6,333 matches
-
și nu-mi dau seama, până la un moment dat, ce se întâmplă. Apoi, brusc, țip la tine: „Potolește-te, Watanabe! Îmi place de tine, dar am un prieten. Nu pot să mă culc cu tine, să știi. Te rog fii cuminte!“ Dar tu nu te potolești. Ba mă potolesc, am zis. — Știu. Nu contează, așa-mi imaginez eu acum, spuse Midori. Și-apoi îmi arăți... chestia aia a ta... mare și tare. Eu îmi acopăr ochii, rușinată, dar de văzut am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apucat să-l citesc. Mi-am dat toată silința, dar n-am înțeles o iotă. A fost chiar mai rău decât subjonctivul. Am renunțat după trei pagini. M-am prezentat la următoarea întrunire și le-am spus, ca un copil cuminte, că am citit, dar n-am înțeles nimic. Din clipa aceea m-au tratat ca pe o idioată. Ei susțineau că habar nu aveam ce înseamnă conștiința luptei de clasă și că sunt o paria a societății. Vorbesc serios. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
imposibil ca toată lumea să aibă dreptate și să fie fericită, așa că intervine haosul. Și ce credeți că se întâmplă atunci? Simplu... apare un zeu și direcționează traficul. Tu te duci acolo, tu vii aici, tu rămâi cu ea, tu stai cuminte o vreme. Se cam pricepe să aranjeze lucrurile și până la urmă totul iese bine. Asta se cheamă deus ex machina. La Euripide există întotdeauna un deus ex machina și din pricina aceasta părerile sunt împărțite în ceea ce-l privește. Dar ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plăcută, drăguță și alte prostii de felul acesta. Este tot ce-mi doresc. După ce mă scol mâine dimineață, o să mă simt iar bine și nu o să te mai bat niciodată la cap cu tâmpenii. Jur! Promit că o să fiu fată cuminte. Te cred, dar nu te pot ajuta de data aceasta. — Te implor! Dacă nu accepți, o să mă așez aici, o să plâng toată noaptea și o să mă culc cu primul individ care intră în vorbă cu mine. Văzând că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
normal decât înainte. Fusese și la coafor și era foarte mândră de noua ei coafură. Nevăzând motive de îngrijorare, m-am gândit că mama ei poate pleca, liniștită, acasă. Naoko mi-a spus că de data aceasta vrea să stea cuminte la spital și să facă tot ce i se spune pentru a se vindeca complet. M-a încântat grozav decizia ei. Apoi am plecat amândouă la plimbare și am stat mult de vorbă. Ne preocupa, pe amândouă, viitorul. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
discuri la gramofon, era plin de fum și pe podea se juca barbut. Tovarășii tot intrau ca să se spele, și-n cameră se amestecaseră mirosurile de fum, săpun, uniforme murdare și abur venit din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și cu o privire rece, stătea de vorbă pe pat cu un ziarist englez. În afară de gramofon, nu se auzea prea mare gălĂgie. — Asta e camera ta, nu? mă-ntrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mea. Foarte mult. — Eu te iubesc. Mi-a plăcut mult să mă joc cu tine. — Și eu m-am distrat. — Ne distrăm, nu? — A fost o zi minunată. — Da’ am avut doar o juma’ de zi, pentru că n-am fost cuminte și am dormit mult. — Ai făcut bine. — N-am făcut-o că era bine. N-am avut ce-i face. Stătea Întins lîngă ea, atingîndu-i piciorul cu al său, și Îi puse mîna pe gît, pe cap. Ai păru’ tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
foarte mult. — O să muncesc și eu. — Ar fi distractiv. Ca domnul și doamna Browning. N-am apucat să văd piesa asta. — Trebuie neapărat să faci mișto, Roger? — Habar n-am. „Revino-ți“, Își spuse. „Acum trebuie să-ți revii. Fii cuminte.“ — Așa-s eu, fac mișto de toate, spuse. Cred că o să fie frumos. Și e mult mai bine așa, să lucrezi și tu În timp ce scriu. — Te-ar enerva dacă te-aș ruga să citești cîndva povestirile mele? — Nu. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că nu, spuse ea mușcîndu-și buza. „BĂnuiesc că asta face parte din vis“, se gîndi Roger, „și, la urma urmei, de ce dracu’ n-ar face? Ce nevoie ai s-o faci s-o sufere, jegosule ce ești? Hai, repede, fii cuminte pînĂ n-o superi de-adevărat.“ — Vezi tu, spuse ea, mi-aș dori să nu-ți placă de mine doar În pat, ci să-ți placă și ce-i În capul meu, și să-ți placă să vorbim despre chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să nu fac asta. Daisy e la o cotitură importantă din viața ei. Cel puțin la începutul acestui nou drum vor fi piedici, obstacole și rateuri, și ar fi o tragedie ca Davey, care e atât de drăgălaș și de cuminte, să cadă victimă vreunei încercări a lui Daisy de a ieși cu bărbați care să țină la ea, dar pe care să descopere că nu-i poate suferi. Totuși, îi spun lui Davey despre schimbarea lui Daise. Cu umerii lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a lui. Biata Charlotte îi rabdă la început pe cei doi gâlcevitori, dar după un timp își pierde cumpătul și țipă la ei, ca și cum ar fi fost propriii ei copii obraznici. Băieții se sperie destul de tare, încât se potolesc și, cuminți, se sfătuiesc în șoaptă. Și eu mă tem de Charlotte, așa că mă abțin să mă mai plâng de Finn, care mă strivește de fiecare dată când Roverul cotește brusc. Ne simțim atât de ușurați când ajungem la destinație, că sărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu coada-ntre picioare și, căutând să nu fie văzut, strecoară niște bani (din banii Templului) la cunoscutul cămătar evreu care stă la pândă ca un vultur pe scaunul lui cu trei picioare...” „Tu o spui, Caiafa”, observă Belbo. „Fii cuminte, mergem pe niște stereotipii. Templierul Încearcă să pună mâna, dacă nu pe maur, măcar pe o Închipuire de cal. Dar un co-templier Își dă seama de matrapazlâc și seara (se știe, În comunitățile astea invidia e la ordinea zilei), când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
adevărat! Ah, nu, nu, Amparo, să nu cădem În capcana lor. Ei au spioni peste tot, până și sub patul ăsta, așa că ei deja știu că noi știm. Deci ei spun că nu sunt.” „Iubitule, acum mi-e frică”. „Fii cuminte, sunt eu aici, care, prost fiind, când ei zic că nu sunt, eu cred că sunt, și așa Îi demasc imediat. Rozacruceanul demascat devine inofensiv, și-l dai afară pe fereastră fluturând un ziar”. „Dar Agliè? El Încearcă să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să fii Sophia?” „Păi sunt și pentru tine, iubitule. Știi că Înainte de a mă cunoaște aveai niște cravate oribile și mătreață pe umeri?” Riccardo Îi pusese din nou mâna pe ceafă. „Pot să particip la conversație?” zisese el. „Tu fii cuminte și dansează. Tu ești instrumentul desfrâului meu”. „Asta-mi convine”. Belbo continua ca și cum celălalt n-ar fi existat: „Atunci tu ești prostituata lui, feminista lui care se ocupă cu PR-ul, iar el e Simone al tău.” „Nu mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care le scriam la șaisprezece ani, ciornele de la o saga În șase volume pe care o scriam la optsprezece... și tot așa, pe măsură ce...” „Să vedem, să vedem!” strigă Lorenza bătând din palme și apoi apropiindu-se, felină, de dulap. „Stai cuminte”, zise Belbo. „Nu-i nimic de văzut. Nici măcar eu nu mă uit la ele. Și, În orice caz, după ce-oi muri, am să vin să ard totul”. „Atunci ăsta-i un loc bântuit de fantome, sper”, zise Lorenza. „Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să fie trei lucruri și-ar trebui să fie un număr foarte misterios pe care-l atribuim lui Dumnezeu, În orice loc am trăi. Dar dacă te gândești, eu am un singur lucrușor și tu ai un singur lucrușor - stai cuminte și nu face glume proaste -, iar dacă punem aceste două lucrușoare la un loc, iese un lucrușor nou și devenim trei. Așa-i că ne trebuie un profesor universitar ca să descopere că toate popoarele au structuri ternare, trinități și lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu tot cu doctori și asistente, și în cinstea căruia nu se dezvelise o plăcuță cu: aici a creat și recreat bardul Haralambie! și hai să facem o poză ca să pot ieși și eu odată în cartier după băutură și haleală Așteptând cuminți fără să vină nimeni strânși în liniștea noastră până la sosirea lui Fufi care însemna prânzul și consecințele sale Când Gheorghe dădu primii muguri prin martie, iar doctorul Iolescu ieși la jogging în spatele vilei dimineața de tot, așteptat acum de doña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Du-te, tu! — Este de-ai lui Ciurdaru. — Cei cu corturile de la ieșirea din oraș. — Da!însă nu pare a fi țigancă. E albă la față, are un păr galben atât de frumos, cu o privire fermecătoare și-i foarte cuminte, nu obraznică așa cum sunt țiganii. Nu mai spune. Te-ai îndrăgostit de ea? Zău că m-am îndrăgostit. — Zina dragă, spui prostii. Chiar atât de mult te-a atras o țigăncușă? — Ai s-o vezi și tu, că mai trece
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și când au văzut-o pe Prințesa coborând cu cei doi au fost foarte îngrijorați. — Auleu! Doamne păzește-mă!ce s-a întâmplat boierule?era mirată Rusalda. — Prințăso, ai făcut ceva rău?a întrebat-o Ismail. — Prințesa este o fată cuminte. Vrem să stăm de vorbă numai noi patru, a arătat Eusebiu Stamate spre Rusalda și Ismail. — Poftiți încoace! Ia adu niște scăunele fă, Rusaldo! Voi ducețî-vă la joacă! Vino să sărvești cu niște rachiu pe domnii,Dedi!împarte sarcinile Ismail
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aveau șapte ani. În toți anii, a fost premiantă ceea ce îi bucura nespus pe părinții adoptivi care se lăudau cu ea. — Vezi, Sebi, te-ndoiai s-o înfiem pe Prințesa, zicând este țigancă și ea este o fată atât de cuminte și de silitoare. Nu m-așteptam la asta, Zina dragă. Mă gândeam că fiind țigancă va avea apucăturile lor, nu-i va plăcea cartea. Ei nu știau originea adevărată a acestei fete și n-o vor afla decât foarte târziu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
frumoase decât româncele noastre, era de părere Zina. — Poate că tată-său va fi fost țigan și mamă-sa româncă, sau invers, se gândea Sebi. Ce-o fi fost, ce n-o fi fost, Dumnezeu știe. E fata noastră frumoasă, cuminte, deșteaptă, să fie sănătoasă, că ne putem mândri cu ea. Pe lângă rezultatele bune la învățătură, Prințesa se remarcă și la celelalte activități, mai ales când ajunsese la liceul de muzică. Făcea parte din corul școlii, din echipa de dansuri. Îi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
doi nebuni. Nu ne mai stă bine, Cezar! Nu mai suntem puștii de ieri. Am mai crescut puțin. Vino aici, o saltă pe genunchii lui ținând-o în brațe. Teofana, ți-ai făcut o carieră frumoasă, ești o fată deosebită, cuminte, talentată, apreciată, oamenii te iubesc. Alaltăieri la concert erai o floare printre ploaia de flori dăruite de public. Ce mai vrei? Mai este cazul să te gândești la trecut? Până acum nu ți-ai făcut asemenea probleme. De ce să începi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
locul ei, și-a aranjat bagajul și a ieșit la fereastră să mai discute cu părinții. Când trenul s-a pus în mișcare și-au făcut semne cu mâna. — Să ai grijă de tine!i-a spus Sebi. Să fii cuminte! Teofana, a sfătuit-o și Zina. — Săru’ mâna! Vă pup!, le-a trnsmis sărutări pe palmă Teofana. În compartiment se ocupaseră locurile. Doar unul rămăsese liber lângă Teofana care se bucura că are mai mult spațiu de mișcare și chiar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
măritiș. — Ba te trec, că ești mireasa mea și-acum ca și când te-am avut prima oară. Ne putem face de cap, că Teofana nu este acasă. — Ce bine-mi pare că mi-am văzut fata mireasă. Ce frumoasă este! Și cuminte, căuta să schimbe subiectul Zina. — Eu sunt cel mai fericit tată din lume. O fată am și fac totul ca s-o văd mulțumită, la casa ei că și ea ne iubește la fel de mult ca pe părinții buni. Atât de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe toți ceilalți, astăzi, precum ieri și precum mâine, de misterul, de neliniștea, de spaima, de vântoasele și de haosul tenebrelor și nopții... Apelul ciudat de rugător și de cazon al Șefului, se și îndeplini, fără vreo vorbă. În întunecime, cuminți, sfioși, cei doi tovarăși așteptau, cu ochii-nchiși, în tihnă și în înțeleaptă reculegere, scurgerea celor câteva minute, perioadă standard după care, ca de obicei, venea și obișnuitul îndemn de Rupeți rândurile! Apoi, sosea și somnul. Somnul lor cel adevărat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]