4,692 matches
-
40. În acest sens, dezvoltarea marketingului politic transformă în mărfuri politicieni și ideologii, valori și idei, prescriind gesturile, comportamentele, circumstanțele și întreg ansamblul de semne care stă la baza manifestării discursive a politicianului. c) Finalități de legitimare. Strategiile și mecanismele discursive utilizate de actorii politici au ca scop principal legitimarea accesului/menținerii la putere. În acest sens, omul politic selectează și gestionează propriile acte discursive în vederea atingerii țelurilor politice. În esență, "discursul politic, prin formele sale de manifestare (doctrina politică, propaganda
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semne care stă la baza manifestării discursive a politicianului. c) Finalități de legitimare. Strategiile și mecanismele discursive utilizate de actorii politici au ca scop principal legitimarea accesului/menținerii la putere. În acest sens, omul politic selectează și gestionează propriile acte discursive în vederea atingerii țelurilor politice. În esență, "discursul politic, prin formele sale de manifestare (doctrina politică, propaganda politică, ideologia politică, publicitatea politică) legitimează cunoașterea politică și, prin aceasta, puterea politică"41. Pe această linie de interpretare, limbajul politic devine unul dintre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doctrina politică, propaganda politică, ideologia politică, publicitatea politică) legitimează cunoașterea politică și, prin aceasta, puterea politică"41. Pe această linie de interpretare, limbajul politic devine unul dintre mecanismele esențiale de câștigare și menținere a puterii politice. d) Intenționalitate. Fiecare act discursiv din spațiul politic este guvernat de intențiile, aspirațiile și obiectivele politice ale emitentului. Nimic nu este la întâmplare în economia manifestărilor discursive, fiecare detaliu fiind atent gestionat, prin prisma mesajului politic pe care intenționează să-l transmită politicianul. e) Miza
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajul politic devine unul dintre mecanismele esențiale de câștigare și menținere a puterii politice. d) Intenționalitate. Fiecare act discursiv din spațiul politic este guvernat de intențiile, aspirațiile și obiectivele politice ale emitentului. Nimic nu este la întâmplare în economia manifestărilor discursive, fiecare detaliu fiind atent gestionat, prin prisma mesajului politic pe care intenționează să-l transmită politicianul. e) Miza persuasivă. În strânsă legătură cu finalitățile de legitimare, limbajul politic este orientat spre receptor, urmărind modificarea comportamentului acestuia în sensul idealurilor politice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în sensul idealurilor politice ale locutorului. Mai mult decât să informeze, actorul politic este interesat să convingă, să seducă, să modeleze gândirea politică a potențialului electorat, suscitându-i adeziunea la valorile și atitudinile politice afirmate. f) Conținut ideologic. Fiecare manifestare discursivă din spațiul politic oferă informații privind ideologia împărtășită de emitent. Pe această linie de interpretare, actorul politic este interesat să comunice prin intermediul limbajului adeziunea la valorile ideologice ale grupului sau partidului politic din care face parte. Miza persuasivă și conținutul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al politicienilor și al publicului"45, Nina Aurora Bălan consideră că miza discursului politic este instituirea unei interpretări particulare a realității. Dacă în cazul oamenilor politici, limbajul este guvernat de necesitatea legitimării accesului/menținerii la putere, în cazul jurnaliștilor, manifestarea discursivă vizează gestionarea mediatică a realității, sensibilizarea actelor politice și educarea opiniei publice. Cu implicații asupra sistemului politic, procesul mediatic se constituie în spațiu al reprezentării relațiilor simbolice de pe scena politică, a deciziilor și acțiunilor actorilor politici. Vorbind despre forța limbajului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicării, în cea de-a doua prevalează aspecte legate de sintaxă și semantică. Semantica limbajului politic vizează cercetarea cuvintelor-cheie, a sloganurilor și doctrinelor din punct de vedere al semnificației, iar sintaxa urmărește descrierea relațiilor logice și gramaticale care guvernează manifestările discursive din spațiul politic. Din această perspectivă, o analiză a raporturilor dintre limbaj și putere ar avea ca sarcină cercetarea modului în care politicienii folosesc limbajul pentru a accede la putere și a mecanismelor discursive care legitimează accesul/ menținerea emitentului politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
logice și gramaticale care guvernează manifestările discursive din spațiul politic. Din această perspectivă, o analiză a raporturilor dintre limbaj și putere ar avea ca sarcină cercetarea modului în care politicienii folosesc limbajul pentru a accede la putere și a mecanismelor discursive care legitimează accesul/ menținerea emitentului politic în sfera puterii. Vorbind despre complexitatea acestor relații, M. Edelman afirmă: "limbajul este o fațetă integrală a scenei politice: nu doar un instrument pentru descrierea evenimentelor, ci este el însuși parte din evenimente, conturându
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
puterea politică și exercitarea ei reprezintă o formă de acțiune simbolică realizată prin comunicare și mijloacele sale. Puterea politică depinde în bună măsură de gradul în care politicienii stăpânesc posibilitățile oferite de limbaj ca formă de acțiune politică. Rolul manifestărilor discursive din spațiul politic vizează articularea ideologiei, evidențierea sistemelor de credințe și valori care legitimează instituțiile puterii, promovarea unor imagini de sine pozitive, resemantizarea actelor politice potrivit grilei ideologice a locutorului. Conceptul de putere nu este scutit de ambiguități semantice, generate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Conceptul de putere nu este scutit de ambiguități semantice, generate, pe de o parte, de dialectica putere latentă/putere manifestă (dynameis/ enteleheia, în termenii aristotelici), iar pe de altă parte, de gama de conotații care însoțește acest cuvânt în practica discursivă. Pentru Gh. Teodorescu puterea politică vizează întotdeauna acțiunea colectivă a unei comunități: "Puterea, în sensul de "putere politică" nu este și nici nu poate fi apanajul unui individ, ci aparține grupului, manifestându-se ca atare numai atât timp cât acesta se menține
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru care și prin care se duce lupta: este chiar puterea care trebuie cucerită"51, spațiul politic recurge la limbaj pentru a obține sprijinul, adeziunea opiniei publice. Pe scena politică, puterea depinde de opinia publică, având nevoie permanentă de legitimare discursivă în fața alegătorilor. Aici, luptele se câștigă și se pierd prin discurs, cuvântul prezintă și reprezintă în același timp, slujește, dar și trădează pe cel care îl folosește. Multiplicarea mijloacelor de comunicare și verbalizarea excesivă a fiecărui eveniment, specifice "societății transparente
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și se pierd prin discurs, cuvântul prezintă și reprezintă în același timp, slujește, dar și trădează pe cel care îl folosește. Multiplicarea mijloacelor de comunicare și verbalizarea excesivă a fiecărui eveniment, specifice "societății transparente"52, obligă oamenii politici la acoperirea discursivă a actelor politice pe care le desfășoară și la eficientizarea manifestărilor verbale, printr-o permanentă raportare la parametrii contextuali ai situației de comunicare. Proliferarea posibilităților de informare conduce la disoluția unei imagini unice asupra realității, locul univocității referențiale fiind luat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ce funcționează într-un cadru organizat, urmărește să ajungă în situația de purtător al puterii, dar nu oricum și nu prin orice mijloace, ci numai prin acelea care asigură legitimitatea puterii"53. Printre mijloacele de justificare a actelor politice, mecanismele discursive rămân prioritare, iar atenția de care se bucură limbajul în acest domeniu traduce în esență impactul asupra receptării. Instrument al comunicării evenimentelor din domeniul politic, limbajul politic prezintă o accentuată dimensiune simbolică, schimburile lingvistice fiind susceptibile de a exprima în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acesteia generează dispariția legitimității discursului (un exemplu îl oferă cazul regimurilor totalitare, în care cuvântul devine apanajul conducătorului, fiind refuzat tuturor celorlalți). 1.4. Limbajul politic suport al ideologiei Dinamica relației ideologie limbaj politic putere politică imprimă trăsături specifice manifestărilor discursive din spațiul politic, atât la nivelul conținuturilor vehiculate, cât și la nivelul mijloacelor de expresie. Olivier Reboul indică cinci trăsături ale ideologiei, esențiale în înțelegerea raporturilor pe care le întreține cu limbajul 59. O primă caracteristică vizează atitudinea părtinitoare: aparținând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-și consolida poziția, pentru a-și legitima actele și pentru a crește numărul adepților. Vizând preluarea și gestionarea puterii, limbajul politic poartă amprenta ancorării sale pragmatice, dobândind o fizionomie distinctă între celelalte tipuri de limbaj. Doctrina politică impune locutorilor manifestări discursive specifice, așezând sub semnul interdicției subiecte și expresii care contravin acesteia. Limbajul politic leagă indivizi împărtășind aceeași ideologie și, în același timp, îi diferențiază de restul comunității, devenind marcă distinctivă a grupării politice din care face parte emitentul și a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
locutorului. "Fiecare ideologie se transpune în exterior prin crearea unei identități narative și simbolice care va interacționa cu alte identități realizate"63, acest fenomen imprimând limbajului ideologic un puternic caracter polemic. Pornind de la postulatul că dimensiunea ideologică este imanentă manifestării discursive, considerăm că orice limbaj poartă amprenta viziunii locutorului asupra realității, fiind vehiculul unui ansamblu de credințe, valori, atitudini și opinii. În accepțiune neutră, ideologia desemnează de altfel ansamblul valorilor și credințelor împărtășite de un individ sau de o comunitate istorică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
permit identificarea spațiului din care provine locutorul, a sistemului de credințe și reprezentări care îl animă. În acest sens, analiza semantică a limbajului politic ar avea ca sarcină identificarea conotațiilor privilegiate la nivel ideologic și a restricțiilor semantice impuse manifestărilor discursive. Din această perspectivă, sinonimia, care la prima vedere pare să contrazică principiul economiei în limbă, dobândește valențe noi, prin prisma relaționării cu ideologia în cadrul căreia se construiește și se proliferează un anumit discurs. Pornind de la postulatul enunțat de Bloomfield, potrivit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a învinge, a exclude un adversar etc."69. Spațiu de convergență a discursurilor anterioare, care trebuie confirmate sau discreditate, asimilate sau respinse, limbajul politic nu este niciodată doar al unui singur locutor. În acest sens, o trăsătură definitorie a manifestărilor discursive de pe scena politică este dialogismul, interacțiunea cu celelalte manifestări discursive din câmpul politicii. 1.5. Taxonomii ale limbajului politic Eclectismul limbajelor înregistrate în sfera comunicării politice este generat de diversitatea funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc, de efectele urmărite la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
convergență a discursurilor anterioare, care trebuie confirmate sau discreditate, asimilate sau respinse, limbajul politic nu este niciodată doar al unui singur locutor. În acest sens, o trăsătură definitorie a manifestărilor discursive de pe scena politică este dialogismul, interacțiunea cu celelalte manifestări discursive din câmpul politicii. 1.5. Taxonomii ale limbajului politic Eclectismul limbajelor înregistrate în sfera comunicării politice este generat de diversitatea funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc, de efectele urmărite la nivelul receptării și, nu în ultimul rând, de competențele discursive
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursive din câmpul politicii. 1.5. Taxonomii ale limbajului politic Eclectismul limbajelor înregistrate în sfera comunicării politice este generat de diversitatea funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc, de efectele urmărite la nivelul receptării și, nu în ultimul rând, de competențele discursive ale locutorilor. Literatura de specialitate nu înregistrează o taxonomie unitară a manifestărilor discursive din spațiul politic, iar clasificările operate nu respectă întotdeauna criterii clare. Această situație a condus, de-a lungul timpului, la o inflație de tipologii care amplifică numărul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în sfera comunicării politice este generat de diversitatea funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc, de efectele urmărite la nivelul receptării și, nu în ultimul rând, de competențele discursive ale locutorilor. Literatura de specialitate nu înregistrează o taxonomie unitară a manifestărilor discursive din spațiul politic, iar clasificările operate nu respectă întotdeauna criterii clare. Această situație a condus, de-a lungul timpului, la o inflație de tipologii care amplifică numărul formelor de manifestare a limbajului politic, fără a se realiza și o descriere
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un limbaj al științelor politice. De cele mai multe ori clasificarea se realizează prin raportare la protagoniștii actului de comunicare și la context: astfel, vorbim de limbaj prezidențial, guvernamental, de partid, de limbajul politicii locale sau internaționale ș.a. Fiecare dintre aceste tipologii discursive înregistrează trăsături specifice la nivelul formelor de expresie și al conținuturilor vehiculate, fără a putea delimita însă granițe ferme între categorii. Utilizând criteriul funcțiilor îndeplinite de limbaj în spațiul politic, Henrieta Mitrea Șerban distinge între limbaje ideologice, propagandistice și de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în plan politic etc. O formă a limbajului politic folosit în democrație este limbajul demagogic, caracterizat prin retorism excesiv și afectivitate pronunțată la nivelul expresiei verbale. La polul opus, se află limbajul totalitar, care valorifică capacitățile de manipulare prin intermediul manifestărilor discursive. Pericolele pe care le implică un astfel de fenomen sunt ilustrate în spațiul artistic de utopia negativă a lui Orwell. Modelul Orwell pleacă de la premisa că orice discurs politic este "destinat a face minciunile să sune verosimil și crima respectabilă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care o deține cuvântul în regimurile totalitare atrage atenția cercetătorilor, preocupați să identifice strategiile, rațiunile, efectele pe care le are limbajul în construcția utopiei totalitare. Dincolo de funcția instrumentală a limbajului, regimul totalitar exploatează funcția creatoare a acestuia. Definit drept "manifestarea discursivă a unei puteri absolute propagandă, ideologie, "ideocrație""72, limbajul totalitar manifestă un impact covârșitor asupra spiritului și sensibilității auditoriului și, nu în ultimul rând, asupra realității. Puterea dictatorială se sprijină pe forța cuvântului de a da consistență unor realități imaginare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
general: schematism, conținut referențial vid, eufemizare și ocultarea maximelor conversaționale 73. Reprezentând prin excelență un instrument de disimulare, de mascare, de dedublare, de uzurpare, limba de lemn se impune în toate domeniile de comunicare, așezând sub semnul prohibiției celelalte manifestări discursive. O analiză extinsă a trăsăturilor limbii de lemn realizează Françoise Thom, în La langue de bois. La nivel sintactic, sunt semnalate: substantivizarea (tradusă prin reculul subordonatelor circumstanțiale, sistematic înlocuite de substantive precedate de o prepoziție: prin cumpănirea și lămurirea, prin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]