27,663 matches
-
asupra unei opere narative de marcă a unui autor de origine și cu tematica sardă. Poate că nici o altă carte de această factură nu a acaparat interesul cititorului de la cele ale Graziei Deledda (deținătoare a premiului Nobel, 1926), în primele decenii ale secolului trecut (începînd cu Elias Portolu, 1903), și, mult după aceea, ale lui Giuseppe Dessi, între care Dezertorul (premiul Bagutta, 1962) și }inutul umbrelor (Premiul Strega, 1972). Dacă despre Niffoi se pot spune puține lucruri (că trăiește și lucrează
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
ca un omor să atragă după sine altul, altele. Capitolul următor, al doilea, și cel concluziv oferă reperele spațio-temporale, așadar rama acțiunii. Într-un sat izolat, departe de țărmul mării, Itriedda, nepoata Mintoniei, primește în 1985 de la aceasta, stabilită de decenii în Argentina (unde se recăsătorise cu un bărbat cumsecade ce-i acceptase și copiii) o scrisoare și caietul cu povestirea celor petrecute cu mai bine de o jumătate de secol mai înainte, prin anii '30. Cum persoanele implicate și evenimentele
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
era de o șchioapă. Este o poveste într-adevăr sardă de iubire, de vendetta și haiducie, de care odată cu destinatara ia cunoștință și cititorul introdus într-o realitate istorică irepetabilă, ale cărei stratificări se făceau resimțite acut și acum cîteva decenii, în plin regim dictatorial. Caracterul excepțional al întîmplărilor și personajelor, redate plastic de volitiva și pătimașa Mintonia, explică tonalitatea adesea de baladă, accentuată de termeni, expresii sau zicale din colocvialitatea țărănească. Lucru nemaiîntîlnit în zonă pe vremurile acelea de analfabetism
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
derulării procesului comunismului, când compromisurile făcute de alți scriitori în regimul dictatorial atârnă greu în balanța "salvării" cărților scrise de aceștia. Având exemplul lui Mircea Horia Simionescu, al lui George Bălăiță sau al lui Ștefan Agopian, putem spune că, din deceniile de totalitarism, ne-au rămas nu doar cărți, ci și autori. Prozatorul, împreună cu ceilalți scriitori ai Școlii de la Târgoviște, a reușit să aducă proza românească pe un palier nu doar al normalității, ci și al competenței estetice occidentale. Dacă însă
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
romanul înainte de Revoluție nu puteau, din cauza cenzurii vigilente, să pună punctul pe i. Iar structura lui deschisă și polifonia îi ajutau s-o facă. Exprimau prin aluzii și perifraze, ori prin limitări ale perspectivei la o anumită perioadă istorică (obsedantul deceniu, "era ticăloșilor" despre care vorbește, prin intermediul lui Victor Petrini, Marin Preda), adevărul sângelui în care e scăldat F. Minciunile debitate aici nu mai sunt omenești, nevinovate, simpatice; nu mai sunt parte a contractului social ori debușeul "creativ" al câte unui
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
și coridoarele erau transformate în talcioc, unde se comercializau bikini, sutiene, gumă de mestecat, adidași și alte mărgele. l La tot pasul, în Istanbul, te întîmpină vestigii, datînd din urmă cu 2500 ori 500 de ani, sau făurite în ultimul deceniu. l Această priveliște mi s-a așezat pe cornee ca o lentilă de contact. l Italia, precum știe toată lumea, are forma unei cizme, ce-și are rădăcinile bine înfipte în istorie. l Clopotarul cu o mînă ține de funie, iar
Pescuitorul de perle by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9717_a_11042]
-
le putem adăuga două nume: al Sandei Cordoș, care semnează articolul de Dicționar, și al lui Mihai Iovănel, care a realizat cronologia și postfața la ediția de față. Nume, altfel, foarte bune; dar nu sunt cam puține? La aproape patru decenii de la ediția princeps, F merită un alt tratament decât această indiferență ignorantă și snoabă, prin care așa-ziși analiști literari încearcă să oculteze trecutul, pentru a reface canonul. Desigur că acesta nu îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
o umanitate - iar nu imaginea lor. Aici cred că a fost miza scriitorului: să depășească suprafața gelatinoasă a lozincilor, a clișeelor din anii democrației populare și să ajungă la miezul oamenilor sufocați de ele. Nu atât să "redea" atmosfera obsedantului deceniu, cât respirația stricată, de bolnav, a individului integrat într-o comunitate rămasă fără repere. Regatul Danemarcei este putred și adevărul umblă cu capul spart; dar important e să trecem dincolo de această amară constatare, adâncind problema, ridicând miza, ajungând înlăuntrul Omului
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
Gabriela Ursachi Recitind Norii lui Petru Creția (de la a cărui naștere s-au împlinit în ianuarie 80 de ani, măsurat fiind aici și deceniul de neființă cu punct comemorativ în 15 aprilie 1997), caut în acest "jurnal" al omului sensibil, făcut "din semne și timp", premoniții ale de-acum știutului "undeva" care închide șirul anilor unei vieți. Mă îndeamnă la exercițiul deloc confortabil mai
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
unui om pot spune despre personalitatea acestuia mai multe decât multe pagini de analiză. În plus, Daniel Vighi filtrează acele fapte și acele obiecte prin poveștile celor din jur sau prin ochii copilului care era în urmă cu patru, cinci decenii. Cu volumul Cometa Hale-Bope, Daniel Vighi face un adevărat tur de forță naratologic. Povestirile care îl compun sunt scrise în formă fixă (toate au în jur de 1330 de semne). Ele reușesc însă performanța de a alcătui, din amintiri aleatorii
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
60, G. Călinescu nu mai are apărători la fel de statornici și de convingători. Dacă nu cumva greșesc, G. Călinescu nu se află astăzi printre referințele criticilor tineri. Ei continuă o simptomatică atitudine de repudiere a modelului călinescian, persistentă de vreo trei decenii, din mai multe pricini declarate, alcătuind un adevărat rechizitoriu: clișeizarea unor formule critice transmise pe cale didactică până la sațietate, absolutizarea criticii estetice într-un moment de expansiune a culturalului postmodern și a relativismului, prea marea libertate de expresie a criticului ce
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
și la "România literară" a lui Liviu Rebreanu (1932-1934), din 1935 și până în 1940 colaborează constant la "Revista Fundațiilor Regale". Aceasta ar fi pe scurt și cu lacune dinamica activității și diagrama colaborărilor lui G. Călinescu în anii 1920-1935. La mijlocul deceniului patru, scriitorul (critic și istoric literar, prozator și poet) este o personalitate notorie a vieții literare, la numai 30-35 de ani. Delimitările sale succesive de E. Lovinescu, de "Gândirea", de avangardiști și de "noua generație" vor constitui un ferment activ
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
și am angajat cu două edituri apariția cărții. Dar am văzut că nu-i gata; și l-am mai rescris de două ori, lucrând la el ceva mai intens în 2005. Dacă compar prima și ultima variantă, văd că, după decenii, din prima variantă au mai rămas circa 10 capitole (din cele 46 capitole ale cărții). Iar propozițiile rămase de atunci sunt parcă atavisme ... Cartea a apărut în aprilie 2006, la editura "Paralela 45", chiar în săptămâna patimilor. Ziceam, având o
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
era de combinat cu restituirea unor părți rămase în umbră. Care este imaginea consacrată de istoria literară a operei lui D. Bolintineanu? Cel mai îndreptățit să răspundă la o asemenea întrebare era Teodor Vârgolici. Domnia-sa a desfășurat într-un deceniu, din 1981 până în 1992 (ceea ce este o performanță de operativitate), realizarea unei ediții critice, cu următoarea structură pe volume: poezia în primele patru volume (1981-1983), romanele în vol. V (1984), însemnările de călătorie - VI (1985), teatru - VII-VIII (1986), biografiile istorice
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
calendaristică și timpul interior încît cea dintîi pare mai mult o capcană decît un indiciu rațional. Lucrările timpurii ale lui Țuculescu, prin care el mai curînd se apropie de pictură decît se comportă ca un pictor, deși aparțin cu aproximație deceniului trei, din punct de vedere al înțelegerii formei și al esteticii implicite sînt mai degrabă încadrabile sfîrșitului de sec. XIX, în imediata vecinătate a lui Grigorescu și a lui Andreescu. El este aici mai curînd un arhitect al imaginii, un
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
ani, ne-au împiedicat să sărbătorim Paștele, imprimînd întregului popor român o psihologie de creștini ai catacombelor. Aceiași foști membri în Comitetul Executiv al partidului Comunist, aceiași activiști recent reciclați, aceiași fii ai unor indivizi care, în urmă cu două decenii, te-ar fi arestat dacă făceai semnul crucii în public se simt din nou ajunși pe caii cei mari și visează la o recuperare a trecutului recent. în acest an, sărbătorirea Paștelui ar trebui să însemne un lucru modest: împiedicarea
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
unor comunități care se vor apreciate ca fiind mai mult decât o alteritate devalorizată prin colonizare. Vorbim aici despre contribuțiile lui Edward Said, Franz Fanon, Albert Memmi și Homi Bhaba, devenite deja clasice în domeniu. A doua fază cuprinde ultimele decenii ale secolului al XX-lea și ar fi perioada marilor ambiguități, a neliniștii identitare, a neputinței de a defini, delimita și obiectiva caracteristicile, de a pătrunde în adâncuri și a trasa clar diferențele, deoarece, pe de o parte, s-a
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
prea seamănă cu nimic din ce am citit până acum în literatura română. Nici o legătură cu ego-proza celor mai mulți dintre tinerii autori de azi, dar nici prea multe puncte comune cu textualismul generației '80, la modă în anii formării sale intelectuale. Deceniul american și cursurile cu Federman și-au spus cuvântul și scrisul de azi al Stelei Gheție este un soi de proteism postmodern, un taifun epic devastator care a smuls de la sol și învârte în aer prezentul și rădăcinile istorice, faptul
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
în mărci înregistrate ale celui mai puternic și mai omogen grup literar de la noi. Capul de serie se dovedește, și de data aceasta, Mircea Cărtărescu, care în 2002 își publică la Editura Brumar o serie 50 de sonete de la sfârșitul deceniului al optulea, multe dintre ele inedite. Diferențele dintre avangardistul ludic și beatnic-ul de mai târziu aproape că sar în ochi. Și - din nou - aproape că seduc. În zona acestor recuperări gravitează și intențiile lui Liviu Ioan Stoiciu. Numai că
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
la Editura Phoenix. Prin statutul de redactor, deținând multă vreme cronica literară, ea s-a afirmat relativ timpuriu, deși volumele de critică îi apar bine după 1970, când, în linii mari, fusese câștigată lupta împotriva dogmatismului, declanșată cam cu un deceniu în urmă. Dar adevărata ei pasiune și vocație - ne mărturisește -, nu era critica, ci literatura propriu-zisă, de care este atrasă încă din adolescență, exersându-și condeiul în compunerea de nuvele, piese de teatru, romane. Aceasta o va și consacra. Nume
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
scurt: ’Trăiți, ’nțeles, tovarășe maior! ’Trăiți pe mă-ta, „tovarășe” cumetre! Ce dracu Gică, doar ți-am spus de atâtea ori, nu? Dacă ăștia au glumit serios și au plasat o „checheriță”! Mai știi? Cei doi erau cumetri de peste două decenii și formau o echipă eficientă și bine apreciată de superiori, nu de puține ori au reușit În misiuni la care alții nu se Încumetau. Între ei Își permiteau un limbaj prietenesc, dar numai ... Între ei! Până la Rediu au Întâlnit un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
legați omenește și În vorbele și gesturile lor mereu era multă căldură. Slăbise mult, dar ce nu ar fi dat Victor, cel iubitor de femei frumoase, să aibă el un corp așa bine construit și să se Învârtă printre cucoanele deceniului șase când era șef de post, mergea țanțoș și arunca priviri cu sensuri ușor de reținut. Dar Îi privi cu aceiași sfială și cu discreția necesară fața și, oricât de drag Îi era dom’ Fane, nu putu să treacă peste
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Întâlneau. Erau experiențe copilărești, cine nu a avut? Deodată, În universul său afectiv scăpără o amintire care Îl Înfioră și-l făcu să se cutemure ușor În fotoliul avionului și să se Întrebe: chiar și după mai bine de două decenii?! Era electrician de Întreținere Într-o secție cu multă mizerie și cu un miros insuportabil, acolo se prelucrau pieile de vită. Pe jos era alunecos și aburii de la acid și cloroform făceau aerul greu respirabil. La etaj, se prelucrau pieile
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a fi la doi pași și chiar se Împăcase cu ideea morții ca o pedeapsă ori ca o izbăvire și după ce Înviase din morți cu ajutorul celor doi Îngeri pământeni, așa cum avea să-i numească toată viața sa, ajuns la cinci decenii și jumătate privea cu nostalgie cum galbenul-pal și ruginiul câștiga teren asupra verdelui-umbros și confereau pădurii domnești o cromatică plină de melancolie, iar bărbatul care trecuse prin aceste locuri În diverse ocazii și În diferite ipostaze se gândi poate pentru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
contăm, tovarășe Olaru. Te rog ca ori de câte ori observi ceva anormal care contravine doctrinei partidului să vii la mine și să mă cauți la acest număr de telefon care trebuie să rămână secret, stric secret, ne-am Înțeles, tovarășe?” Peste două decenii În care Rică nu a observat și nu l-a căutat pe securist, dar nici securistul nu l-a mai sunat, a fost chemat la biroul securistului care răspundea de c.f.s., căpitanul Roznoveanu!, și Întrebat dacă știe despre o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]