4,302 matches
-
să ghideze practica politică a societăților liberale, nu este deloc evident că propunerea lui Freyenhagen este sustenabilă. Aceasta deoarece, pe de o parte, după cum o dovedește chiar argumentarea acestei cărți, tema "obiectivelor fundamentale ale politicii" este, la rândul său, subiectul dezacordului rezonabil sau aproape rezonabil 48. Moraliștii și realiștii au opinii și teorii diferite în această chestiune. Genul de argumentare propus de Freyenhagen nu este, așadar, unul tocmai "neutru". El constituie produsul și vocea unei doctrine controversate. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
unul tocmai "neutru". El constituie produsul și vocea unei doctrine controversate. Pe de altă parte, așa cum insista Jeremy Waldron, înțelegerea și alegerea principiilor de organizare, a instituțiilor și procedurilor politice, trebuie să țină cont, chiar și în condițiile pluralismului și dezacordului valoric, nu doar de valorile incluse de realiști printre obiectivele fundamentale ale politicii, ci și de valori morale precum respectul pentru demnitatea umană, echitatea, respectul pentru diversitate și pentru dezacord etc. Or, argumentarea instrumentală de tip realist nu ne poate
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
trebuie să țină cont, chiar și în condițiile pluralismului și dezacordului valoric, nu doar de valorile incluse de realiști printre obiectivele fundamentale ale politicii, ci și de valori morale precum respectul pentru demnitatea umană, echitatea, respectul pentru diversitate și pentru dezacord etc. Or, argumentarea instrumentală de tip realist nu ne poate permite recursul la astfel de valori fără să riște să devină, de fapt, o argumentare moralistă. Despre obiecțiile realiste împotriva moralismului Corespunzător explorărilor mele, realiștii, radicali sau moderați, au ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
al politicii, reducând-o la "simple opinii sau propoziții" cu valabilitate universală, trans-istorică27, confundă arta politicii cu aplicarea unei teorii 28 sau ignoră rolul intereselor materiale, al ideologiilor sau personalităților charismatice în viața politică, insistând doar asupra aspectelor "filosofice" ale dezacordurilor politice și uitând că "soluțiile filosofice nu sunt soluții adecvate pentru problemele politice"29; nu în ultimul rând, moralismul conceptualizează dezacordul politic "în termenii unor formulări rivale ale unui text moral", ca un dezacord moral bazat esențialmente pe argumente și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sau ignoră rolul intereselor materiale, al ideologiilor sau personalităților charismatice în viața politică, insistând doar asupra aspectelor "filosofice" ale dezacordurilor politice și uitând că "soluțiile filosofice nu sunt soluții adecvate pentru problemele politice"29; nu în ultimul rând, moralismul conceptualizează dezacordul politic "în termenii unor formulări rivale ale unui text moral", ca un dezacord moral bazat esențialmente pe argumente și interpretări diferite, deformând astfel natura opoziției dintre adversarii politici prin eludarea unor componente fundamentale ale acesteia, precum interesele, motivațiile sau angajamentele
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
insistând doar asupra aspectelor "filosofice" ale dezacordurilor politice și uitând că "soluțiile filosofice nu sunt soluții adecvate pentru problemele politice"29; nu în ultimul rând, moralismul conceptualizează dezacordul politic "în termenii unor formulări rivale ale unui text moral", ca un dezacord moral bazat esențialmente pe argumente și interpretări diferite, deformând astfel natura opoziției dintre adversarii politici prin eludarea unor componente fundamentale ale acesteia, precum interesele, motivațiile sau angajamentele emoționale diferite 30; 11) moraliștii uită sau nu sunt conștienți de faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
filosofie a politicii și, de vreme ce politica este o sferă autonomă față de moralitate, filosofia politică trebuie să devină, la rândul ei, autonomă față de argumentarea prin apel la principii, valori sau intuiții morale "pre-politice"; și 3) argumentul că, în condițiile pluralismului și dezacordului rezonabil generalizat specific societăților liberal-democratice, filosofia politică este obligată să se elibereze de recursul la orice fel de principii sau valori controversate (inclusiv principiile sau valorile morale) și să adopte stilul de argumentare realist-instrumental, preocupat exclusiv de contribuția pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
teorii politice care aspiră la plauzibilitate - printre "obiectivele fundamentale ale politicii", în vreme ce al doilea și al treilea argument sunt demolate de falsitatea asumpției că toate principiile morale, inclusiv principiul libertății și egalității umane fundamentale, constituie sau pot constitui subiectul unui dezacord rezonabil generalizat și de caracterul problematic al premisei că filosofia politică poate să devină autonomă față de recursul la principii, valori și intuiții morale "pre-politice" sau a premisei că stilul de argumentare realist este unul eliberat de orice fel de recurs
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
61-62, 83, 85, 89, 94, 97, 141, 143, 147, 160 demnitate umană, 86, 89, 103-104, 137 democrație bazată pe proprietate, 17, 46, 147 democrație liberală, 18, 39-40, 102-103, 110, 162, 164 design constituțional, 91 design politic, 34-35, 46-47, 97, 160 dezacord rezonabil generalizat, 85, 89-95, 103, 109, 135-137, 162-163 dezacord valoric, 27, 85-86, 137 dezacorduri politice, 27, 95, 103, 144 dezbatere publică, 154 dezirabilitate, 22-23 dialog democratic, 154 diletantism, 99, 165 discriminare, 17, 112 distincția descriptiv-normativ, 116-117, 134 distincția fapte-valori, 116-117
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
160 demnitate umană, 86, 89, 103-104, 137 democrație bazată pe proprietate, 17, 46, 147 democrație liberală, 18, 39-40, 102-103, 110, 162, 164 design constituțional, 91 design politic, 34-35, 46-47, 97, 160 dezacord rezonabil generalizat, 85, 89-95, 103, 109, 135-137, 162-163 dezacord valoric, 27, 85-86, 137 dezacorduri politice, 27, 95, 103, 144 dezbatere publică, 154 dezirabilitate, 22-23 dialog democratic, 154 diletantism, 99, 165 discriminare, 17, 112 distincția descriptiv-normativ, 116-117, 134 distincția fapte-valori, 116-117, 134 distincția filosofie politică-științe politice, 22, 116-117 distincția filosofie
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
103-104, 137 democrație bazată pe proprietate, 17, 46, 147 democrație liberală, 18, 39-40, 102-103, 110, 162, 164 design constituțional, 91 design politic, 34-35, 46-47, 97, 160 dezacord rezonabil generalizat, 85, 89-95, 103, 109, 135-137, 162-163 dezacord valoric, 27, 85-86, 137 dezacorduri politice, 27, 95, 103, 144 dezbatere publică, 154 dezirabilitate, 22-23 dialog democratic, 154 diletantism, 99, 165 discriminare, 17, 112 distincția descriptiv-normativ, 116-117, 134 distincția fapte-valori, 116-117, 134 distincția filosofie politică-științe politice, 22, 116-117 distincția filosofie politică-teorie politică normativă, 9, 101
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
interpretativ, 16 reductionism, 97 regula majorității, 91-92 reguli de organizare (social și politică), 16-18, 20-21, 41, 43, 78, 100-101, 154-156, 159 relații de putere, 115, 133-134, 143, 160-161 reprezentare politică, 117 respectul pentru demnitatea umană, 86, 89, 137 respectul pentru dezacord, 86, 89, 137 respectul pentru diversitate, 86, 89, 137 retorică, 98 riscul "încărcăturii ideologice", 133 S securitate, 27, 53, 58 siguranță socială, 29, 130, 162 socialism, 19, 46 societatea bună, 84-85, 111, 149 sociologie politică, 97-98, 100, 152 solidaritate, 21
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în cadrul articolului din care am redat aceste afirmații, susține doar o formă de "egalitarianism nonintrinsec", una "compatibilă cu cerințele metodologice ale realismului", eliberată de apelul la principii, concepții sau idealuri morale controversate și justificată doar ca "mecanism de înfrânare a dezacordului [din cadrul societății] și de a asigura ordinea civilă și valorile ce rezultă din ea, precum pacea și securitatea" (Ibidem, p. 681). Alte afirmații cu un puternic iz moralist sunt afirmațiile lui Bernard Williams de genul următoarelor: "drepturile fundamentale ale oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a II-a (Oxford University Press, Oxford, 2002), pp. 3-5). 24 După cum este probabil cunoscut, în Law and Disagreement (pp. 282-311), Waldron susține că oferă o întemeiere pur pragmatică pentru soluția sa la una dintre principalele probleme ridicate de condițiile dezacordului generalizat dintre cetățenii unei comunități liberale cu privire la justificarea și interpretarea drepturilor individuale sau la design-ul constituțional adecvat (i.e., regula majorității ca procedură de rezolvare a acestor dezacorduri). Ca urmare a eforturilor unor comentatori precum Cécile Fabre sau Richard North
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
pragmatică pentru soluția sa la una dintre principalele probleme ridicate de condițiile dezacordului generalizat dintre cetățenii unei comunități liberale cu privire la justificarea și interpretarea drepturilor individuale sau la design-ul constituțional adecvat (i.e., regula majorității ca procedură de rezolvare a acestor dezacorduri). Ca urmare a eforturilor unor comentatori precum Cécile Fabre sau Richard North, știm deja că întemeierea oferită de Waldron pentru regula majorității în detrimentul constituționalizării drepturilor individuale și a controlului judiciar ca instanță ultimă de interpretare și garantare a acestora nu
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ridica, desigur, și cel puțin alte două întrebări cu privire la argumentul lui Waldron. Una dintre ele este întrebarea dacă renunțarea la valorile și principiile morale este, într-adevăr, o exigență obligatorie pentru teoriile filosofice interesate de problemele "instituționale" ridicate de condițiile dezacordului rezonabil generalizat. Liberalii comprehensivi nu respectă o astfel de exigență atunci când tratează această problematică (unul dintre cele mai bune exemple în acest sens fiind chiar exemplul criticat de Waldron: Ronald Dworkin, Freedom's Law: The Moral Reading of the American
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Raz sau Simon Caney, filosofi care sunt și susținători ai perfecționismului liberal - împotriva ideii că argumentările filosofice pentru anumite principii de organizare politică în condițile pluralismului valoric rezonabil trebuie să fie neutre din punct de vedere moral. Din perspectiva perfecționismului, dezacordul moral generalizat nu are implicații asupra standardelor de argumentare ale filosofiei politice liberale, ci doar asupra statului liberal, obligându-l să adopte instituții și proceduri de decizie care să răspundă în mod echitabil dezacordului moral și să cultive în rândul
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de vedere moral. Din perspectiva perfecționismului, dezacordul moral generalizat nu are implicații asupra standardelor de argumentare ale filosofiei politice liberale, ci doar asupra statului liberal, obligându-l să adopte instituții și proceduri de decizie care să răspundă în mod echitabil dezacordului moral și să cultive în rândul cetățenilor virtuțile civilității, respectului pentru celălalt, pentru dezacord și pentru dialog etc. (Joseph Raz, "Facing Diversity: The Case of Epistemic Abstinence", în Philosophy & Public Affairs 19, 1 (1990), pp. 3-46, Simon Caney, "Liberal Legitimacy
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de argumentare ale filosofiei politice liberale, ci doar asupra statului liberal, obligându-l să adopte instituții și proceduri de decizie care să răspundă în mod echitabil dezacordului moral și să cultive în rândul cetățenilor virtuțile civilității, respectului pentru celălalt, pentru dezacord și pentru dialog etc. (Joseph Raz, "Facing Diversity: The Case of Epistemic Abstinence", în Philosophy & Public Affairs 19, 1 (1990), pp. 3-46, Simon Caney, "Liberal Legitimacy, Disagreement and Justice", în Critical Review of International Social and Political Philosophy 1, 3
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
comprehensive, a liberalismului și a soluțiilor liberale este posibilă) nu înseamnă însă, desigur, și că acest stil de argumentare neutralist constituie, într-adevăr, o exigență obligatorie pentru toți filosofii care dezvoltă teorii sau fac recomandări cu privire la problemele ridicate de condițiile dezacordului rezonabil generalizat Cea de a doua întrebare ce ar putea fi ridicată cu privire la argumentul lui Waldron este aceea dacă dezacordul din cadrul societăților liberale este atât de generalizat pe cât presupune el, alături de mulți alți liberali, fie moraliști, fie realiști. David Miller
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
constituie, într-adevăr, o exigență obligatorie pentru toți filosofii care dezvoltă teorii sau fac recomandări cu privire la problemele ridicate de condițiile dezacordului rezonabil generalizat Cea de a doua întrebare ce ar putea fi ridicată cu privire la argumentul lui Waldron este aceea dacă dezacordul din cadrul societăților liberale este atât de generalizat pe cât presupune el, alături de mulți alți liberali, fie moraliști, fie realiști. David Miller pare să creadă că o astfel de poziție exagerează dimensiunea dezacordului rezonabil din cadrul societăților liberale. Din punctul său de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
fi ridicată cu privire la argumentul lui Waldron este aceea dacă dezacordul din cadrul societăților liberale este atât de generalizat pe cât presupune el, alături de mulți alți liberali, fie moraliști, fie realiști. David Miller pare să creadă că o astfel de poziție exagerează dimensiunea dezacordului rezonabil din cadrul societăților liberale. Din punctul său de vedere, ideea dezacordului rezonabil generalizat este doar rezultatul luării mult prea în serios a luptelor pentru putere dintre partidele politice (care, prin natura obiectivelor lor, trebuie să-și exagereze dezacordurile cu partidele
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
societăților liberale este atât de generalizat pe cât presupune el, alături de mulți alți liberali, fie moraliști, fie realiști. David Miller pare să creadă că o astfel de poziție exagerează dimensiunea dezacordului rezonabil din cadrul societăților liberale. Din punctul său de vedere, ideea dezacordului rezonabil generalizat este doar rezultatul luării mult prea în serios a luptelor pentru putere dintre partidele politice (care, prin natura obiectivelor lor, trebuie să-și exagereze dezacordurile cu partidele concurente) și al lecturării mult prea multor lucrări de filosofie politică
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
exagerează dimensiunea dezacordului rezonabil din cadrul societăților liberale. Din punctul său de vedere, ideea dezacordului rezonabil generalizat este doar rezultatul luării mult prea în serios a luptelor pentru putere dintre partidele politice (care, prin natura obiectivelor lor, trebuie să-și exagereze dezacordurile cu partidele concurente) și al lecturării mult prea multor lucrări de filosofie politică, în detrimentul consultării pe teren a opiniei publice (uitând, în același timp, că și filosofii, prin natura metodologiei "intuiționiste" pe care o utilizează, sunt condamnați să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
surprinzător, ideea că filosofii politici sunt obligați să renunțe la orice fel de principii morale în justificarea democrației este întemeiată de susținătorii acestui proiect pe opinia că toate principiile morale - inclusiv principiul egalității (sau principiul libertății) umane fundamentale - sunt subiectul dezacordului rezonabil generalizat. Potrivit lui Talisse, spre exemplu, Dworkin se înșală în afirmația că dedesubtul dezacordurilor morale, religioase sau politice rezonabile care caracterizează societățile cu tradiție liberal-democratică (precum societatea nord-americană) se află totuși două principii unanim acceptate ca exigențe incontestabile (în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]