5,812 matches
-
duse la infirmerie, unde, însă, bineînțeles, medicul îl înjură și îl dădu afară. Se plânse șefului nostru, un ofițer de miliție, că uite așa și pe dincolo, eu, care... treizeci de metri cubi pe zi... Ăsta dădu din umeri cu dispreț și îi întoarse spatele. Individul se topi pe picioare câtva timp, apoi într-o dimineață îl găsirăm mort... Nu-l căina nimeni, nu era timp acolo să-ți amintești că murise un om și că dacă te abrutizai până într-atît
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zici că ai stat acolo, mă Petrini?" reluă. "Un an!" Și mai știi ceva filozofie? sau ai uitat tot?" "N-am uitat nimic." "N-ai uitat nimic... Aî... dar se opri, ca și când n-ar fi acumulat, din spusele mele, destul dispreț... Ei, spune-mi și mie două idei!" "Ce fel de idei?' Păi zici că ai predat filozofia și n-ai uitat nimic!" "Da!" "Ei, două idei filozofice!" Stupefiat, nu-i răspunsei îndată. De ce tocmai două și nu una? Și cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândise prea mult. Îi plăcea însă jocul: "Ei, zise, mai spune una!" Adică încă o idee filozofică, mare drăcovenie. Îi făcui pe plac: Totul e bine în cea mai bună dintre lumile posibile", zisei. "Asta e lozincă! mârâi el cu dispreț. Trebuie să fie din Marx!" "Poate să fie!" Și una de-a ta nu poți să-mi spui?" Nu!" "De ce?" Pentru că nu am." "Dar să te ții de intrigi, ai! Îți spun eu una, deși nu sânt mare filozof: Omul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcut altceva decât să-mi văd de treabă. Dacă dumneavoastră știți altceva, asta e o intrigă a altora împotriva mea. Nu înțeleg să suport eu consecințele!" "Ascultă, mă Petrini, tu ai tată, mă?" reluă el de astă dată cu suficient dispreț acumulat anterior pentru tatăl meu și desigur și pentru mine, ca să lase, după ce eu voi confirma ca nu sânt orfan, să-i iasă din gând stupida exclamație. "Da, zisei, am!" Dar nu exclamă nimic, se uită la mine parcă sastisit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
În timp ce eu mă și ridicasem, o luasem spre ușă și abia închizînd-o rupsei coada acestei exclamații care fusese cea mai lungă și mai batjocoritoare dintre toate, ca și când drepturile mele ar fi fost lucrul cel mai de râs din tot ceea ce disprețul lui acumulase de la mine... Totuși, indefinita și scabroasa simpatie, care țâșnise o clipă din mațele mele pentru el, reveni, în timp ce coboram treptele clădirii, și nu numai pentru o clipă. Dar și senzația de coșmar reveni, că ne cunoscusem, noi doi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Au acest obicei scumpii noștri semeni, să înregistreze cum arătai tu odinioară, să ghicească, să intuiască acel lucru pe care ai dori să-l realizezi, să-l țină minte peste ani și într-o bună zi să-ți spună cu dispreț: ratatule! Ești un ratat! Chiar un ideal cu totul mărunt, foarte modest, aprinde pe chipul purtătorului lui o mică aură și când această aură piere, adică o anumită licărire a privirii, o anumită tinerețe a chipului, atunci se observă (fiindcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu palma și se vaită indignat. "...Ah, cât de prost poate să ajungă un bărbat când îi cade așa, în mod unilateral, cu tronc, după o muierușcă. Se plimbau așa pe marginea râului. Zici că mă iubești? mormăi el cu dispreț, arătând cu capul încolo, spre o albie fictivă de râu. Ei, aruncă-te în apă! Că hâr, că mâr, Bacaloglu nu știa să înoate, dar îi era rușine să spună. Nu te-arunci?" susură el imitînd-o pe fetișcană ca și când ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și eu o să-l salvez de individa aia și o să mă mărit cu el, o să vedeți... Ce face, domne, chelneru ăsta, stăm cu farfuriile goale, mie mi-e foame... Și gura lui ca un buzunar se pleoști în semn de dispreț, nimic nu era bun, dacă stătea el acolo părăsit și îi era foame. Nici urmă din melanholia declarată, dar parcă și apetitul îi era nesincer, fiindcă începu să mestece și să clefăie fără chef când chelnerul ne aduse păstrăvi la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu se primește prin intermediari decât între prieteni..." În clipa aceea cioara mă apucă de mână și mă trase jos. Avea o mână moale și fierbinte, care mă convinse mai mult dccît protestele celorlalți... Că stai, domne, zicea Bacaloglu cu dispreț că făceam tot eu pe sifonatul, după ce primul aruncasem cu pahare, șterge-te, domne, pe obraz, nu simți că ești plin de sînge? " N-are nimic, numai gine n-are sânge nu-i gurge", zise Calistrat care văzând că nimeni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
animalul ăla îl tai și îl mănânci, fiindcă așa a lăsat Dumnezeu, tu n-o să fii de folos decât viermilor, fiindcă o să mori și tu, n-o să trăiești cât lumea!" Da?! murmură tata lovit pentru întîia oară de violența unui dispreț atât de total și neașteptat. Va să zică n-am fost de folos nimănui!" zise el cu milă pentru el însuși, ca și când pentru întîia oară ar fi avut revelația că munca, strădaniile lui de a-și ține familia ar fi fost în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să se întoarcă, așteaptă, ca un neghiob, până o să-ți treacă tinerețea și o să iei și tu pe la cincizeci de ani (că n-o să îmbătrînești singur ca un cîine!) o babă ca și tine, vai de viața ta!" Rostite fără dispreț, aceste cuvinte puteau părea tandre! o mamă supărată care își dăscălește, din gelozie, fiul care se topește după alta. Dar răceala și disprețul ei fără nuanțe, răceală de gheață, dispreț fără speranță, așa este cum îmi spunea și altfel nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o să îmbătrînești singur ca un cîine!) o babă ca și tine, vai de viața ta!" Rostite fără dispreț, aceste cuvinte puteau părea tandre! o mamă supărată care își dăscălește, din gelozie, fiul care se topește după alta. Dar răceala și disprețul ei fără nuanțe, răceală de gheață, dispreț fără speranță, așa este cum îmi spunea și altfel nu va fi, îmi păstrai însă firea și tăcui, cu atât mai mult cu cât recunoșteam în sinea mea că dacă Matilda s-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
babă ca și tine, vai de viața ta!" Rostite fără dispreț, aceste cuvinte puteau părea tandre! o mamă supărată care își dăscălește, din gelozie, fiul care se topește după alta. Dar răceala și disprețul ei fără nuanțe, răceală de gheață, dispreț fără speranță, așa este cum îmi spunea și altfel nu va fi, îmi păstrai însă firea și tăcui, cu atât mai mult cu cât recunoșteam în sinea mea că dacă Matilda s-ar fi întors ași fi primit-o. Numai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi-o puse în ochi: De ce n-ai declarat, ticăloaso, că tatăl tău e un criminal de război?!..." Astfel mă izbi, fără nici-o introducere, crezând că o să-mi ia piuitul. "Tata nu e criminal de război", îi răspunsei cu un dispreț sec. "Daaa?! țipă molia isterică. Atunci de ce a fugit de-acasă?!" S-a despărțit de mama, răspunsei, vrea să divorțeze" (tot astfel răspunsesem și securiștilor când fusesem întrebate unde e). "Spune unde e, țipă molia. Așează-te și dă o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea vinovată?..." Vrusese să spună fetița asta... Dar o oprii izbind cu violență tacâmurile în farfurie. "Amnezie? spusei, însă cu blândețe. Nu mai avem memorie?"' "Hai, Tasia, zise Matilda, lasă, are dreptate Victor." "Și tu de colo, zise Tasia cu dispreț, are dreptate, vai de capul vostru!" Nu, gândii, nu e ceva vechi, e ceva proaspăt, microbii urii sânt vioi sub lumina microscopului, cei de-atunci, de la botez, au murit demult. O să aflu ce e, dar nu acum! "Hai să conchidem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cum ar trebui să fie soția de care te-ai despărțit ca să placă viitoarei? Oricum ar fi, vederea ei displace în mod falal și asta ia forma rea a înstrăinării, fiindcă dacă e frumoasă stârnește gelozia, iar dacă e urâtă disprețul: cum ai putut să trăiești cu ea? Ca și când logodnicul ei o fi fost vreo lumină. Atunci de ce nu s-a măritat cu el? Da, văd eu, zise rupând tăcerea care se lăsase între noi, a fost suficient să-ți apară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vârstei, femeie frumoasă cu privirea dură și gură senzuală, dar el îi arătase un album unde ca avea un spendid păr albit de ani, privirea mai puțin dură și gura cu un surâs încărcat de maliție, dacă nu chiar de dispreț superior. Se pare că după 23 August ea devenise cunoscută pentru duritățile ei, dar de limbaj, altfel era afectuoasă, bună prietenă și înzestrată cu un cinism politic salutar, în acei ani când fanatismul începea să devină amenințător. Pe ea însă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-l deschide ea distrăgîndu-ți atenția, simulând cea mai curată dintre curiozități... Ar fi trebuit deci să respecte ceea ce îmi impusese mie, dar nu respecta, de pildă prinsese o distilată aversiune pentru Matilda. Da, da, îmi spunea adesea cu un net dispreț, lasă că știu eu, și acum o mai iubești..." Sau: "...lasă tu asta, Silvia e un pretext, nu la fetiță ții..." Sau și mai rău din senin, foarte enervată: "Așa! lasă-mă în pace! du-te la Nineta, securista aia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu un sifon... Cu un șiș da, dar cu un sifon, mă Berilă?!" Atunci Berilă și-a întors fața într-o parte ca și când n-ar fi vrut să mai vadă acea priveliște și i-a dat reporterului, cu un imens dispreț, următorul răspuns: "Dă-i în p... mă-sii că erau beți!..." Da, or fi fost ei beți, dar cât de tare și în ce chip de l-au supărat atât de mult pe maiestatea-sa Berilă întîiul? L-au scârbit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu Vasquez care-i aruncă o privire criminală mijându-și ochii. Fularul ei, înmuiat de sudoare, se lipise de piele și de părul negru. ― Tot mai vrei să mă omori? o întrebă cu calm locotenentul. Răspunsul lui Vasquez fu amestecat de dispreț și resemnare. ― Nu mai are rost. Ea-și văzu de drum, continuându-și rondul. După plecarea lui Gorman și Burke, secția medicală rămase pustie. Ripley ajunse la blocul operator, acolo unde o lăsase pe Newt. Lumina era slabă, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o grăbea ea. Mergi mai repede. ― Fac ce pot, cât sunt eu de mare. Noi toți suntem mai mari decât tine și nu suntem obișnuiți să ne târâm. Ești sigură că știi unde ne găsim? ― Bineînțeles. În glasul ei era dispreț, ca și cum Ripley pusese o întrebare tâmpită. ― Și știi cum să ajungem în zona de aterizare? ― Da, avansează. Puțin mai încolo, tunelul ăsta se lărgește, după aia, o luăm la stânga. ― Se lărgește? repetă Hicks, a cărui voce se repercută în conducta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
căsuța aceasta este a unui prieten și este plasată foarte potrivit pentru ceea ce spuneam. Nimeni dintre vecini nu poate să vadă cum am ajuns noi aici. Înțelegi? Probabil că băiatul remarcase acele detalii când cercetase pentru prima dată, plin de dispreț, împrejurimile. Dar trebuia convins să se mai uite o dată. Și, evident, cercetarea își avu rolul ei. - Mda, dădu el din cap, ai dreptate. - Și, continuă Gosseyn, dacă te uiți mai atent, e încă dimineață. Așa că avem o zi întreagă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
minte, să fac comparația. Mă agățam de sensul meu simplu, dar încăpățânat: să trec nevăzut, studiind pe toată lumea, să consemnez tot ce putea fi în favoarea mea, să mă pierd în mulțime, ca s-o pot alunga cu și mai mult dispreț. Doar cine nu s-a simțit vreodată special nu poate înțelege. Apoi mi-am dat seama că nici ochii, nici mintea mea n-aveau nici o vină: maroul șosetelor concetățenilor mei, transportat de pe platformele metroului pe cele ale retinei, chiar exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tu pari oricum mai tânăr. La 80 de ani, o să arăți ca la 70.“ Explicațiile erau altele. Eu împlinisem 38 de ani, el 39; pentru Cezar, n-ar fi băgat nimeni mâna în foc. Profesorii se uitau la noi cu dispreț și indulgență, ăia mai creduli ne suspectau că suntem poponari. Nu descopereai nici o diferență între noi și ei: scrisesem cărți și unii, și alții; țineam cursuri și unii, și alții; primeam salariu și unii, și alții (ei, de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus de-a dreptul că niciodată, în inima ei, n-a avut altceva pentru el decât dispreț profund, dispreț până la greață, care a survenit imediat după întâia clipă de stupoare. Această nouă femeie i-a declarat că i-ar fi absolut indiferent dacă el s-ar căsători chiar acum, cu oricine, dar că a venit să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]