6,141 matches
-
folosite în rezolvarea problemei de față. D. Abaterea standard a variabilei x în populație este „suficient de bine aproximată” de abaterea standard a aceleiași variabile într-un eșantion oarecare. Expresia dintre ghilimele capătă un sens matematic exact. Pentru noi este destul să înțelegem că în calcule putem folosi în locul lui σ, mărime necunoscută, pe σ', adică o valoare calculată pe eșantionul efectiv utilizat. Propoziția A exprimă faptul ușor de intuit că eșantioanele consecutive oferă valori medii care se „învârt” în jurul mediei
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sperie Șofronică. — Nu știu... Tu numai spune- le. Apoi se întoarse mulțumit spre Petrache. — Acuma se duce să se gândească, spuse, arătând spre cârciumarul care se retrăsese îmbufnat după tejghea, și asta o să-i ia foarte mult timp. Nu e destul să ai ochi și timpan, mai trebuie să ai și minte. Iar dacă noi avem minte, să ne întrebăm : de ce crezi că lumea s-a schimbat dintr-odată ? Lumea nu e o bicicletă, să o întorci pe o roată. E
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iar albul cel mai îndrăzneț era un fel de gălbui, ca un gălbenuș de ou care picură. Singurul mod de a vedea negrul ar fi fost bezna, dar în celulele noastre nu era niciodată întuneric. Ardea permanent un bec chior, destul cât să-ți dai seama, când te trezeai noaptea, unde te afli și destul ca aceia care se uitau prin vizor să vadă ce se întâmplă. Și destul ca să știi că nu ai dreptul să te simți singur, ca să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ou care picură. Singurul mod de a vedea negrul ar fi fost bezna, dar în celulele noastre nu era niciodată întuneric. Ardea permanent un bec chior, destul cât să-ți dai seama, când te trezeai noaptea, unde te afli și destul ca aceia care se uitau prin vizor să vadă ce se întâmplă. Și destul ca să știi că nu ai dreptul să te simți singur, ca să nu mai existe nicio cale spre împăcare. Când ne-au scos prima oară la soare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în celulele noastre nu era niciodată întuneric. Ardea permanent un bec chior, destul cât să-ți dai seama, când te trezeai noaptea, unde te afli și destul ca aceia care se uitau prin vizor să vadă ce se întâmplă. Și destul ca să știi că nu ai dreptul să te simți singur, ca să nu mai existe nicio cale spre împăcare. Când ne-au scos prima oară la soare, parcă mi-a turnat cineva cu găleata lumină pe creștet. Mă dureau ochii, pupilele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cotloane, iar țevile se umplu de gâlgâielile ce vin din marile conducte de sub caldarâm. Dacă ar fi iarnă, tăcerea ar fi și mai bogată, sporită de aburii ce ies prin porii chepengurilor ori ai canaturilor. Și, pentru că asta nu e destul, bărbatul își dezghioacă trupul chircit, se ridică alene și, cu mișcări precise, își îmbracă surtucul peticit, își trage o bentiță care să-i țină părul moale de o parte și de alta a frunții, apoi urcă cele câteva trepte ale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
părând că nu bagă de seamă încruntarea lui Iacob la auzul acestui apelativ : Așa cum există baze de date în ce privește amprentele vocale și digitale, există și amprente de caractere. Dostoievski e o adevărată arhivă. Apoi Shakespeare, Dickens, Balzac, Flaubert, Tolstoi. E destul să-i citești pe prozatorii ruși din secolul al XIX-lea ca să înțelegi de ce revoluția bolșevică trebuia să aibă loc. — Pentru decembrie 1989 pe cine ar fi trebuit să citești ? — Asta a venit prea devreme. Două revoluții într-un secol
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu totul altfel și moneda mea de argint n-ar avea decât o singură față. — Concertul pentru violoncel al lui Penderecki... — Doamne ferește ! Cu ăsta își leagănă moartea pruncii. Nu e cântecul de leagăn de care să aibă nevoie, a dormit destul... Cosmina se ridică : — Un medic n-ar trebui să se lege sufletește de pacienții lui, nu-i așa ? Trebuie să le vrea binele, așa zice Hipocrat. Trebuie să-i îngrijești, nu să-i îndrăgești... Iubirea, oricât te-ai strădui, e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din nou văpaia și-un fum mai roditor,/ S-o-mprăștiem, sămânță, pe șesul viitor,/ Nădăjduind culesul târziu, cu întristare.“ Adică m- am făcut mare, voia să spună tataia, dar asta îl și întrista un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă că nu mai sunt o fetișcană. Culesul cu întristare. Asta se întâmplă acum și cu mine, n-am destul timp să stau cu el. La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un pic, pentru că n-a avut destul timp să se bucure de copilăria mea. A fost surprins, într-o zi, să vadă că nu mai sunt o fetișcană. Culesul cu întristare. Asta se întâmplă acum și cu mine, n-am destul timp să stau cu el. La vremea culesului, din păcate, un altfel de cules, o să mă doară foarte tare. Tataia e tot mai bolnav. Nici nu mai iese din casă... Are multe pe suflet și nu vrea să le ia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trist osârdia lui Pantelimon de a desluși răscrucile sorții cu zbârnâiala prin aer a monedei de argint. Englezii or fi mai fotogenici... — Dă-mi peticul ăla de hârtie, ceru Iacob. Îl mai citi o dată, apoi îl puse pe masă : E destul. Pot merge singur mai departe. Vocea intrase, ca de obicei, fără să dea binețe. Iacob o simțea în vibrațiile aerului, avea un fel de a goli văzduhul care îl obliga să tragă adânc aer în piept. — Asta e doar un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bibliotecă în care cărțile se răsfoiesc de la sine, trebuie doar să pui degetul la pagina care te interesează. Morților însă trebuie nu doar să le ștergi urmele, ci și urmele celor care le-au călcat pe urme. Nu mai e destul să răsfoiești cartea în bibliotecă, trebuie să afli și lista cititorilor ei. Iacob al lui Zevedei privi în gol. — Nu-mi place să vorbim așa... — Nici mie. Nu-mi place să vorbesc despre morți în vreun fel. E vina voastră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unei cărți. — E drept că, uneori, când ne amintim că trebuie să fim patrioți, cădem în manierisme. Vin de fiecare dată când mă chemi... Îți răspund la orice întrebare. Te las să-ți iei peticul de hârtie înapoi. Nu e destul ? — Când să am încredere în tine ? — Nu trebuie să ai încredere în mine... Atunci nu ți-aș spune nimic din ce nu știi... Nu te-aș mai surprinde cu nimic. Dacă am avea încredere, am ști aceleași lucururi, nu am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iacob : — O cheie folosește doar dacă întâlnește încuietoarea potrivită. Și dacă purtătorul de chei se află la o distanță mai mică de un braț. Când faci astfel încât depărtarea să depășească lungimea unui braț, nicio cheie nu mai e potrivită. — E destul doar atât ? — Măsurile violente nu sunt întotdeauna cele mai nimerite. În urmă trebuie să rămână tăcere, nu sânge. Doar dacă nu se poate altfel. E bine, pe cât se poate, să lași sângele la locul lui. — Ai început să îmbătrânești, râse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
știi să înghiți. Mai tragem câteva zile din tuburile astea. Acum nu ești decât ochi, urechi și buze. Încă nu ai stomac. Asta bolnavul nu păru să înțeleagă. Întrebă din priviri, dar Cosmina îi puse degetul pe buze. — Ai vorbit destul... Acum dormi. — Vrând... șopti bolnavul. — Asta e bine, încuviință Cosmina. Și noi vrem. Dar mai târziu. Pantelimon își scoase trusa și căută o seringă. Dezgoli brațul descărnat și găsi vena potrivită. Descărcă tubul seringii, apoi îl lovi ușor peste obraz
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zâmbi, stânjenit. Asta nu pot să fac. Vezi tu, moneda nu răspunde decât la întrebările despre viitor. Trecutul e treaba noastră. O fi existând o altfel de monedă, dar nu-i din argint. Ori poate, fiind mai complicat, nu e destul să arunci cu banul. Trebuie mai multe variante, să dai cu zarul, de pildă. — Cât am lipsit, l-au scos pe Ionuț de la reanimare... — Nu mai avea ce face acolo. Mănâncă singur, poate să- și ducă lingura la gură. Ba
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să ia în seamă întrebarea. Cosmina despături din nou hârtia și privi cu luare- aminte. — Pe ăsta nu l-am desenat eu. — Păstrează-l, e al tău. Asta ai gândit, nu-i așa ? Că trebuie să înțelegi, că ai privit destul, că acum trebuie să povestești despre tine. Că trebuie să te hotărăști. Tot nu înțeleg, de ce îmi spui toate astea ? — Eu văd ceea ce tu nu vezi. Ți-am dat, deja, câteva semne. — Tu mi-ai otrăvit câinele... — Și ăsta a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce s-a întâmplat și fiecare dintre noi a redevenit cel dinainte. Adică tu ai redevenit, pentru mine o să fie mai greu. Cosmina începu din nou să arunce firimituri, porumbeii strânseră cercul. Dă-mi și mie câteva, ceru el. — Nu, destul cu maimuțărelile... — Nu pricep. Ce vrei să spui, de fapt ? — Anul dragonului, Beigbeder, concertul lui Penderecki. Erau ale mele și le-ai folosit fără să ai dreptul... De unde ai știut ? Eu am pus coincidențele astea pe seama providenței, dar nu erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
inima. Moțăia așadar doar pe jumătate, ca nu cumva să cadă, furat de somn. Dar tresări speriat, când auzi ușa de la intrare sărind din țâțâni și strigătele înfundate ale Melaniei. Golea o apucase de păr, trăgându-i capul în sus, destul cât să-i bage fierul toporului sub bărbie. Bărbatul întoarse lama și apăsă, de data asta cu latul, pe gâtul fetei, care, eliberată de groaza tăișului, strigă sfâșietor. — Unde e, nenorocito ? răcni bărbatul. Unde l-ai ascuns, că te omor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se pară proaspăt, Melania îi punea alături un pahar cu apă și, înăuntru, un pai cu care Coltuc trăgea câte o sorbitură. Când bea ultimul strop și capătul paiului bolborosea în gol însemna că citise cincizeci de pagini și era destul pentru seara aceea. Așa că Melania îl trase cu scaunul până în camera cealaltă, unde era patul lui, cât un așternut de copil. Trebuia să adoarmă cu fața în sus și nu se putea mișca în somn. De aceea visa mai mult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am înmulțit, toate arătările lumii : ciungii, orbii, ologii, milogii. Aicea e altfel de negoț, mai cu curu-n sus : cu cât mai mulți cerșetori în vitrine, adică pe trotuare, cu atât mai multă sărăcie pe rafturi și ticăloșie pe tejghea. E destul să ne numeri pe noi, betegii și pomanagiii, nu-ți mai trebuie metru de croitorie ca să măsori cu cât s-a înrăit lumea. Dar Coltuc nu-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit pe căruțul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gata... Și, când colo, el aduce un colț de pâine, și aia uscată, ca de anafură... Lasă-l, săracu’, auzi vocea Melaniei, nu vezi că și-așa e destul de amărât ?... Ce mai vrei de la el ? — Vreau să muncească ! A trândăvit destul până la vârsta asta, pun-te masă, scoal-te masă ! — Nu poate să muncească, încercă Melania... De-aia îi dă statul pensie... — Ai făcut socoteala cât te costă medicamentele ? Și mâncarea și scutecele ? Și tâmpenia aia de abonament de la bibliotecă ? — Îmi dă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
joc și cu ea de-a când lumea era întreagă. Când ea era lumea toată... — Și tu unde erai ? — Eu eram înăuntru, creșteam și înotam într-o apă gustoasă ca laptele. Asta scrie în cărțile tale ? — În cărți nu scrie destul... Au și ele părți retezate, eu le citesc mai ales pe alea. De sus în jos, ca japonezii... — Culcă-te, șopti ea, nemaiînțelegând. Să nu te găsească Golea treaz, când s-o întoarce... — Când se întoarce Golea, nici măcar el nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un orb“, dar foamea avea milostivirile ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu ologii și orbii. Trupurile milogilor rămaseră pe caldarâm, frământate ca un aluat de încălțări de tot felul. Ceafa lui Coltuc se răsuci pentru o clipă, destul cât cineva să-i tragă tolba peste cap. Mulțimile dezlănțuite trecură, în urmă rămaseră tarabe răsturnate, mănunchiuri risipite de busuioc, fâșii de veșminte și chiar câțiva bocanci desperecheați. Jandarmii nu mai pridideau întinzând farfuriile de plastic umplute cu polonicele, unii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigând ceva ce era evident, cum ar fi că au plete, minijupă sau bluejeans, ori ceva ce n-avea să fie demonstrat niciodată, cum ar fi că sunt drogați, legionari sau tocmai au cumpărat te miri ce cu bani falși, destul ca asupra lor să se abată o ploaie de lovituri, bâte, cauciucuri cu șurub în vârf ori ghionturi și lovituri de picior. Uneori câte unul mai milos îi potolea pe ceilalți, alteori numai Dumnezeu se milostivea să-i oprească ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]