7,252 matches
-
studiile sale dinainte de cel de-al doilea război mondial se referă la originea și circulația unui fragment din Leviticul românesc de la Bălgrad (1927) și la dezvoltarea vechii istoriografii românești (1939), cel din urmă vizând în special metoda de utilizare de către cronicari a izvoarelor interne și externe. În 1975 apare un volum în care Ș. expune rezumativ istoria literaturii române de la Grigore Țamblac până la 1830. SCRIERI: Știință și improvizație. Istoria literaturii române în străinătate, Iași, 1925; Fragmentul Leviticului românesc de la Bălgrad, Iași
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
care, adâncind analiza vieții prin înscriere în istoria trăită, în economic, ca și prin incursiunile în psihologia de neam și în inconștient, tinde să cuprindă totalitatea omenescului. Privilegiind, cu sinceritate, „obligația de conștiință” în artă și pe scriitorul luptător social, cronicarul știe să prețuiască, alături de Émile Zola („unul din acele glasuri articulate ale omenirii”), de Romain Rolland, Maxim Gorki, André Malraux sau Constantin Stere, „umbrele rembrandtiene” din scrisul lui F. M. Dostoievski și chiar pe James Joyce (care are, prin S., una
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
Ion Călugăru, Petre Pandrea ș.a., iar din literatura universală pe Albert Samain, Jean Moréas, Upton Sinclair, Ilya Ehrenburg, Leonid Andreev, Anatole France ș.a. Dogmei inflexibile i-a opus omenescul umorului (Unde ne sunt humoriștii ?) și tăișul ironiei. A fost un cronicar de artă pertinent, cu intuiții precise, lecturi bogate, cu o bază teoretică formată mai ales datorită lui Hippolyte Taine și lui John Ruskin, dar și un cronicar dramatic condus de ideea selecției unui repertoriu de autentică valoare artistică pentru scenele
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
opus omenescul umorului (Unde ne sunt humoriștii ?) și tăișul ironiei. A fost un cronicar de artă pertinent, cu intuiții precise, lecturi bogate, cu o bază teoretică formată mai ales datorită lui Hippolyte Taine și lui John Ruskin, dar și un cronicar dramatic condus de ideea selecției unui repertoriu de autentică valoare artistică pentru scenele românești: Shakespeare, Molière, Oscar Wilde, Bernard Shaw, August Strindberg. Apărător acerb al libertății presei, jurnalist nu lipsit de nerv polemic (intră în confruntare cu Nicolae Iorga, Tudor
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
Tia (24.X.1945, Sărățeni, j. Ialomița), prozatoare și jurnalistă. După absolvirea Liceului „Mihai Viteazul” și a Facultății de Limba și Literatura Română din București (1968), este repartizată la ziarul „România liberă”, unde desfășoară o susținută activitate publicistică, inclusiv de cronicar și reporter literar, și conduce secția de literatură și artă până în 1988. Exclusă în acest an din redacție, ca disidentă, devine corector la Tipografia „13 Decembrie” din București. Înapoindu-se, după evenimentele din decembrie 1989, la „România liberă”, exercită funcția
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
unor autori din diasporă (Emil Cioran, Petru Popescu) ș.a. În romanul Herbert, urmat în 1992 de un roman-pamflet, Tratat asupra cozii, iar în 1998 de volumul de nuvele Sâmbăta engleză și alte povestiri, S. este, după cum a remarcat critica, „un cronicar al valorilor burgheziei”, cu personaje ce amintesc de Anton Holban și Mihail Sebastian, dar și de Al.Vlahuță, I. Al. Brătescu-Voinești, Cezar Petrescu (eroii inadaptabili), Mateiu I. Caragiale și Ion Vinea (prin „decadentism”) ori, mai cu seamă, de Nicolae Breban
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
la București, unde Rada urmează liceul și devine studentă la regie de teatru. Spre a se întreține, lucrează în spitale, ca soră, întâmpină piedici, invidii, uri, dușmănii, dar întâlnește și oameni care o ajută. Cel mai puternic reliefat, profesorul și cronicarul dramatic Cirus Hotar, natură ciudată, minte scăpărătoare, spirit paradoxal, are idei și comportamente ce amintesc de personajele lui Camil Petrescu. SCRIERI: Pânza de păianjen, București, 1938; ed. postfața autoarei, București, 1973; ed. îngr. Corneliu Popescu, București, 1993; Cad zidurile, București
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, absolvită în 1977. În anul următor obține o bursă de studii la Salzburg Seminar in American Studies, de pe lângă Harvard University, pentru specializare în jurnalism. Începe apoi o activitate susținută în presa scrisă și audiovizuală, în calitate de cronicar, eseist, comentator și editorialist, autor de scenarii pentru radio și televiziune. Debutul s-a produs în 1974, cu un reportaj cultural, în „Luceafărul”, iar editorial în 1996, cu volumul de eseuri Lucruri. A contribuit la lucrări colective de artă teatrală
SILVESTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289671_a_291000]
-
care i-ar fi putut încredința manuscrisele tatălui. Contribuția lui S.D. la constituirea formei cunoscute a Letopisețului Țării Moldovei este foarte controversată. Deși o mărturie contemporană îl apreciază ca pe un om cu „neștiință și minte puțină”, iar cărturarii și cronicarii deceniilor următoare au criticat vehement imixtiunile sale în textul lui Ureche, unii editori și cercetători din prima jumătate a secolului al XX-lea l-au considerat coautor sau chiar adevăratul autor al variantei păstrate. Opiniile acestora au fost susținute mult
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
, Iacob (15.II.1911, Bolgrad - 2001, București), poet și cronicar literar. Urmează Liceul Teoretic din Bolgrad și Facultatea de Matematică a Universității din Iași, fără a o termina. Colaborator și redactor la revista „Bugeacul”, unde debutează în 1935, a desfășurat aici o intensă activitate. Publică, de asemenea, versuri, cronici și
SLAVOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289720_a_291049]
-
liric, mai mult declarative, obținând uneori contururi ornate cu imagini plastice izbutite, cu reminiscențe ale simbolismului de tinerețe. SCRIERI: În brațele Deltei, Tulcea, 1980. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 789; Chiril Aldea-Cuțarov, Iacob Slavov, „Basarabia”, 1992, 7; Gheorghe Gheorghiu, Iacob Slavov, cronicar literar, „Basarabia”, 1992, 7; Iacov Slavov, în Mireasa de peste Prut, îngr. Alexandru Darie, cuvânt înainte Grigore Vieru, introd. Mihai Cimpoi, București, 1994, 125-128; Gheorghe Gheorghiu, Vremea romanticilor, „Moldova literară”, 1996, 9; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 128; Gheorghe Gheorghiu, O viață
SLAVOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289720_a_291049]
-
Mai colaborează la „Hasmoneea”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Năzuința”, „Spre ziuă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, folosind frecvent și pseudonimul Moș Grigore Sfătosu. După obținerea licenței practică avocatura, desfășurând totodată și o intensă activitate publicistică. Cronicar la „Dimineața” (1925-1926), scrie și la „Adevărul”, „Dimineața copiilor”, „Omul liber”, „Clopotul”, „Cotidianul”, „Icoane maramureșene”. „Universul copiilor”, „Cetatea literară”, „Viața literară”, „Opoziția” ș. a. Redactor politic la ziarul „Lupta”, codirector la „Ultima oră”, director de programe radiofonice (1928), e o vreme
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
Iași, 1997; Timp și spațiu în literatura franceză din secolul al XIX-lea, Iași, 1999. Repere bibliografice: Corina Dimitriu, „Direcții în critica și poetica franceză contemporană”, „Oeuvres et critiques” (Tübingen), 1988, 1; Sorina Bălănescu, Dicționare și... dicționare, CRC, 1995, 20; Cronicar [Mariana Codruț], O viziune asupra lui Julien Green, „Contrafort”, 1996, 3; Carmen Neamțu, Anatomia unei ființe, O, 1996, 6; Mihai Botez, „Timp și spațiu în literatura franceză din secolul al XIX-lea”, ATN, 2000, 8; Jacques Domenach, Les Confessions de
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
în colaborare cu Antița Augustopol-Jucan). Repere bibliografice: C. Baciu, Un tablou zguduitor al dezumanizării burgheze, „Scânteia tineretului”, 1956, 2 375; Radu Popescu, „Familia Calaff”, CNT, 1956, 49; Boris Buzilă, „Familia Calaff”, RMB, 1956, 21 decembrie; Georgeta Horodincă, Familia Calaff și cronicarul ei, VR, 1957, 1; C. Voita, Stendhal 1957, GL, 1957, 10; Vera Călin, Microcosmosul familial, GL, 1957, 16; Dumitru Micu, Romanul românesc contemporan, București, 1959, 264-269; Z. Ornea, „O plimbare la Băneasa”, GL, 1962, 14; I. Sîrbu, „Vârsta de bronz
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
la întemeierea revistei „Azi” (director, Zaharia Stancu) și a colecției „Cartea cu semne” (scoasă de Institutul de Arte Grafice Bucovina), în care i se publică în 1932 primul volum, Fragmente dintr-un carnet găsit. Liviu Rebreanu îl angajează redactor și cronicar literar la „România literară”. Apariția, în 1934, a romanului autobiografic De două mii de ani declanșează atacuri furibunde atât din partea presei de dreapta, cât și a celei de stânga, cărora scriitorul le răspunde, calm, în Cum am devenit huligan (1935). Afectat
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
piesele lui încep să fie jucate, nu doar în țară, ci și peste fruntarii. În scurt timp își pierde viața, ucis pe stradă de un autovehicul. Activ pe mai toate tărâmurile scrisului literar, S. s-a revelat întâi în publicistică. Cronicar literar, teatral, muzical, plastic, cinematografic, a profesat și ziaristica propriu-zisă, semnând articole pe teme curente (politice, sociale, economice, educative etc.), reportaje, note, evocări. Condus de principiul rectitudinii morale, el nu a fost scutit de erori, dar a exprimat întotdeauna convingeri
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
Arghezi e apreciat superlativ, dar în afara modernismului. Un întreg volum a consacrat S. în 1939 corespondenței lui Proust, pe care o comentează minuțios și subtil, emițând observații de natură a lumina și opera proustiană de ficțiune. În exercițiul funcției de cronicar, comentatorul de la „Cuvântul”, „Vremea”, „Rampa” a urmărit fenomenul literar curent cu un profesionalism de același nivel cu al confraților consacrați în exclusivitate criticii și, totodată, cu o exemplară probitate. În cronicile dramatice a practicat o critică militantă, deplângând decăderea teatrului
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
spectacolelor comune. I. NEGOIȚESCU Mihail Sebastian face figură de critic impresionist care discută opera în cauză fără prejudecăți, cu o înțelegere de ajuns de elastică, ceea ce l-a făcut să nu cadă în erori fundamentale de estimație. În ipostaza de cronicar literar, spre deosebire de alți scriitori care au făcut cronică literară ca amatori, el este unul dintre cei cu judecata cea mai pertinentă, nelăsând impresia complacerii în arbitrar și teribilitate paradoxală, cum se întâmplă cu Eugen Ionescu, și nici nu se lasă
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
el este unul dintre cei cu judecata cea mai pertinentă, nelăsând impresia complacerii în arbitrar și teribilitate paradoxală, cum se întâmplă cu Eugen Ionescu, și nici nu se lasă antrenat de un subiectivism excesiv ca Anton Holban ori Ion Călugăru. [...] Cronicar dramatic, Sebastian reeditează formula cronicarului literar, cu un plus de participare încordată pe care o transmite, dincolo de text, spectacolul, contactul direct cu sala și cu jocul actorilor. CORNELIA ȘTEFĂNESCU SCRIERI: Fragmente dintr-un carnet găsit, cu un portret de Mac
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
cu judecata cea mai pertinentă, nelăsând impresia complacerii în arbitrar și teribilitate paradoxală, cum se întâmplă cu Eugen Ionescu, și nici nu se lasă antrenat de un subiectivism excesiv ca Anton Holban ori Ion Călugăru. [...] Cronicar dramatic, Sebastian reeditează formula cronicarului literar, cu un plus de participare încordată pe care o transmite, dincolo de text, spectacolul, contactul direct cu sala și cu jocul actorilor. CORNELIA ȘTEFĂNESCU SCRIERI: Fragmente dintr-un carnet găsit, cu un portret de Mac Constantinescu, București, 1932; Femei, București
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
, Ion Marin (15.VI.1893, București - 2.II.1964, București), prozator, dramaturg, eseist, cronicar dramatic și literar, traducător. Este fiul Emiliei (n. Petrescu) și al medicului Nicolae Marinescu, care și-a adăugat numele Sadoveanu; S. își va oficializa numele de scriitor abia în 1949. Învață din copilărie germana, franceza, engleza și se inițiază în
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Colaborează la „Letopiseți”, unde în 1919 este în comitetul de conducere, „Revista vremii”, „Viața românească”, „Gândirea”, „Cugetul românesc”, „Teatrul”, „Mișcarea literară”, „Viața literară”, „România literară” ș.a., iar după 1952 la majoritatea ziarelor centrale și la revistele Uniunii Scriitorilor. Activitatea de cronicar dramatic îl propulsează în conducerea vieții teatrale și dramatice românești: director al propagandei culturale prin teatru (1923), inspector, inspector general al teatrelor (1929), inspector general al teatrelor și operelor (1933), subsecretar de stat în Ministerul Artelor, director al Teatrului Național
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
face, de asemenea, o cronică literară și teatrală, care discută, în termeni ironici, pretențiile anumitor gazetari de a-i compara pe poeții români (Gr. H. Grandea, de pildă) cu Schiller și Byron, sau se cenzurează terminologia necorespunzătoare utilizată de unii cronicari dramatici. Articolul O odă tulbure este consacrat lui D. Bolintineanu, criticat cu violență pentru versurile dedicate împăratului Napoleon al III-lea. R. Z.
SARIVARI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
va fi continuată de Tudor Arghezi (Literatura, meșteșug) și de Șerban Cioculescu (Pentru știință, intelect și dogmă), ilustrând calea estetică a temperanței intelectuale și evitarea extremismelor ideologice. Pe același ton intervine și Mihail Dragomirescu atunci când evocă anii formației sale culturale. Cronicarul dramatic al hebdomadarului este A. Dominic, care urmărește, pe rând, spectacolele de la Naționalul bucureștean cu piesele Femeia mării de Henrik Ibsen, Papagalii de Const. Rîuleț și Vrajă de Henry Bataille sau cele de la Teatrul „Regina Maria” cu piesa Societate de
SAPTAMANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289481_a_290810]
-
cu dezinvoltură că până la 15 ani nu au citit niciun roman! Aici intervine abilitatea profesorului de a-l atrage pe elev în lumea ficțiunii, de a-i deschide apetitul pentru lectură și de a-i demonstra că cititul este vorba cronicarului - „cea mai de folos în viața omului zăbavă” (Grigore Ureche), chiar și în era internetului când timpul pare să nu mai aibă răbdare cu oamenii. Voi prezenta în referatul de față câteva dintre metodele pe care le-am descoperit și
Metode de activizare a lecturii. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cîmpeanu Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1139]