5,030 matches
-
ei Înșiși. Povestea se termină cu bine. Îndrăgostiții trec prin probele de foc și apă, ca și Tamino și Pamina din Flautul fermecat, după care Iachimo apare sub Înfățișarea lui Jupiter, ca și cum zeul, Într-un joc al transformărilor, după ce fusese demon, joacă rolul de oficiant al nunții mistice. Scrisă la câțiva ani după Othello, Cymbeline reia tema rolului ambiguu al diavolului. Aici „diavolul“ Iachimo nu are intenția să facă rău, ci să provoace o trezire. Mai târziu, când am pus În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu fața lui lungă și palidă și cu cravata lui neagră, plictisindu-se În seră sau mângâind câini cu limba scoasă de căldură, În lipsa unei alte ocupații și străduindu-se să-și explice absența mea. Dar să-mi privesc obiectiv demonul! Cu excepția părinților mei, nimeni nu-mi Înțelegea cu adevărat obsesia, și abia după mulți ani am Întâlnit un tovarăș de suferință. Unul dintre primele lucruri pe care le-am Învățat a fost să nu depind de alții ca să-mi sporesc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înainte de a o fuma“ - toate acestea rostite cu Înflăcărare, pe un ton grav și nostalgic, care atunci ni se părea comic și inofensiv; dar acum - acum mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva tulburam fără să ne dăm seama un demon dușmănos și arțăgos. Pe tot parcursul acelor luni, ori de câte ori un sac cu corespondență reușea să ajungă din Ucraina la Ialta, sosea o scrisoare de la Cynara mea. Nu există mister mai mare decât modul În care scrisorile, aflate sub ocrotirea unor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
măreția lui Ștefan stau în lupta cu sine însuși, în dilema alegerii, a refuzului oricărui compromis: oare n-a fost o mare greșeală că n-a ales pacea în genunchi, că s-a răzvrătit împotriva destinului hain? Biciuit de un demon al absolutului, oare, n-a forțat granițele imposibilului care l-a dus la prăbușire? Oare n-au fost zadarnice tot sacrificiul, și suferința, și moartea "ce a 'nălbit poienile Moldovei cu trupurile flăcăilor ei?" N-a fost nesăbuită cutezanța nebună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mamei. Iată însă că visul de la Snagov (cu o forță de șoc identică realității înseși) arăta altceva. Reacția „de probă” se dovedea incomparabil mai violentă decât aceea la care mă așteptam. * Într-un roman al său, Virgil Duda vorbește despre demonul întâlnirilor nedorite. Un demon malițios, a cărui sarcină e de a-ți scoate în cale exact persoana pe care, într-o împrejurare sau alta, nu vrei să o vezi. Există un asemenea demon: m-am convins prin propria experiență, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
visul de la Snagov (cu o forță de șoc identică realității înseși) arăta altceva. Reacția „de probă” se dovedea incomparabil mai violentă decât aceea la care mă așteptam. * Într-un roman al său, Virgil Duda vorbește despre demonul întâlnirilor nedorite. Un demon malițios, a cărui sarcină e de a-ți scoate în cale exact persoana pe care, într-o împrejurare sau alta, nu vrei să o vezi. Există un asemenea demon: m-am convins prin propria experiență, am fost, la rându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
roman al său, Virgil Duda vorbește despre demonul întâlnirilor nedorite. Un demon malițios, a cărui sarcină e de a-ți scoate în cale exact persoana pe care, într-o împrejurare sau alta, nu vrei să o vezi. Există un asemenea demon: m-am convins prin propria experiență, am fost, la rându-mi, victima lui. În iunie 1982, de pildă, în toiul conflictului cu unii colegi din conducerea revistei, în drum spre redacție, unde mă așteptau foarte neplăcute discuții, în autobuzul 131
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prefacem că nu ne vedem. Ajunși la „Casa Scânteii”, coborâm pe uși diferite și străbatem bucata de drum rămasă, de la stație la intrarea Flacăra, păstrând o prudentă distanță între noi. Da, ziua aceea a fost o zi de lucru pentru demonul întâlnirilor nedorite, o zi pe care mi-am consacrat-o și în care s-a ocupat, în chip special, de mine. * La botezul fiicei lui Mircea Dinescu, preotul urându-i în încheierea ceremoniei, să devină „o bună româncă și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
O stradă îi purta numele. Ei bine - ne-a anunțat, cu vădită satisfacție, o crainică, la telejurnalul de la ora 20, din amintita zi -, de acum înainte nu o să i-l mai poarte. Critica literară dogmatică ne-a învățat că autorul Demonilor a fost un reacționar. Până la 9 mai 1995 nu am știut însă că scriitorul a fost și... fascist. * „Rău cu rău, dar mai rău fără rău” (mama). Obișnuia să citeze această zicere într-o împrejurare dramatică, de mare cumpănă, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fapt, cum au fost atâtea în timpul războiului civil, care deja se declanșase în Rusia - n. trad.), iar sângele victimelor stropise bustul lui Dostoievski aflat pe o consolă” (s.n. V.Cr.). Cumplită - și cumplit de ironică - confirmare a profețiilor dostoievskiene! Bustul autorului Demonilor stropit de sângele victimelor urmașilor acelor „demoni”... * Din prozele mele nescrise. „Cu toate că de 33 de zile și nopți ploaia nu se oprise nici măcar pentru o clipă, dictatorul refuza să abdice...” Aceasta ar fi trebuit să fie fraza de debut. Eroul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
civil, care deja se declanșase în Rusia - n. trad.), iar sângele victimelor stropise bustul lui Dostoievski aflat pe o consolă” (s.n. V.Cr.). Cumplită - și cumplit de ironică - confirmare a profețiilor dostoievskiene! Bustul autorului Demonilor stropit de sângele victimelor urmașilor acelor „demoni”... * Din prozele mele nescrise. „Cu toate că de 33 de zile și nopți ploaia nu se oprise nici măcar pentru o clipă, dictatorul refuza să abdice...” Aceasta ar fi trebuit să fie fraza de debut. Eroul, un profesor de țară, să zicem, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Rebreanu, de Proștii lui Rebreanu. Sunt de stânga pentru că sunt de partea celor slabi și nu a celor tari, a celor săraci și nu a celor bogați, a smeriților și nu a trufașilor, a „umiliților și obidiților” și nu a „demonilor”, a oamenilor și nu a supraoamenilor, a celor „simpli” și nu a elitelor. Sunt de stânga pentru că nu-mi plac durii, fudulii, închipuiții, „stăpânii”; pentru că iubesc animalele; pentru că vreau ca toți morții să învie; și ca Dumnezeu să-i ierte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trebuie s-o recunosc, spirituală. Dacă pe mine mă disprețuia, pe Dostoievski îl detesta. De pe poziții, nu atât marxiste, cât leniniste (dacă ținem cont de faptul că, într-o scrisoare, particulară ce-i drept, Lenin l-a numit pe autorul Demonilor - „arhiticălosul Dostoievski”). Nimic nu mă obliga să fac caz - fie și în cercurile cele mai intime - de originea mea (îndepărtat) bulgărească. Nimeni nu bănuia nimic. Un sentiment de loialitate față de strămoșii strămutați pe meleaguri sud-basarabene în urmă cu 150-200 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
clipă în nesfârșitul vremii, până și numele lui Shakespeare va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
natură decât cel caragialesc. Și-aici are dreptate Merejkovski, în cartea lui, care se numește Gogol și diavolul. Da’ la Gogol este vorba despre o dezbatere cu diavolul, și anume cu diavolul în viziunea iudeo-creștină, nu cu alte forme de demon. Ei bine, la Caragiale avem de-a face cu altă dialectică. Mă gândesc că data de 18 ianuarie 1879 - deci câțiva ani după alt eveniment memorabil, cultura noastră și justificarea noastră ca națiune în lumea modernă, concordantă oarecum cu constituirea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fad, fără voință. Sau: ca un copil care caută mereu fața și căldura unei imaginare mame, pentru că mama lui adevărată, nobila doamnă Y, e la fel de frustrată ca și el, înțepenită, de o rigiditate endemică, fără voința de a da drumul demonilor ei acumulați, a se goli de infern cu repetate mișcări voluntare. Incapabilă de naturalețe. Bănuiesc că interiorul acestui tip de persoane nu ascunde vreun paradis al liniștii, în care boschete cu iasomie lasă în afară miros frumos. Dimpotrivă, dacă sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Bonnier) a venit cu soțul ei, jurnalistul Erik Sidenblad, cu șampanie și crini albi superbi, vorbind despre cartea mea de poeme. Agneta (Pleijel) mi-a adus pur și simplu o bucată dintr-un vechi templu thailandez, ca să mă protejeze de demoni! Dar ce apariție de vis a făcut Ana Maria Narti cu soțul ei, doctorul, urmați de fiica lor, în costum de balerină! Nu-i pot numi pe toți cei optzeci de prieteni și colegi care au umplut pur și simplu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bătrânețe fără să-și piardă nici generozitatea, nici mai ales, humorul. Februarie Este 5 februarie, și Lionel a împlinit nouăzeci de ani! I-am trimis un pachet și i-am telefonat la Bruxelles ca să-i aud vocea iubită. Spune că demonii altor planete vor ataca Pământul și că Domnul va veni în curând, trimițând demonii extratereștri și pe cei locali sub pământ. Mă dor mâinile din nou - am cărat restul de cărți în noul apartament. Kerstin (Lundberg) spune că a suferit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aproape deloc în noul apartament - mirosea a vopsea, dar cel mai îngrozitor lucru a fost că vecinii de deasupra mea s-au certat toată noaptea, copiii au plâns, apoi au târșâit mobile, iar caloriferul a făcut zgomote. Ca și cum mai mulți demoni s-ar fi strâns ca să mă tortureze cu „concertul” lor. Există și zile bune - dacă nu cazi în disperare prea adânc, definitiv. Trebuie să nu uit că lucrul cel mai prețios este să ierți în loc să te răzbuni pentru că ai fost
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Boni era bine-mersi la umbra copacilor seculari, citind o carte de studii matematice, pregătindu-se pentru o plimbare pe lac și apoi pentru o plimbare în pădure, ca să culeagă fragi! Am râs, frica intrase și în mine, căpătând forme de demoni, asta se cheamă în suedeză a picta draci pe pereți! 16 august. Am împlinit cincizeci și doi de ani. Am primit flori și felicitări de la prieteni. Dar n-am scris nimic în jurnal. Moartea lui Lionel m-a îndepărtat parcă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să-și cumpere țigări. Și dusă a fost: a fugit cu amantul ei până când au ajuns în Suedia. De atunci s-a căsătorit și divorțat de multe ori - soților li se făcea frică de ea și de unghiile ei de demon. Ne-am înveselit - fiecare duce în piept o istorie în care se împletesc armonios divinul cu demonicul pentru a-i zgudui inerția și a pune pe picioare mișcarea vieții. Octombrie Un coșmar din care m-am trezit îngrozită - consecințele zilei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Încă de pe atunci se trezise acel „spirit al adâncurilor” de care va vorbi Labiș în „Lupta cu inerția”. În ton livresc am spune că, sub influența unui mentor ca Ghiță Mărgărit, Labiș trăia concomitent o eminesciană stare de „înger și demon” în care idealurile comuniste i se zdruncinau deși, cu o încăpățânare de idealist, el continua să scrie poeme proletare și chiar să ia poziția unui ideolog de acest tip. Întocmai câinelui schilod, burgul distrus de război începea să-și lingă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
distruge prin iminență locul care, până la el, a păstrat în poziționarea inițială vestigiile istorice. Din această cauză dânsul e obligat să măsoare, să deseneze, să fotografieze „sit”-ul pe care e dator să-l aducă la cunoștința publică. Pușcașu avea demonul unei curiozități orgolioase care fără încetare îl împingea să afle el singur cât mai multe amănunte. Săpa, uitând să publice. Nelăsând în „sit” nici un colțișor întreg, arheologului nu i-a păsat nici de cercetătorii viitori care, pe măsură ce știința istoriei evoluează
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
peste puteri, cu sărăcia, mizeria umană și restriștile vremurilor pentru a-și scoate copiii la mal. Și au reușit. Dar nu a fost ușor să treci din încercările unui cumplit măcel mondial în cele ale secetei din 1946-1947 și ale demonului roșu. Nu era deloc ușor atunci să ai la masă cinci copii, să-i îmbraci și să-i porți la școală. În zilele noastre sunt părinți care își abandonează copiii pe unde apucă, sau pleacă în străinătate, chipurile pentru a
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
avem aici o specie patologică bine definită, cu o evoluție extrem de sistemică (magistralement systématique), distingându-se atât prin absența sau prezența unei predispoziții (degenerescență ereditară) cât și prin evoluția ei "ciclică" regulată, persecutorul devenind în timp megaloman, cel posedat de demon ajungând Dumnezeu (p. 218). Contribuția cea mai importantă la definirea paranoiei - atât de substanțială încât istoria paranoiei s-ar putea despărți, după unii istorici ai psihiatriei, în două perioade distincte - este cea a lui Emil Kraepelin, prin intermediul celebrului său Compendium
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]