5,214 matches
-
koku. 1837 - Oshio Heihachiro (până recent un judecător din orașul Osaka) conduce un atac împotriva castelului Osaka pentru a lua controlul orașului și a ușura locuitorii orașului care mureau de foamete. Revolta este în scurt timp înfrântă. 1837 - Tokugawa Ienari demisionează. Tokugawa Ieyoshi devine al doisprezecelea shogun Tokugawa (până în anul 1853)- cu toate că Tokugawa Ienari păstrează controlul politic. O navă comercială americană, "The Morrison" intră în golful Edo dar este alungată de către tunuri la Uraga. Nava merge la Kagoshima, dar este alungată
Cronologia Erei Edo () [Corola-website/Science/303067_a_304396]
-
acceptă postul fără tragere de inimă, dar odată ajuns în funcție încearcă să refacă Bakufu sub îndrumare franceză. (Englezii sprijineau familiile Choshu și Satsuma). Februarie 1867 - Împăratul Komei moare. Are loc încoronarea noului împărat Mastsuhito (Meiji). Noiembrie 1867 - Tokugawa Yoshinobu demisionează din funcția de shogun datorită unui compromis gândit de Tosa (Memoriul Tosa). Urmărind acest plan, autoritatea politică a shogunului se reîntoarce la împărat în timp ce șeful casei Tokugawa își menține pământurile și continuă să fie prim ministru. Ianuarie 3, 1868 - Forțe
Cronologia Erei Edo () [Corola-website/Science/303067_a_304396]
-
Narimasa, Maeda Toshie, Sakuma Nobumori, Ikeda Tsuneoki și Mori Nagayoshi. 1577 - Oda Nobunaga primește titlul de Ministru de Dreapta (Udaijin) de la împăratul Ogimachi. 1578 - Suporterii lui Oda Nobunaga încep să se extindă în teritoriile de la vest de Kyoto. Oda Nobunaga demisionează din toate funcțiile și titlurile de curte și le transferă moștenitorilor săi. 1579 - Oda Nobunaga se mută în castelul Azuchi. 1580 - Scoala Jōdo Shinshū predă templul Ishi-Yama Hongan-Ji lui Oda Nobunaga. 1580 - Oda Nobunaga îl înfrânge pe Ishiyama Honganji, conducătorul
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
ajunge la un armistițiu cu Tokugawa Ieyasu astfel asumându-și toată puterea și conducerea țării. 1585 - Lui Toyotomi Hideyoshi îi este acordat numele de familie Toyotomi. El începe unificarea daimyo din insula Shikoku și înfrânge casa Chosokabe. 1586 - Împăratul Ogimachi demisionează; Go-Yozei devine al 107-lea împărat până în anul 1611. 1587 - Toyotomi Hideyoshi începe unificarea daimyo din insula Kyushu și îl înfrânge pe Shimazu de Satsuma. 1587 - Creștinismul este în mod oficial interzis iar misionarii creștini sunt expulzați din țară (cu
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
este înăbușită cu ușurință. Oamenii lui Hojo Tokimasa îl asasinează pe Minamoto Yoriie în provincia Izu, unde acesta trăia în exil. 1205 - Hojo Tokimasa conspiră să-l ucidă pe Minamoto Sanetomo, dar complotul este descoperit. Hojo Tokimasa este forțat să demisioneze și trăiește în exil în Izu sub supraveghere. Hiraga, supleantul shogunului din Kyoto, a făcut și el parte din complot și este ucis de trupele trimise din Kamakura. Fiul lui Hojo Tokimasa, Hojo Yoshitoki, devine Shikken și regent. 1206 - Konoe
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
imposibil de executat și a fost amendat în decurs de un an, lăsând astfel clasa războinicilor îndatorată, sărăcită și nemulțumită.) 1298 - Fushimi abdică și devine împărat în retragere. Go-Fushimi, fiul său, devine împărat titular până în anul 1301. 1301 - Hojo Sadatoki demisionează din funcție și se dedică vieții religioase. Vărul său, Hojo Morotoki, devine regent titular până în anul 1316. Fiul lui Hojo Sadatoki, Hojo Takatoki, este prea tânăr ca să preia funcția. (Hojo Sadatoki va conduce din culise până la moartea sa, în anul
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
de frontieră la granița cu Austria. În septembrie, mai mult de 13.000 de turiști est-germani din Ungaria trecuseră în Austria. În toamna anului 1989, în Germania Răsăriteană au avut loc demonstrații de masă antiguvernamentale. Liderul est-german Erich Honecker a demisionat, în 18 octombrie 1989, și a fost înlocuit de Egon Krenz câteva zile mai târziu. Honecker proorocise în ianuarie același an că Zidul avea să mai stea în picioare "încă 100 de ani", dacă niciuna dintre condițiile care au generat
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
Lord Stratford a reușit să-l convingă pe sultan să respingă cererile rușilor, demonstrându-i că acestea compromit independența turcilor. Benjamin Disraeli a acuzat acțiunile guvernamentale care făceau războiul inevitabil, pornind procesul prin care primul-ministru avea să fie forțat să demisioneze. Imediat după ce a aflat de eșecul diplomatic al lui Menșikov, Țarul a ordonat armatei ruse să intre în Moldova și Valahia, (principate autonome sub suzeranitatea otomană, în care Rusia era considerată ca un apărător special al bisericii ortodoxe), folosindu-se
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
președintele partidului. El a îndeplinit această funcție până la data de 7 aprilie 2008, când l-a delegat pe Cristian Jură (Secretar general ales la congresul din februarie 2008) în funcția de președinte al Partidului Ecologist Român. Însă, Cristian Jură a demisionat din toate funcțiile sale și din PER trei luni mai tarziu, în iunie 2008. La alegerile locale din același an, PER a obținut 3 posturi de primari (în județele Botoșani, Covasna și Constantă) și 180 de consilieri locali, cele mai
Partidul Ecologist Român () [Corola-website/Science/303112_a_304441]
-
anormal, iar prin instalarea la conducere a lui János Kádár, comuniștii maghiari pot menține dominația absolută asupra statului ungar și, în același timp, să evite o criză internă. În consecință, la 18 iulie 1956, Mátyás Rákosi a fost forțat să demisioneze din funcția de Secretar General al Partidului Comunist, fiind înlocuit de Ernő Gerő. La 23 octombrie 1956, sute de mii de unguri au cerut demisia guvernului bolșevic opresiv, fiind susținuți, chiar în aceeași zi, de . În 1956 drapelul maghiar cu
Revoluția ungară din 1956 () [Corola-website/Science/303126_a_304455]
-
Horthy au trimis armata ungară ca să-i asiste pe germani și reîntoarcerea trupelor maghiare unde era dat voie ocuparea teritoriile in Iugoslavia în care în mod formal aparțineau Ungariei. În 7 martie 1942 Bárdossy a fost forțat de Horthy să demisioneze din funcția ca prim-ministru, nu este clar exact care a fost motivul decizii, sunt sepuculații ca motivul ar fi fost că după ce Horthy va muri fiul său Nicholas Horthy, va moșteni scaunul de Regent. După ce Bárdossy a demisionat, în
László Bárdossy () [Corola-website/Science/303125_a_304454]
-
să demisioneze din funcția ca prim-ministru, nu este clar exact care a fost motivul decizii, sunt sepuculații ca motivul ar fi fost că după ce Horthy va muri fiul său Nicholas Horthy, va moșteni scaunul de Regent. După ce Bárdossy a demisionat, în 1943 a devenit liderul Ligii fasciste de Unitate Creștină Națională, după ce Germania a ocupat Ungaria în 1944, Bárdossy a colaborat cu primul ministru Döme Sztójay și cu Ferenc Szálasi șeful partidului fascist Săgetar-Cruciat. După sfărșitul războiului Bárdossy a fost
László Bárdossy () [Corola-website/Science/303125_a_304454]
-
lui Stalin". A fost nevoit însă în unele domenii să adapteze politica regimului comunist la situația locală din Ungaria. În august 1952, a devenit prim-ministru, dar în 13 iunie 1953, după modelul conducerii sovietice de după decesul lui Stalin, a demisionat de la conducerea guvernului în favoarea lui Imre Nagy și a revenit la funcția de secretar general al partidului. În 1955 l-a înlăturat pe reformistul Imre Nagy, pe care l-a acuzat de "deviații de dreapta". Ziarele maghiare s-au alăturat
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
de influența bisericilor catolică și reformată și să continue să permită sărbătorirea Crăciunului și a Paștilor ca sărbători legale în Ungaria, spre deosebire de țările vecine de religie creștin-ortodoxă unde aceste sărbători au putut fi suprimate de comuniști din calendarul oficial. a demisionat din funcția de secretar general sub presiunea lui Nikita Hrușciov, în urma nemulțumirii populare și a evenimentelor din 1956. A fost înlăturat în iunie 1956, iar în locul lui a fost numit Ernő Gerő. Rákosi a plecat în exil în URSS în
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
e Shqipërisë" în albaneză) este un partid de centru-dreapta din Albania. A avut un rol semnificativ în terminarea regimului comunist din Albania, si a fost la putere între 1992 și 1997, sub liderii Săli Berisha și Aleksander Meksi. Guvernul a demisionat în 1997 când Albania a trecut printr-o criză cauzată de colapsul piramidelor financiare. După alegerile parlamentare din iulie 2005, PDA-ul a intrat din nou în putere, obținând 55 din cele 140 de locuri din parlament, sau 73 cu
Partidul Democrat al Albaniei () [Corola-website/Science/303156_a_304485]
-
guvernului, primului ministru sau miniștrilor un vot de neîncredere, sub forma unei moțiuni de cenzură sau a respingerii unei legi susținute de guvern. Dacă în cazurile mai sus prezentate, guvernul nu este capabil să își asume răspunderea, el trebuie să demisioneze, continuând însă să rămână la putere până în momentul în care este format un guvern nou.
Sistem parlamentar () [Corola-website/Science/303173_a_304502]
-
pe care Aurelian Titu Dumitrescu a și înfiintat-o. Printre alții, publicau în paginile acesteia, în același timp, Nicolae Manolescu, Adrian Păunescu, Dan Grigorescu, Ion Gheorghe, Aurel Covaci, Cristian Popescu, Theodor Baconski. După două luni de zile, Aurelian Titu Dumitrescu a demisionat, și colaboratorii săi au părăsit paginile publicației. În mai 1990, Cezar Baltag și Mircea Dinescu l-au invitat să lucreze, ca publicist comentator, la Viața Românească. În 1991, a fost avansat în postul de secretar general de redacție. A mai
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
Cezar Baltag și Mircea Dinescu l-au invitat să lucreze, ca publicist comentator, la Viața Românească. În 1991, a fost avansat în postul de secretar general de redacție. A mai fost redactor șef-adjunct la Viața Românească, funcție din care a demisionat. Din aprilie 2000, a lucrat pe postul de consilier în cadrul Secței Asistență Religioasă a Ministerului Administrației și Internelor. Din anul 2013, este inspector în cadrul Arhivelor Naționale. Înainte de debutul editorial, a publicat în Limba și literatura pentru elevi, Cronica, Ramuri, Convorbiri
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
(n. 20 august 1940, Negreni, județul Olt - d. 7 noiembrie 2016, București) a fost un jurist român, senator în legislatura 1996-2000, din partea PNȚCD, partid din care a demisionat în februarie 2000. Pe plan profesional-științific, cea mai mare parte a activității a dedicat-o magistraturii. Timp de 30 de ani (1966-1996) a îndeplinit funcția de judecător, parcurgând toate nivelele ierarhiei judecătorești - de la judecător stagiar, vicepreședinte al Judecătoriei sector 8
Corneliu Turianu () [Corola-website/Science/302274_a_303603]
-
zece, manifestanții români au solicitat demisia lui Kincses Elod, a lui Tokes Andras, respectiv a lui Kiraly Karoly. Singurul prezent în Târgu Mureș era atunci Kincses Elod. După prânz sub presiunea mulțimii, dar și a reprezentanților județenei CPUN, Kincses a demisionat. În jur de ora 15, peste 100 de maghiari s-au adunat în fața sediului partidelor din strada Bolyai nr..., unde era sediul mai multor partide politice (PNL, PNȚ, etc.), dar și al UDMR, astăzi Curtea de Apel. Intenționau să-l
Conflictul interetnic de la Târgu Mureș () [Corola-website/Science/302088_a_303417]
-
În 1971, a candidat la funcția de președinte federal al CDU, dar nu a fost ales. Rainer Barzel a rămus în funcție. În 1972 Barzel a încercat o moțiune de cenzură împotriva guvernului SPD-FDP, care a eșuat, forțându-l să demisioneze. În 1973, Kohl a devenit președinte federal al partidului, funcție pe care a păstrat-o până în 1998. La alegerile federale din 1976, Kohl a fost candidatul alianței CDU-CSU la funcția de cancelar. Coaliția s-a comportat foarte bine, câștigân 48
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
un alt sector abisinian. Mussolini susținea această inițiativă, însă aceasta a fost deconspirată. Publicul britanic și cel francez au protestat vehement împotriva acestui plan, fiind descris ca o vânzare totală în vederea lichidării Abisiniei. Hoare și Laval au fost obligați să demisioneze iar guvernele britanic și francez s-au separat de cei doi. În iunie 1936, deși niciun alt șef de stat nu s-a adresat Adunării Societății Națiunilor, în persoană, Haile Selassie a vorbit în cadrul Adunării, cerând ajutor pentru țara sa
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
președinția PEȘ. El a fost reales pentru 2 ani la Congresul PEȘ de la Porto din 8 decembrie 2006 și cu încă 2 ani la Congresul de la Praga din 2009. În 2007, aderarea României și Bulgariei aduce noi partide. Rasmussen a demisionat la Convenția progresivă PEȘ de la Bruxelles din 24 noiembrie 2011, si a fost înlocuit cu Serghei Dmitrievich Stanishev, liderul Partidului Socialist Bulgar (BSP), ales președinte interimar PEȘ, prin aclamare, de către președinția PEȘ. În aceeași zi, Consiliul PEȘ a luat decizia
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
și CEC. La data de 7 octombrie 2009, Olteanu a fost numit viceguvernator al Băncii Naționale a României La data de 29 decembrie 2004, Bogdan Olteanu a fost numit în funcția de ministru delegat pentru relația cu Parlamentul în Guvernul Tăriceanu. El a demisionat din această funcție la 19 martie 2006, invocând faptul că dorește să candideze la funcția de președinte al Camerei Deputaților din postura de simplu deputat, fără a beneficia de poziția de membru al Guvernului. "Nu doresc să existe nici un fel
Bogdan Olteanu () [Corola-website/Science/302137_a_303466]
-
ani, ea obținând în total trei mandate de deputat (primul dintre ele obținându-l pe liste PNȚCD, după care a trecut la PRM) La începutul lunii februarie 2005, pe când era singurul parlamentar al PRM Suceava, Leonida Lari a anunțat că demisionează din acest partid deoarece preferă „libertatea de a gândi și de a acționa” și „un limbaj civilizat chiar față de adversarii politici”. În ziarul "Jurnal de Chișinău" s-a opinat că: "A fost membru al Partidului România Mare, pe care l-
Leonida Lari () [Corola-website/Science/302154_a_303483]