4,302 matches
-
provincie a Illiriei. Șiret, Manteus îl alesese fiindcă știa cât de mult îi ura împăratul pe dalmați. Impresarul propuse ca Valerius să lupte cu Flamma: cel dintâi ajunsese destul de priceput încât să nu se facă de râs și să nu dezamăgească publicul, iar al doilea era puternic și avea să învingă cu ușurință. Vitellius aprobă ordinea luptelor și perechile de adversari. Puse să se imprime acordul lui pe programul jocurilor care aveau să se încheie cu moartea lui Valerius. În valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
celebru ?! J. Artist,nu. Celebru, da. Mă numesc Ionescu. P. Aha. Exact ca pe Ionescu. A fost și un domn general Ionescu. J. Da. Ionescu ăsta este foarte... general. P. Și sunteți rudă cu...generalul ? J. Nu vreau să te dezamăgesc, dar, ca particular nu mă pot dezice nici un moment de...general. ĂL DE SUS Sală superb luminată de lampioanele taiwaneze mișcate ritmic de cele 14 dansatoare a căror frumusețe abia se ascunde în spatele fragilelor anemone prinse sub zulufii urechilor dezgolite
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
el alaltăieri, în fața alimentarei Mătăsari. Să știi că e un element foarte capabil. Și un om integru. Poți să ai toată încrederea în el. Dar, adăugă căutîndu-i privirile, pentru că suntem numai noi doi, îți pot spune că l-ai cam dezamăgit. - Eu? exclamă Pantelimon ducîndu-și mâna la piept. - Dumneata. Ai fost reticent, parcă ți-ar fi fost frică de el. Nu i-ai spus nimic de legăturile d-tale cu Zevedei, de când îl cunoști, și celelalte... Pantelimon înghiți cu greu, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
timp caracterele și traducând pe măsură ce recita. Câteva zile în urmă verificase grafiile, pronunția și traducerea, răsfoind înfrigurat antologia și dicționarul lui Giles. Nu făcuse nici o greșeală. Scrisese câteva rânduri în caiet, cu o ușoară părere de rău: Bernard va fi dezamăgit; îi era imposibil să precizeze ce strat al memoriei apăruse mai întîi; se trezise că posedă limba chineză așa cum nu o cunoscuse niciodată. Acum putea deschide orice text și, citindu-l, îl înțelegea cu aceeași ușurință cu care ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îi propuse de curând. Cu posibilitățile pe care le ai acum la dispoziție, ai putea încheia lucrarea în câteva luni... Ridicase amândouă brațele în sus: - Nu! Nu! exclamase aproape în panică. Nu mai mă interesează!... Profesorul îl privise surprins, oarecum dezamăgit: - Este totuși opera dumitale de-o viață întreagă... - Ar trebui rescrisă de la prima la ultima pagină, și nu cred că merită... Trebuie să rămână ce-a fost până acum: opus imperfectum. Dar voiam să vă întreb ceva, continuă ca și cum ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Înțeleg. — Deci nu vrei? Așa cum v-am zis și aseară, nu pot. — Da’ n-o să te-apuci să vorbești? Întreabă Pancho. Chestia aia pe care n-o Înțelesese ca lumea Îl făcea să fie al dracu’. BĂnuiesc că era și dezamăgit. Nici măcar nu m-am obosit să-i răspund. N-oi fi și tu vreun lengua larga, ha? continuă pe același ton. — Nu, nu cred. — Ce vrei să zici? Ne ameninți? Auzi, nu mai fi și tu așa dur dis-de-dimineață. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă poți face cea mai mică faptă bună-n viață, merită s-o faci. Așa că eram bucuros că-l sunasem pe prietenul meu, Pepé, de la Seguridad, pentru că Luis Delgado era un client vechi la Chicote și nu voiam să fie dezamăgit sau scîrbit de chelnerii de-acolo Înainte să moară. Fluturele și tancul În seara aia mă-ntorceam spre casă, de la biroul de cenzură spre hotelul Florida, și afară ploua. Așa că pe la jumătatea drumului m-am săturat de-atîta ploaie și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Vrei să... — Nu, te rog. SÎnt moartă. — Hai să... Nu. Te rog să mă crezi. Nu știu cum să-i spun altfel. Apoi, mai tîrziu, vocea ei sparse tăcerea: — Roger. — Da, fata mea. — Ești sigur? — Da, fata mea. — Și nu te-a dezamăgit nimic? — Nu, fata mea. — Crezi c-o s-ajungi să mă iubești cîndva? — Te iubesc, minți el. Voia să spună că adora ce făcuseră. — Mai zi o dată. — Te iubesc, minți din nou. — Încă o dată. — Te iubesc, minți. Asta-i a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a nu trebui să mergi la baie.“ Camera lor era la etajul paișpe și nu era prea răcoroasă. Însă dacă dădeai drumul la ventilatoare și țineai ferestrele deschise era deja mai bine și, după ce plecă valetul, Helena spuse: — Nu fi dezamăgit, dragul meu. Te rog. E minunat. — Speram să fac rost de un aparat cu aer condiționat. Nu prea poți dormi cu așa ceva. Parcă ai fi Într-o pivniță. Așa e foarte bine. — Am fi putut Încerca și la celelalte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îți salvez viața. Uneori te salvez de la Înec, alteori din fața unui tren, cîteodată Într-un avion și altă dată la munte. Poți să rîzi dacă vrei. Și mai e una În care apar În viața ta cînd ești dezgustat și dezamăgit de toate femeile și mă iubești așa de mult și eu am așa de mare grijă de tine, că intri Într-o epocă În care scrii minunat de bine. Asta-i foarte frumoasă. Azi mi-am imaginat-o din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Vasile Ilucă Cartea podgoriilor Prin această nouă carte a sa - Vasile Ilucă nu se dezminte pe sine și nu-și dezamăgește cititorii. El se dovedește un statornic iubitor al baștinii sale adoptive, care este misteriosul și generosul Iași, dar și un pasionat „nevindecabil” al Istoriei, în toate componenetele acesteia. Poate că unii dintre cei care îl cunosc mai puțin pe autor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
prea mai avem pentru ce zăbovi, vere. Și care ar fi calea pe care ne-ar putea purta pașii? După oarece hodin , ar cam trebui s-o luăm pe Valea Cozmoaiei. Fie pre voia ta, ieșene. Pornim către cetate ușor dezamăgiți că n-am putut afla prea multe despre viile și stăpânii acestora de la Șorogari. Și pe aceste dealuri sunt vii întinse nu șagă! Ajunși în Târgu Cucului, ne luăm rămas bun, cu promisiunea ca mâine dimineață să ne revedem la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cîteva doze ne dorim ca vaca să se Întoarcă pencă iam arăta noi pizdei, danu, pula mea-i la fel de bleagă și de tristă ca a lui Ray Lennox atunci cu cu Shirley Pencă am fost io cu Shirley și am dezamăgit-o și nu pot da vina pe alții Mă duc la telefon, da iau hotărîrea să n-o fac. Încerc să aprind focul și-mi tremură mîinile. O bucată mică din manuscrisul lui Toal s-a păstrat intactă, sfărîmicioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
avea să doarmă la noapte? Crezuse că se va culca la școală, doar pentru asta ajunsese acolo. Mereu își închipuise că odată sosit în Iași, toate se vor așeza în matca firească, numai că în realitate, Școala Normală era departe. Dezamăgit așa deodată, făcu calea întoarsă spre gară. Acolo, asemeni altor călători ocazionali, se așeză pe un scaun, unde adormi, toropit de oboseala drumului, de noianul de noutăți, de grija a ceea ce va fi a doua zi. Dimineața, după ce mâncă din
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de meditație și vei primi haine. Mă refer la uniformă, dacă bineînțeles, îți vei menține bursa. Dar, cum vei fi învățător, deci educator ai altor copii, știind efortul pe care l-ai făcut pentru a reuși, nu cred să mă dezamăgești, și nici pe părinții tăi. Urmărindu-i reacția, adăugă: - În noul context, nu-i obligatoriu să mergi acasă, până la începerea cursurilor poți sta la Infirmerie. Acolo vei cunoaște alți elevi care preferă să rămână, fiindcă noi avem o livadă cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
catalogul clasei, în dreptul numelui său, la rubrica pentru fizică, fu trecut primul lui 10 în Școala Normală Vasile Lupu din Iași, datorită căruia îl îndrăgise pe profesorul T. După aceea îl privea țintă în fiecare oră, pentru a nu- l dezamăgi, gândea el, dacă ar fi surprins cu privirea în altă parte. Profesorul aflase că provenea din Basarabia, unde limba română avusese de suferit influențe de care nimeni nu mai putea fi acuzat acum, îl remarcase și-l urmărea în mod
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de clasă (dușmănie moștenită genetic) trebuia să surclasezi clasa muncitoare. Discuția cu Iordan m-a provocat să reușesc: n-o să pierd încă o dată. Iordana Marievici a fost prima pe lista celor admiși la Facultatea de filologie. Nu i-am mai dezamăgit nici pe tata, nici pe tătișor. Chiar și la Claxonism, cum îi spuneam cursului de Socialism științific, am avut notă maximă. "Loc" n-am prea avut. Am traversat iarna, primăvara, vara într-o stare suportabilă. N-am mai scîncit, gemut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai mult și mă ajută să mă formez, să-mi clădesc unele viziuni și îmi arată ce trebuie să schimb la mine. Dar sunt foarte fricoasă și-mi este foarte greu să iau o decizie. Îmi este frică să nu dezamăgesc, să nu mă vorbească lumea, să nu le fie rușine rudelor mele. Mereu, am făcut toate aceste lucruri pentru ei și pentru mine, dar, mai mult, pentru gura lumii. Majoritatea oamenilor care mă cunosc vor zice de bine despre mine
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
care nu sunteți străin. Devansând termenul propus inițial, încă nu știu dacă va corespunde cerințelor posibililor mei cititori. Dumneavoastră veți judeca dacă merită să fie semnalată această apariție grăbită de factorul timp - ca om în vârstă. Sper să nu vă dezamăgesc. Al. Mânăstireanu Pe plan local am trimis câteva volume unor colegi care vor vorbi în cunoștință de cauză la lansarea volumului la data convenită. Joi, 22 iulie 2010. E o vreme însorită, extrem de luminoasă, caniculară chiar, însă eu am umbră
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
va avea loc vineri, 13 august a.c. (după cum vedeți cifra treisprezece - care e și ziua Dvs. de naștere mi-a fost și a rămas fastă - împotriva părerii unora), tot în cadrul Academiei Bârlădene ca și până acum. Sper să nu vă dezamăgesc prin graba pe care am manifestat-o, presat de factorul timp. Cu admirație statornică, al Dvs. Al. Mânăstireanu în ziua următoare am trimis același volum la Galați d-nei Felicia Soloviev cu următoarele rânduri însoțitoare: Bârlad, 30 iulie 2010 Dragă Doamnă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
știu că mă gândesc mereu cu drag la ei și că le voi închina volumul pe care îl pregătesc, în deplin secret față de ai mei, ca semn de suprem omagiu și recunoștință? S-ar putea!... Oricum, sper să nu-i dezamăgesc și să-i fac să trăiască în inima, mintea și sufletul celor ce-mi vor citi și această nouă strădanie. În cu totul altă ordine de idei, țin să amintesc faptul că din București am primit un emoționant mesaj telefonic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
te prinde. - Lucia, Lucia, Lucia! Capeți o obsesie. Nu te aud vorbind decât despre Lucia. Te aud cum gândești numai la Lucia. Mă faci să cred că nici nu te-ai mai putea descurca fără ea. Ești slab, scriitorule. Mă dezamăgești. Toată ziua Lucia, toată noaptea Lucia, hai să fim serioși. Uită-te la mine. Ridică ochii din pahar. Reapăru senzația aceea tâmpită care îi spunea că iar va fi tras de urechi, scos din joben și arătat spectatorilor, pentru a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tine, care au același mod de a gândi, aceleași visuri și speranțe, în ochii cărora vezi sinceritate, bunătate, spirit de sacrificiu. Ne-am mutat într un cartier nou, departe de cei cunoscuți și de prietenii de joacă. Mă simțeam singură, dezamăgită de decizia părinților. Universul meu se făcuse mic și camerele apartamentului, deși spațioase și atrăgătoare, parcă mă sufocau. Am ieșit afară contemplând apusul de jăratic al soarelui în simfonia de păsărilor și zumzetul vietăților din pădurea ce străjuia cartierul ca
ANTOLOGIE:poezie by Diana Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_675]
-
terminate. Tu ești terminată. Îmii venea să mă târăsc Înlăuntrul calculatorului meu iMac și să mor. Cum putusem s-o dau În bară În așa hal chiar În prima săptămână? Miranda nu venise Încă la birou, iar eu o și dezamăgisem. Și ce dacă mi-era foame? Asta putea să aștepte. Oameni cu adevărat marcanți se străduiau să realizeze lucruri importante aici, oameni care depindeau de mine, iar eu Îi dezamăgisem. Am ascultat mesajele. „Bună, Andy, sunt eu, Alex. Unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda nu venise Încă la birou, iar eu o și dezamăgisem. Și ce dacă mi-era foame? Asta putea să aștepte. Oameni cu adevărat marcanți se străduiau să realizeze lucruri importante aici, oameni care depindeau de mine, iar eu Îi dezamăgisem. Am ascultat mesajele. „Bună, Andy, sunt eu, Alex. Unde ești? Nu mi s-a Întâmplat niciodată să sun și să nu răspundă nimeni. Abia aștept să luăm cina diseară - ne vedem azi, da? Oriunde vrei, alege tu un restaurant. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]