4,329 matches
-
fiind învingătoare pe perioade mai lungi sau mai scurte. În consecință, viața era asociată elementului pozitiv, iar moartea, celui negativ. Legat de concepția despre moarte, răul a devenit și mai primejdios, dând naștere la demoni, vampiri, monștri, vârcolaci și alte creaturi înspăimântătoare. Potrivit lui Clive Leatherdale, arhetipul vampirului se bazează pe două credințe fundamentale: cea în viața de după moarte și cea în puterea magică a sângelui 64. Cea dintâi este consonantă cu religia creștină, dar și cu unele idei precreștine care considerau
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
malițiozitate să se agațe de cei vii, târându-i și pe ei într-o lume de graniță, ținându-i suspendați între viață și moarte. Arhetipul vampirului se regăsește în majoritatea mitologiilor popoarelor lumii. În Asia, povestirile chinezești fac referire la creaturi de culoare verde (o reprezentare diferită și în mod cert anterioară Omului Verde din mitologia celtică), care au corpul acoperit de un mucegai strălucitor în întuneric și a căror ocupație este vampirismul. În India, există Kali, venerată drept zeiță a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de un mucegai strălucitor în întuneric și a căror ocupație este vampirismul. În India, există Kali, venerată drept zeiță a bolilor, războiului și a morții, care se hrănește din sânge, și Shiva, asimilat unui vampir. În legendele Malaysiei, apare o creatură nu-mită penaggalen, reprezentată prin cap, stomac și in-testine, care se hrănește de asemenea cu sânge. Nativii americani o au pe loogaroo, o creatură feminină bătrână, în vreme ce în Brazilia există jaracara, asemănătoare unui șarpe. În Odiseea lui Homer, Ulise oferă sângele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a morții, care se hrănește din sânge, și Shiva, asimilat unui vampir. În legendele Malaysiei, apare o creatură nu-mită penaggalen, reprezentată prin cap, stomac și in-testine, care se hrănește de asemenea cu sânge. Nativii americani o au pe loogaroo, o creatură feminină bătrână, în vreme ce în Brazilia există jaracara, asemănătoare unui șarpe. În Odiseea lui Homer, Ulise oferă sângele unei oi sacrificate fantomelor, care cer această ofrandă pentru a-și recăpăta puterea 65. Tipul vampirului grec este reprezentat de fapt de empusa
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
când se presupune că acesta este sau se va transforma în vampir. Tradiția folclorică a vampirului în Europa centrală și estică s-a combinat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea cu credința vest-europeană (anglo-sa-xonă) în fantome și creaturi malefice supranaturale ca "forme" ale celor care n-au murit. Genul gotic în pe-rioada romantică reprezintă fascinația suscitată de misterele dragostei, vieții și morții și de trecerea de la o formă pământeană la una nepământeană. Potrivit lui Leatherdale, "vampirul din folclorul Europei
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
vieții de către moarte și invers, precum și acumularea de tensiuni rasiale, culturale, sexuale/heterosexuale și de gen92". Critici precum Judith Halberstam și Jerrold Hogle consideră că Dracula este întruchiparea fantomelor gotice, a monștrilor și a tuturor figurilor reprezentate de "celălalt", o creatură care înglobează toate tipurile de bărbați, femei, rase, clase și comportamente sociale și sexuale, "considerată de clasa de mijloc anglo-europeană ca exprimând însăși ideea de străin și, implicit, pervers 93". Astfel, Dracula nu reprezintă numai "un celălalt de tip gotic
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
aflați la ananghie ca să fie iertat. Forever Knight (1992) Oricât de "răi" sau de "buni" ar fi, descendenții lui Dracula sunt meniți mai degrabă să amuze publicul decât să îl înspăimânte. Variantele celebrului vampir s-au distanțat de arhetipul vampirului (creatură cu adevărat înfricoșătoare), devenind personaje obișnuite în cultura populară. Totuși, teama pe care asemenea personaje o pot produce este la fel de fascinantă pentru publicul larg precum erau luptele de gladiatori în perioada decăderii Imperiului roman. Primele reprezentări teatrale ale lui Dracula
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
monarhie. Interesant este faptul că nu există o diferență prea mare între starurile în carne și oase (Madonna, Arnold Schwarzenegger sau Linda Evangelista) și starurile animate sau iconii digitali (Bugs Bunny, Mickey Mouse, Terminator, Lara Croft). Faima pe care aceste creaturi digitale au atins-o a depășit limitele impuse de ecranul computerului și a pătruns în viața oamenilor, ca și când personajele ar aparține lumii reale. Poate cu scopul de a șterge granița dintre realitate și hiperrealitate, ,,zeii" din spatele politicii de creare a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
timpului, pe parcursul temporalului, creația permanentă. Spiritul, organizator și armonizator preconștient, "încarnat" încă de la început, "animă" viața și în cele din urmă "o iluminează". Or, conform mitului creștin. "Cuvîntul încarnat" și în permanentă stare de încarnare evoluția va readuce creația vie, creatura, la principiul creator la Esența-Tată" de care a fost "emanată". Sub acest aspect evoluția viitoare -, "Cuvîntul", "Sfîntul Duh", devine Paraclitul, adică Sfîntul Duh (cheia protectoare, cheia adevărului), simbol al efortului umanității spre tot mai multă luciditate comprehensivă față de adevărul supraconștient
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și avînd înțelesul de ,,te comporți de parcă ai fi fiul unui lotus, fiul unui șacal etc". În această accepție le spune Iisus Fariseilor: "Sînteți fiii lui Satan". Într-un sens mai apropiat de simbolistică, toți oamenii sînt fiii lui Dumnezeu: creaturi ale creatorului.Ei ar trebui să ilustreze acest fapt prin caracterul lor și prin intențiile lor motivante cele mai secrete. Lui Caiafa, care îl întreabă: "Ești fiul lui Dumnezeu?", Iisus îi răspunde: "Tu ai spus-o". (Cum de tu, mare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Aplicarea se dovedește pertinentă, întrucât se bazează pe funciara durabilitate a eului creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
și legi. Un corp cyborgic, jumătate om, jumătate calculator, se poate înscrie în direcțiile mitologiei și ale imaginației umane, de tip science-fiction, însă se poate manifesta în mod existențial-actanțial în viața de zi cu zi. Prima categorie este ilustrată de creaturi din literatură, cultura populară sau cinematografie: „monștri” cyborgici care sfidează opoziția dintre normalitate și anormalitate, înscriindu-se în cadrele unui anormal care tinde spre normal sau care este acaparat în zona normei și a normalizării. În noul context, „anormaliile” sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
conflicte, după cum se poate observa pe tot parcursul acestui studiu. Natura (inclusiv corpulă și tehnologia/cultura/arta sunt combinate în forme ontologice hibride, uneori monstruoase și înfricoșătoare, alteori seducătoare și atractive. Ontologia virtuală se dovedește a ține, ca în exemplul creaturilor de viață artificială (vezi mai josă, de un „regim nocturn” al imaginarului (Durand, 1998Ă. În continuarea depășirii dihotomiei artificial-natural/biologic se remarcă renunțarea la o altă opoziție filosofică tradițională, și anume la aceea dintre obiect și subiect, în cadrul filosofiei virtualului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
inteligenței artificiale își propune să redefinească mintea și cunoașterea umane, știința vieții sintetice încearcă să reconceptualizeze biologia. Viața artificială este creată atât în spațiile realității virtuale, în cadrul cărora se realizează interacțiunea dintre uman și entități sintetizate (avataruri agenți sau diverse creaturi artistice digitaleă, cât și în formele robotice evolutive ale realității fizice (pet-urile electronice sau teleroboțiiă. Pe de o parte, percepțiile umane sunt interfațate și protezate, iar pe de altă parte teritoriile abstracte de date se „organicizează” și înfățișările sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Karl Sims dovedesc acest lucru cu prisosință. Spre exemplu, simulatorul de viață artificială pe Internet, „TechoSphere” (Prix Ars Electronica, 1997Ă, creat de Gordon Selley, Rycharde Hawkes și Jane Prophet, este un univers de ființe nonbiologice, rezistând tendinței de antropomorfizare a creaturilor virtuale, însă creându-și propria comunitate și propriile trăsături de specie. La fel ca majoritatea inițiativelor de acest tip, utilizatorii online intră în interacțiune cu aceste ființe numerice care coabitează în spațiul virtual în ritmuri diferite de evoluție. Convergența dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sufletul constituia deopotrivă principiul vieții și mărturia supremației față de mașini, lucrurile s-au schimbat radical pentru susținătorii vieții sintetice: artificiul poate constitui de data aceasta motorul vieții. În timp ce orologiul a marcat în diacronie trecerea de la uneltele simple la mecanisme complexe, creaturile vieții artificiale sunt considerate a trece dincolo de mecanică sau de industrie. Pe când omul a învățat de la mașinile-mecanisme modul funcțional de interacțiune al părților într-un întreg (până la analogia om-ceasornică, din domeniul vieții artificiale reiese faptul că omul poate învăța să
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
denunțată ca un proces funcționalist al puterii: sentimentele, trupul și pântecul sunt considerate valori sacrificate pe altarul vieții sintetice. Cu toate că populațiile și generațiile simulate în mod artificial indică trăsături ale vieții naturale și modele ale comportamentului social, lumile virtuale ale creaturilor informatizate nu cunosc nici trăirea, nici cultura umană așa cum sunt acestea constituite de-a lungul timpului. Rămânând, din acest punct de vedere, paradigme tehnobiologice deterministe și esențialiste, ființele sintetice sunt private de pasiune și de emoție, de complexitatea afectivității și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
numeroase accepții, de la inteligență la viața artificială, întruchipări aflate la limita „regimului nocturn” al imaginarului și întrupări contingente, transgresând opozițiile împământenite de tipul artificial vs natural/biologic sau obiect vs subiect. Atât „omul Turing” (vezi Bolter, 1986Ă, cât și diversele creaturi ale vieții artificiale nu se simt alienate în societatea cybertehnologică menită a ține locul naturii, cred în progresul prezentului computațional care neagă trecutul și memoria culturală, sunt amnezice la capitolul istorie și acționează ca niște reset game-uri, deși sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și în lumile virtualității tehnologice ca eliberare de limitele corporalității și ca libertate de alegere. Astfel, se aplaudă pretutindeni modurile în care identitatea, în cadrul rețelei Internet, poate fi selectată, deoarece, fluidă și polimorfă, poate fi asumată sau lepădată cu ușurință. Creaturile în carne și oase par a fi lăsate în urmă, în schimbul reprezentărilor avatarice sau al imaginilor numerice ale utilizatorilor din spațiile interfețelor online. Lucrurile nu stau însă tocmai așa, după cum va încerca să dovedească capitolul următor. tc "" Capitolul 2tc " Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
posibilitate care legitimează analogia dintre genetica corpului și cibernetică. Opera de artă transgenică, precum „KFP Bunny” (2000Ă, chestionează noțiunile interactivității informaționale, ale eticii și ale biologiei în contextul tehnoartistic al rețelei Internet, hibridizând privitorul sau participantul uman cu interfața digitală. Creaturile artistului pot fi considerate „ființe intermediare” sau „cvasiființe” (vezi Quéau, 1989, pentru aceste sintagmeă, ființe aflate în stadiul metamorfozei și al evoluției și în vecinătatea autonomiei vieții artificiale. Arta genetic-digitală este „vie” grație interacțiunii dintre privitor și mașină și capacității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și figural. Pulverizarea hotarului dintre imagine, subiect și obiect se produce, de data aceasta, în cadrul aceluiași „personaj”-mutant, care, precum ființele vieții artificiale (vezi primul capitolă, trăiește în scop vizual autoreferențial. Pe de altă parte, nefiind doar reprezentări optice, ci creaturi în carne și oase, astfel de personaje-imagine sunt simulări ale intersecției dintre genetică și artă. Opera de artă este ființa vie, transmutată genetic și conotată estetic-ideologic. De pildă, iepurele fluorescent este o vietate intermediind între real și imaginar, între tehnică
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și responsabilitate pentru noua formă de viață astfel creată. Preocupările etice sunt supreme în orice lucrare de artă, și ele devin și mai cruciale în contextul bio artei. Din perspectiva comunicării între specii, arta transgenică necesită o relație dialogică între creatură/opera de artă și cei care vin în contact cu ea (Kac, 1998, onlineă. Una dintre ipostazierile artei transgenice, „GFP Bunny”, este o lucrare realizată în 2000 și expusă prima dată în Avignon, Franța; în 2001-2002, lucrarea este continuată în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Unique”, o instalație publică de la Le Lieu Unique din Nantes, Franța. Imaginea-organism propusă îmbină arta în dimensiunea de reprezentare/ simulare a unui animal „himeric”, știința geneticii prin transformarea genetică și transplantul de gene și elementul social-cultural prin responsabilitatea pentru noua creatură. Artisticul și științificul, naturalul și culturalul-socialul, biologicul și tehnologicul, organicul și artificialul, toate aceste modele dihotomice sunt unificate pentru rediscutarea noțiunilor obișnuite, simultan biologice și artistice, de omogenitate și puritate, de unitate și identitate sau de corporalitate și predestinare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
izolate dintr-o meduză din partea de nord-vest a Pacificului sunt purtătoare ale acestei gene. Gena devine vizibilă cu ochiul liber (bioluminiscentă de o nuanță verde-deschis strălucitoră în momentul expunerii sub lumină ultravioletă. Artistul a creat cu ajutorul acestei gene și alte creaturi transgenice (plante, pești, bacteriiă care pot fi controlate prin sistemul audiovizual al biobotului din perspectiva căruia spațiul poate fi experimentat și prin intermediul căruia se efectuează simbioza organism-mașină. Animalele, plantele și bacteriile alterate genetic sunt plasate în instalații unde acestea pot
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi preluat, iar ADN-ul recombinat poate fi trecut la generația următoare. Artistul devine în mod literal programatorul genetic care poate crea forme de viață scriind sau alterând acest cod. Odată efectuate crearea și procrearea mamiferelor bioluminiscente și a altor creaturi în viitor, comunicarea dialogică dintre specii va schimba profund ceea ce în mod curent înțelegem prin artă interactivă (Kac, 1998, onlineă. Dincolo de toate problematicile particulare, concepția generală a tehnoartistului este că arta transgenică poate oferi omului șansa de a înțelege ce
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]