4,169 matches
-
care locuiește la 136 Moorside Gardens, NW (aceasta nu este o adresă reală). Câteva momente mai târziu, Billy intră în cmeră cu cartea de vizită a contelui Negretto Sylvius. El a sosit în casă și cere să fie primit de detectiv. Holmes se aștepta cu greu la acest lucru. Watson remarcă prezența în stradă, lângă ușă, a lui Sam Merton, un boxer și complice al contelui. În ciuda pericolului iminent, Holmes acceptă să-l primească în casă pe Sylvius, dar iese cu
Cazul diamantului Mazarin () [Corola-website/Science/324662_a_325991]
-
de luptă împotriva criminalității cu vânătoarea de lei din Algeria a contelui - pericolul este înveselitor și, în plus, scapă țara de un dăunător. Holmes îi explică răufăcătorului că el cunoaște multe informații compromițătoare legate de activitățile criminale săvârșite de conte. Detectivul îi propune acestuia un târg: Sylvius trebuie să-i spună unde este ascuns diamantul, în schimbul căruia va fi lăsat în libertate. În cazul că nu-i va spune locul ascunzătorii, Holmes amenință că-l va denunța pe Sylvius și pe
Cazul diamantului Mazarin () [Corola-website/Science/324662_a_325991]
-
cameră pe Sam Merton pentru ca cei doi răufăcători să aleagă între două opțiuni: să meargă la închisoare pentru 20 de ani, dacă Holmes nu găsește diamantul, sau să-i dezvăluie locul unde se află piatra și să rămână în libertate. Detectivul afirmă că-i va lăsa să se decidă în mod liber pentru una din cele două opțiuni, el retrăgându-se în dormitor pentru a cânta la vioară; la scurtă vreme, se aud din camera lui Holmes sunete ale unei barcarole
Cazul diamantului Mazarin () [Corola-website/Science/324662_a_325991]
-
fusese făcut atunci când Holmes a scos manechinul. Watson sosește atunci la locuința de la 221B cu poliția, iar Sylvius și Merton sunt arestați. La scurtă vreme, scepticul lord Cantlemere intră în camera lui Holmes, pentru a se informa de mersul anchetei. Detectivul, căruia îi place să-și finalizeze anchetele printr-o scenă teatrală, îi face acestuia o farsă și-i strecoară discret diamantul Mazarin în buzunarul de la paltonul lordului. În fața nerăbdării acestuia față de discursul pesimist al lui Holmes, detectivul afirmă cu umor
Cazul diamantului Mazarin () [Corola-website/Science/324662_a_325991]
-
de mersul anchetei. Detectivul, căruia îi place să-și finalizeze anchetele printr-o scenă teatrală, îi face acestuia o farsă și-i strecoară discret diamantul Mazarin în buzunarul de la paltonul lordului. În fața nerăbdării acestuia față de discursul pesimist al lui Holmes, detectivul afirmă cu umor că piatra se găsește asupra lordului. Cantlemere nu apreciază simțul umorului al lui Holmes, fiind totuși forțat să admită că se înșelase cu privire la priceperea detectivului. Această povestire este notabilă ca una dintre cele două povestiri cu Sherlock
Cazul diamantului Mazarin () [Corola-website/Science/324662_a_325991]
-
de la paltonul lordului. În fața nerăbdării acestuia față de discursul pesimist al lui Holmes, detectivul afirmă cu umor că piatra se găsește asupra lordului. Cantlemere nu apreciază simțul umorului al lui Holmes, fiind totuși forțat să admită că se înșelase cu privire la priceperea detectivului. Această povestire este notabilă ca una dintre cele două povestiri cu Sherlock Holmes ale lui Arthur Conan Doyle, în afară de un cuplet de replici umoristice, care sunt scrise la persoana a III-a. Cealaltă este "Ultima reverență". Povestirea "" a fost scrisă
Cazul diamantului Mazarin () [Corola-website/Science/324662_a_325991]
-
iau sculptura (înlocuind-o cu o sticlă de coniac pentru ca polițiștii să o remarce) și se strecoară afară în mijlocul confuziei cauzate de furtul obiectului de artă. După salvarea onoarei familiei Bonnet, Dermott dezvăluie faptul că el este de fapt un detectiv particular specializat în falsificarea de obiecte de artă și nu-l va denunța pe tatăl ei, cu condiția ca acesta să renunțe la falsificarea obiectelor de artă. Nicole și "hoțul" își urmează și se căsătoresc. Un schimb de vorbe între
Cum să furi un milion () [Corola-website/Science/324686_a_326015]
-
familia contelui de Rufton, dar moștenise doar niște fonduri modeste, precum și niște extraordinare bijuterii de argint și niște diamante interesant tăiate. Ea era atașată de acele bijuterii și refuza să le lase în bancă, cărându-le peste tot cu ea. Detectivul se teme că ceva rău i s-a petrecut lui Lady Frances Carfax și-l însărcinează pe Watson să meargă la Lausanne, deoarece el era ocupat cu o altă afacere la Londra. În Elveția, Watson se întâlnește cu dl. Moser
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
-l de gât. Un muncitor a ieșit atunci dintr-o cârciumă și l-a lovit cu o bâtă pe bărbos peste antebraț, făcându-l să-i dea drumul lui Watson și să fugă. Muncitorul era de fapt Sherlock Holmes deghizat. Detectivul îl acuză pe Watson că a încurcat lucrurile și-i spune să meargă împreună la Londra în aceeași seară. El îi explică faptul că omul bărbos era Philip Green, un bărbat profund îndrăgostit de Lady Carfax care dorea să o
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
ademenirea femeilor bogate și singure și acapararea bunurilor acestora, profitând de sentimentele lor religioase. Dr. Shlessinger se numea în realitate Holy Peters și era din Australia, iar Holmes îl recunoscuse după urechea sa "crestată sau sfâșiată", după cum i se comunicase detectivului într-o telegramă trimisă din Baden. Urechea sa fusese mușcată într-o bătaie dintr-un bar din Adelaide în 1889. Soția sa se numea Fraser. Holmes crede că Lady Frances este la Londra, fiind ținută prizonieră de cei doi escroci
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
amanet a fost adus un pandantiv de argint cu briliante, pe care Holmes l-a identificat ca aparținând lui Lady Frances Carfax. El fusese adus de o persoană care semăna cu falsul Shlessinger, iar adresa dată de acesta era falsă. Detectivul îi cere lui Philip Green să spioneze casa de amanet, bănuind că Henry Peters va reveni acolo pentru a aduce și alte bijuterii pentru că primise un preț bun și nu i se puseseră întrebări. După câteva zile de așteptare, a
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
unde se ascundeau cei doi escroci. Ea intrase mai înainte într-o agenție de pompe funebre unde Green aflase că doamna Fraser aștepta un sicriu mai neobișnuit pentru o înmormântare prevăzută a avea loc în ziua următoare la ora opt. Detectivul scrie un bilet și-l trimite la poliție, la inspectorul Lestrade, pentru a obține un mandat de precheziție. Holmes și Watson se deplasează în grabă la adresa indicată de Green. Ei intră fără mandat de percheziție, amenințând-o pe femeie cu
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
pentru a obține un mandat de precheziție. Holmes și Watson se deplasează în grabă la adresa indicată de Green. Ei intră fără mandat de percheziție, amenințând-o pe femeie cu un revolver, iar Holy Peters își trimite "soția" să aducă poliția. Detectivul cere să vadă sicriul care sosise între timp la locuința lor și găsesc în el corpul unei femei bătrâne moarte. Holy Peters afirmă că este vorba de o bătrână dădacă a doamnei Fraser pe care o găsiseră cu puțin timp
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
se termină aparent fără soluții. Nu se întâmpla nimic suspect la casa lui Peters, mandatul nu sosește, iar Holmes și Watson se întorc pe strada Baker. Holmes nu doarme în acea noapte, preferând să analizeze cazul în minte. În timpul nopții, detectivul întrevede soluția misterului: sicriul era neobișnuit de adânc pentru o femei atât de mică; în el ar fi încăput două corpuri, corpul lui Lady Carfax putând fi adăugat în ultimul moment. Astfel, puteau fi înmormântate două persoane cu un singur
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
readucă la viață pe Lady Frances. La începutul povestirii, Holmes refuză să-l însoțească pe Watson pe continent căci era angajat deja într-o altă afacere de « bătrânul Abraham, cuprins de o spaimă mortală pentru viața sa ». Acest caz al detectivului este inedit. Povestirea "" a fost adaptată de mai multe ori în decursul timpului. Prima adaptare pentru film a acestei povestiri a avut loc în 1923 în seria de filme mute cu Eille Norwood în rolul lui Holmes. În alte roluri
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
dovedeste greșită ca urmare a mărturisirii criminalului după ce acesta a fost arestat mai tarziu pentru o crimă fără legătură cu cealaltă. Haining a sugerat că Doyle a scris unele povestiri cu Holmes în timpul mării absențe, dar având în vedere eșecul detectivului fără nume ea apare că o parodie a celei mai faimoase creații ale sale. Povestea a fost publicată în volumul "Tales of Terror and Mystery" puublicat de Arthur Conan Doyle în 1923 și a apărut ani de zile în edițiile
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
și apoi în "Tales of Terror and Mystery". Ea urmează același model, de această data misterul înconjurând apariția unui om mort într-un vagon de cale ferată, cu șase ceasuri de buzunar în haină. O explicație este oferită de un detectiv amator, dar naratorul constată că ea este eronată, deoarece nu ia în considerare toate faptele. Un om implicat în uciderea accidentala a victimei scrie detectivului o scrisoare, spunând că a fost o "soluție tare inteligență", dar în întregime incorectă. Că
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
cale ferată, cu șase ceasuri de buzunar în haină. O explicație este oferită de un detectiv amator, dar naratorul constată că ea este eronată, deoarece nu ia în considerare toate faptele. Un om implicat în uciderea accidentala a victimei scrie detectivului o scrisoare, spunând că a fost o "soluție tare inteligență", dar în întregime incorectă. Că și "The Lost Special", si aceasta povestire apare în antologiile franceze. Povestirea a fost adaptată pentru BBC Radio 4 în 2009, ca "The Thirteen Watches
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
Guiterman în cartea sa "The Laughing Muse", pentru presupusa umilire a lui Dupin și Lecoq în "Un studiu în roșu". Doyle i-a răspuns tot cu o poezie în care se apără, declarând că opiniile lui Holmes despre cei doi detectivi fictivi nu erau și ale sale. Riposta a fost publicată în "Some Piquat People" în 1924 "Mr. Sherlock Holmes to his Readers" (1927) Acesta a apărut în revistă "The Ștrand Magazine" pentru a introduce un concurs pentru a desemna cele
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
chiriașul a vedea ca ea preia masa de prânz ei. După ce proprietăreasa a adus tava cu mâncare și a coborât apoi pe scară, cei doi prieteni au văzut o femeie speriată care a deschis ușa și a luat tava. Ipoteza detectivului este confirmată: a existat un schimb de chiriași în prima noapte, atunci când toți cei din casă dormeau. Este clar că ea și bărbatul bărbos, probabil iubitul sau soțul ei, sunt într-un fel de pericol și caută refugiu. Din spaima
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
soțul ei, sunt într-un fel de pericol și caută refugiu. Din spaima care se citea pe fața femeii când a deschis ușa de la cameră și din măsurile de precauție excepționale, care au fost luate pentru a se asigura secretul, detectivul deduce că trebuie să fie vorba de o chestiune de viață și de moarte. În acea seară, Holmes și Watson se deplasează din nou la casa doamnei Warren pentru a vedea semnalele făcute cu lumânarea chiriașului din casă. Primul mesaj
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
cu sensul: "Pericolo" ("Pericol") și apoi "Peri-". Dându-și seama că cel care trimitea mesajele cu lumânarea a fost întrerupt, Holmes și Watson ies în grabă din casă și sunt surprinși să-l întâlnească pe inspectorul Gregson și pe un detectiv de la agenția Pinkerton din Statele Unite ale Americii, pe nume Leverton. Ei îl așteptau pe Giuseppe Gorgiano, un criminal periculos de a cărui infamie Holmes este pe deplin conștient. Casa are o singură ușă și ei știu că el este în interiorul
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
ca Holmes să cerceteze problema ei și îl flatează amintindu-i că el a rezolvat cu un an în urmă un caz adus de unul dintre chiriașii săi pe nume Fairdale Hobbs, care apoi l-a vorbit extrem de favorabil pe detectiv. Cazul Fairdale Hobbs este inedit. Povestirea "„Cercul roșu”" a fost adaptată de mai multe ori în decursul timpului. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 20-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1922) din seria de
Cercul roșu (povestire) () [Corola-website/Science/324801_a_326130]
-
în 1842. Aceasta este prima povestire polițistă bazată pe detaliile unei crime reale. Ea a fost publicată sub formă de foileton în trei numere (noiembrie și decembrie 1842 și februarie 1843) ale revistei "Snowden's Ladies' Companion". C. Auguste Dupin, detectivul lui Poe, și partenerul lui, naratorul fără nume, sunt solicitați de poliție să analizeze un caz nerezolvat de crimă, a cărei victimă este Marie Rogêt din Paris. Corpul lui Rogêt, o fostă angajată a unui magazin de parfumuri, este găsit
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
(în ) este un film de comedie american din 1995, care este o continuare a filmului "" (1994). Jim Carrey a reluat rolul lui Ace Ventura, un detectiv care este specializat în găsirea de animale domestice sau captive. Aceasta este singura continuare a unui film cu Jim Carrey în care Carrey și-a reluat rolul. Ian McNeice, Simon Callow și Sophie Okonedo interpretează roluri principale, în timp ce Tommy Davidson
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]