprii nepoței. Spre amintire, mi-a făcut în agenda de însemnări un desen. S-a atașat de noi și comunicăm foarte bine prin semne și zâmbete, iar băieții prin intermediul lui Dimi, dacă era bine „răsplătit” pentru efort... La
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mi-a fost ușor să mă hotărăsc. Era după război și, deși Kyoto n-a fost bombardat, oamenii o duceau greu. Lipseau alimentele, iar cele existenta pe piața neagră erau foarte scumpe, depășind puterea de cumpărare a majorității. Eram o copilă, mlădioasă ca o trestie și subțire cât un fir de orez, căreia îi plăceau muzica și dansul. Tânjeam după multe lucruri, dar mama se descurca foarte greu cu trei copii. Tatăl meu murise pe front, în atacul de la Pearl Harbour
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
tovarășa ei, care asistase mută la ce se Întâm plase. Simeon rămase locului, cu un genunchi În pământ, pri vind lung În urma călărețului. Buzele lui simțeau Încă dulceața parfumată a mâinii mici, pe care avusese Îngăduința s-o atingă. — Ce copilă Încântătoare, Își spuse. Cine o fi vrând s-o omoare? și de ce? Vreo răzbunare din dragoste neîmpărtășită? Vreo pricină politică? Ce secrete Întunecate s-or fi ascunzând și la Curtea ducelui Zähringer? Amintirea Bizanțului cu intrigile lui și crimele lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să vadă mânzul cel nou, pe care tocmai Îl fătase iapa albă, fie la vânătoare, fie la mânăstire, la Sfântul Petru, să guste vinul cel nou Împreună cu pă rintele stareț. Rishawei nu-i rămânea altceva decât s-o Întrebe pe copilă. Dar aceasta era la fel de Încăpățânată, ridica din umeri și nu spunea nimic. O privea bănuitor pe bătrâna doamnă și refuza să pună mâna pe gherghef. Singura ei plăcere era să călărească pe deșelate și să hrănească șoimul cel nou, dăruit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la noi acasă, să i-o Încredințez nevesti-mii ca s-o crească.“ și domnul duce lasă vânătoarea baltă și face pe dădaca. Cum adică, femeie, crezi că ducele ar fi În găduit una ca asta? Nu-l cunoști prea bine? Copila e de neam mare, Rishawa, și domnul duce o protejează cu toată bună tatea și autoritatea lui. Te-a crezut o femeie Înțeleaptă și cu frica lui Dumnezeu, de aceea a adus-o la noi, s-o creștem cum se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
amândoi sus În cetate la Gundelfingen! N-ai văzut tainițele de sub pământ unde sunt ținuți cei care nu mai apucă niciodată să vadă lumina soa relui? Să ferească Dumnezeu să le vezi! Domnul duce a avut Încre dere În noi. Copila e orfană și trebuia să se găsească cineva s-o crească. Noi, care suntem milostivi și dorim să ne mân tuim sufletele, nu știm cine e și nici n-avem a vorbi despre ea... Uiți totul, cine e, cum, cine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
m-a Întrebat părintele stareț de la Sfântul Petru când e gata broderia pentru masa altarului. Pune-ți botniță la gură dacă nu vrei să plângi mai târziu... — Bine, dar până la urmă tot o să se afle. Doar stăpânul nu poate lăsa copila aici pentru totdeauna. Toate se află pe lumea asta. și ce va fi atunci? — Atunci vom vedea ce va fi! Dacă nu taci acum, mă duc să dorm În altă chilie. și nu doar În noaptea asta! Rishawa pricepu și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care se povesteau lucruri Înfiorătoare. Nimeni nu tulbură Însă liniștea domnului ministerial Hildebrand și a soției sale. Cu timpul, Adelheid se obișnui cu ei, și ei cu Adelheid. Părintele Anselm o Învăță să scrie și să citească, la cererea ducelui. Copila era isteață și În scurtă vreme descifra cu ușurință toate bucoavnele călugărului. Mai mult, avea o scriere frumoasă, cu care s-ar fi putut lău da oricare dintre secretarii de la Curte. Părintele Anselm nu-și mai Încăpea În piele de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi fost copilul lui. Adelheid nutrea aceeași pasiune pentru vânătoare, pentru cai, și și-ar fi petrecut cu mult mai multă plăcere timpul la grajduri sau În sala de arme decât cu tapițeriile Rishawei. Bătrâna doamnă fusese la Început Îngrozită: copila se arăta total indiferentă față de brocaturile somptuoase și de bonetele de dantelă care, ascunzând părul doamnelor, după moda severă a timpului, le scotea și mai mult În evidență puritatea chipului și finețea trăsăturilor. După socoteala ei, orice făptură de parte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]