5,763 matches
-
muzicale prealabile, peste un an, în 1983, au cântat pe scenă cu mare succes. Trebuie menționat numele lui József Ferenc, având un rol important în activitatea fanfarei. În anul 1988 cele două fanfare se întrunesc. De atunci și până astăzi dirijorul fanfarei este profesorul Károly Bakos. În 1994 fanfara și-a sărbătorit a 60-a aniversare, cu participarea fanfarelor din localitățile vecine. Fanfara a avut un rol important în cultura comunei, în dezvoltarea cunoștințelor muzicale ale locuitorilor. Până-n zilele noastre cei
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, etc. A fost premiat cu locul 3-lea la un festival național. Corul cu 50 de membri al Școlii Generale Fráter György este cunoscut în țară și în Ungaria. Din 1990 îl are ca dirijor pe dl. profesor Árpád Trucza. Participă în fiecare an la festivalul de coruri școlare inițiat de Domokos Pál Péter, interzis în perioada comunistă și reluat din 1990. În 1993 Festivalul a fost organizat la Remetea. În ultimii cinci ani corul
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
astăzi din tată în fiu, sentimentele de durere, ale celor rămași acasă și de blestem la adresa celor care le-au trimis feciorii și soții la război. Prima formație corală despre care există informații în comuna Leșu datează din 1913, când dirijorul acesteia era țăranul plugar Crăciun Băloi. Corul cânta atunci la unison cântece populare și patriotice. Prima perioadă mai rodnică pe care a cunoscut-o corul este cea din anii 1934-1935, când corul țăranilor leșeni a obținut locul I pe țară
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
a fost soprană solo, iar George Mihăese a acompaniat cu un fluier de categoria a I-a. Piesele "Cuculeț, cucuț bălan" și "Cântecul țapinarilor" au fost cântate cu acompaniament de fluiere de categoria a II-a. Pentru obținerea de performanțe, dirijorul și compozitorul a urmărit ca interpretarea să fie cât mai originală și să oglindească conținutul poetic al textului; sunetele să fie exact intonate, frazarea bine conturată iar ritmul precis; accentele, mișcarea și timbrul să fie puse de asemeni în slujba
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
premiul I pe țară și titlul de laureat la cel de al lll-lea Concurs al formațiilor artistice de amatori". Juriul, publicul, radioul și presa scrisă din acea vreme, au avut cuvinte de înaltă apreciere la adresa corului din Leșu și al dirijorului ei. Din multitudinea acestor aprecieri vom cita în continuare numai una, aceea a compozitorului și muzicologului George Deriețeanu, care scria: „Această puternică formație corală s-a distins prin voci, siguranță în execuție și o interpretare realistă. Repertoriul era compus din
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Deriețeanu, care scria: „Această puternică formație corală s-a distins prin voci, siguranță în execuție și o interpretare realistă. Repertoriul era compus din minunatele cântece ale pădurenilor din Leșu-llvei, prezentate în prelucrarea atentă și inspirată a compozitorului clujean Tudor Jarda, dirijorul lor. Un element nou, prețios și orginal, a constat în faptul că această echipă a cântat acompaniată de o mică formație orchestrală, alcătuită din instrumente populare, utilizate în regiune (trișcă, fluier, buhai, țingălău), realizând o interesantă polifonie populară." Formația corală
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
feciorilor și fetelor la șezătoare. Din dorința de a completa sonoritățile corului Căminului cultural, Tudor Jarda a introdus și instrumente populare (trișcă și steag). Folosind acompaniamentul de trișcă pentru îmbogățirea coloritului sonor al pieselor corale, în mintea coriștilor și a dirijorului s-a născut ideea înființării unei formații de trișcași pentru completarea corului. Constituirea formației de trișcași a fost un proces continuu, a avut mai multe etape, care s-au desfășurat pe durata mai multor ani. Triștilor le-au fost adăugate
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
cu obiecte de valoare aparținând Elenei Vlăduț, o expoziție de ouă încondeiate și goblenuri purtând semnătura Asinetei Gâscan și o altă expoziție, de cărti și publicații despre satul Dobridor, despre oamenii celebri născuti în acest sat, ca Nicolae Lungu - compozitor, dirijor și profesor, generalii Petre Dumitrescu și Iacob Filimon, dar și profesori universitari, învățători și preoți formați în matca localității. In continuarea tradiției, în locul cunoscut ca «Fântâna Icoanelor», a avut loc Hora satului.” Oltenia¨, "Publicațiile Mitropoliei Olteniei", nr. 5-8/2005: ¨Dobridoru
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
militară a poporului român" ș.a. a murit la București, în 1994. Studiază la Conservatorul din București și se perfecționează în compoziție cu D.G. Kiriac, Gh. Cucu și Ștefan Popescu. În paralel, în 1927 își obține licența în teologie. Activează ca dirijor adjunct al Societății corale "Carmen", al ateneelor populare din București, după care își leagă numele de diferite coruri sau societăți corale din capitală, fiind fondator și dirijor al Societății corale "România" (1936-1948) și dirijor al coralei Patriarhiei Române (din 1947
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Ștefan Popescu. În paralel, în 1927 își obține licența în teologie. Activează ca dirijor adjunct al Societății corale "Carmen", al ateneelor populare din București, după care își leagă numele de diferite coruri sau societăți corale din capitală, fiind fondator și dirijor al Societății corale "România" (1936-1948) și dirijor al coralei Patriarhiei Române (din 1947). Începând din 1927 este profesor de muzică la diferite școli și licee bucureștene, apoi este inspector al învățământului muzical, iar din 1949 conferențiar la catedra de muzică
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
obține licența în teologie. Activează ca dirijor adjunct al Societății corale "Carmen", al ateneelor populare din București, după care își leagă numele de diferite coruri sau societăți corale din capitală, fiind fondator și dirijor al Societății corale "România" (1936-1948) și dirijor al coralei Patriarhiei Române (din 1947). Începând din 1927 este profesor de muzică la diferite școli și licee bucureștene, apoi este inspector al învățământului muzical, iar din 1949 conferențiar la catedra de muzică bisericească comparată la Institutul teologic din București
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Conservatorul Santa Cecilia din Romă, unde a studiat cu Jolanda Magnoni, lucrând apoi cu Rodolfo Celletti și cu Elisabeth Schwarzkopf. După ce a câștigat în 1972 Concursul Internațional Voci Rossiniane, organizat la Milano de Radioteleviziunea Italiană, RĂI, a fost invitată de dirijorul american Thomas Schippers să debuteze la Cincinnati în rolul Mimi din "La Bohème" de Puccini, fapt care a marcat începutul carierei sale internaționale. A cântat pe cele mai renumite scene ale lumii, incepand cu Teatrul alla Scală din Milano, unde
Mariana Nicolesco () [Corola-website/Science/298550_a_299879]
-
său Julius Eduard Hitzig (1780-1849) pentru prima oară în contact cu cercul romanticilor de la Berlin, din rândul cărora și-i alese ca prieteni pe muzicianul F. A. Morgenroth și pe poetul Zacharias Werner. La Varșovia Hoffmann preluă în 1806 postul de dirijor al „Societății Muzicale”. În același an trupele napoleoniene desființară administrația prusacă a Varșoviei, ceea ce determină, în vara lui 1807, plecarea lui Hoffmann la Berlin. Lipsit în Berlin de orice mijloc de trai, Hoffmann se stabilește în septembrie 1807 în Bamberg
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
de 16 ani, Wiesel consideră faptul că a supraviețuit ororilor detenției că un accident, preferând moartea - a ajuns la Paris unde a studiat pe parcursul anilor la Sorbona literatura, filozofie și psihologie. S-a întreținut din lecții de ebraica și că dirijor de cor la o sinagoga. Debutul în jurnalistică l-a facut la ziarele evreiești-franceze "L'arche" („Arca”) și "Tsien în Kamf" (în idiș). Apoi a devenit reporter (în limba ebraica) la cel mai mare ziar israelian, „Yediot Ahronot” („Ultimele Știri
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
musculatura primului este legată de cea a mijlociului), făcându-l astfel cel mai "slab" deget. Indiferent de cauze, ambițiile sale ca pianist fiind ruinate, ia hotărîrea de a se dedica complet compoziției și începe un curs teoretic sub Heinrich Dorn, dirijor la opera din Leipzig. Cam în această perioadă proiectează o operă cu subiectul Hamlet. Ideea fuziunii unei teme literare cu ilustrarea sa muzicală, despre care se poate spune că a luat prima formă în "Papillons" (op. 2), este semnalată într-
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
-i interpreta mesajul, la predici la subiect, care abordează o problemă anume și investighează pasajele biblice relevante. Gradul de solemnitate al predicilor variază de asemenea. Predica e de obicei precedată de sau cuprinsă între perioade închinare muzicală condusă de un dirijor, cor sau trupă. Stilurile muzicale variază între imnuri și muzică creștină contemporană, multe biserici alegând o cale de mijloc. Preferința pentru un stil muzical e adesea în corelație cu vârsta medie a membrilor, congregațiile mai în vârstă preferând imnuri tradiționale
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
delegațiilor, fiindu-le asigurate și mijloace de transport între hoteluri și sala de spectacol. Fiecare post TV participant nominalizează un șef de delegație, care coordonează mișcările celorlalți membri și funcționează ca reprezentant în cadrul EBU. Delegațiile cuprind interpreți, textieri, compozitori, jurnaliști, dirijori (înainte de 1999) și, dacă se dorește, comentatori (care primesc cabine în spatele publicului). Delegațiile obișnuiau să sosească în duminica dinaintea concursului, pentru a fi prezente la repetițiile de luni. Totuși, după introducerea semifinalelor și mărirea numărului de participanți, a rezultat necesitatea
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
europene, Anglia, Franța, Spania, Germania, Uniunea Sovietică, Austria etc. precum și în Statele Unite ale Americii|UȘA, Israel, Japonia. A colaborat cu orchestre de prestigiu că: ""Société des Concerts du Conservatoire de Paris"", ""Gewandhaus"" (Leipzig), ""Staatskapelle"" (Dresda) etc. și a colaborat cu dirijori de renume mondial că Antal Dorati, Kurt Masur, Rafael Kubelik, Constantin Silveștri, Georges Prêtre, George Georgescu. Valentin Gheorghiu excelează și în recitalurile "solo" de muzică de cameră sau ca partener la pian al fratelui său, violonistul Ștefan Gheorghiu. Au rămas
Valentin Gheorghiu () [Corola-website/Science/299966_a_301295]
-
Filarmonicii din București) și a două grupuri vocale („Song” și „Grupul de «popi»”). Dan Chișu a reușit să îi aducă la București și să îi cazeze acolo, "„într-o perioadă cumplită de iarnă”", pe Mani Neuman — care va fi și dirijorul orchestrei —, pe noul basist Volker Vaessen, pe chitaristul Ulli Brandt și pe inginerul de sunet Klaus J. Eisner. Costurile au fost, potrivit producătorului Dan Chișu, imense, s-a plătit masterizarea, iar publicitatea a avut alocată, pentru prima dată în România
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
- (n. 18 august 1750, Legnago, Italia - d. 7 mai 1825, Viena, Austria), compozitor și dirijor, maestru al Capelei Imperiale din Viena, rival al lui Mozart și îndrumător al lui Beethoven, Schubert și Liszt, unul dintre cei mai importanți muzicieni ai timpului său. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: "Europa recunoscută", "Danaidele", "Falstaff". Se bănuiește
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
lui compoziție Requiem în C major - compusă în 1804 - a fost cântată pentru prima oară. Monumentul său este împodobit cu o poezie scrisă de Joseph Weigl, unul dintre elevii lui: În timpul vieții sale, Salieri a dobândit un mare prestigiu ca dirijor și compozitor, în principal pentru lucrările sale de operă, dar mai ales pentru muzica sacră sau muzica de cameră. Printre cele mai apreciate lucrări ale compozitorului se pot menționa "Armida" (1771), "La scuola de' gelosi" (1778), "Der Rauchfangkehrer" (1781), "Les
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
festivaluri a urmat. După ce a absolvit școala generală, a studiat încă 10 ani la o scoală atașată Conservatorului Ucrainean studiind pianul ca instrument principal. Apoi, Ruslana a intrat la Institutul Muzical de Stat din Livoi, la facultatea de cor și dirijor. Atunci a hotărât că muzica ei va cuprinde atât sound modern cât și simfonic. După ce a absolvit liceul de muzică din orașul Liov a fost admisă la Conservatorul ucrainean unde a obținut două diplome, una de pianist și cealaltă de
Ruslana () [Corola-website/Science/298948_a_300277]
-
Atunci a hotărât că muzica ei va cuprinde atât sound modern cât și simfonic. După ce a absolvit liceul de muzică din orașul Liov a fost admisă la Conservatorul ucrainean unde a obținut două diplome, una de pianist și cealaltă de dirijor profesionist. În anul 1993 și-a întâlnit viitorul soț, Olexandr Ksenofontov, în culisele unui festival. În același an a hotărât să-și schimbe stilul muzical, prima melodie a "noii" Ruslana fiind "Ty" (Tu). După 2 ani Ruslana a absolvit Institutul
Ruslana () [Corola-website/Science/298948_a_300277]
-
unui festival. În același an a hotărât să-și schimbe stilul muzical, prima melodie a "noii" Ruslana fiind "Ty" (Tu). După 2 ani Ruslana a absolvit Institutul Muzical de Stat Livoi, obținând o diplomă pentru pianist profesionist și alta pentru dirijor profesionist. Pe data de 28 decembrie s-a căsătorit cu Olexandr Ksenofontov plănuind să facă copii în primii ani ai secolului 21. În perioada 1996 - 1998 - Ruslana a participat la numeroase proiecte, mai cunoscute fiind : "Dzincyi viter" (Clopoței de vânt
Ruslana () [Corola-website/Science/298948_a_300277]
-
țări și continente. Printre acestea se numără Franța, Regatul Unit, Belgia, Germania, Italia, Suedia și Finlanda, România, Elveția, Japonia, Statele Unite ale Americii, Canada și Turcia. Începuturile "Corului de Copii Radio" se leagă de numele lui Dumitru D. Botez și al dirijorului Ion Vanica, cei doi fiind cei care, în toamna anului 1945, au pus temelia primei generații care a alcătuit această corală. Alcătuit inițial din numai 12 copii, în numai câțiva ani, corul câștigă aprecierea conducerii publicului de specialitate și nu
Corul de Copii Radio () [Corola-website/Science/297769_a_299098]