5,717 matches
-
avut de la Barnovschie Vodă și din ispisoc de întăritură de la Alexandru Iliiaș Vodă un sălaș de țigani, numele Macovei cu femeia lui... și fii lor Bejan și Maftei și cu alți copii ai lor, cari cei țigani au fost drepți domnești și i-au dat lui Barnovschie Vodă pentru slujba lui și pentru un cal bun”. Aflându-se pe treapta cea mai joasă a societății, țiganii constituiau o forță de muncă ieftină pentru domnie, pentru instituțiile ecleziastice și pentru boierime. Statutul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
boierime. Statutul lor real era de sclavie, proprietarul (instituție sau persoană fizică) având drept de viață și de moarte până târziu, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Printr-un hrisov, Alexandru Iliaș a donat Episcopiei Hușilor sălașul țiganului domnesc Condrea, cu soția și copiii lui „spre a fi șerbi țigani cu toți urmașii lor”. Într-un alt hrisov domnesc din 8 aprilie 1708, Mihai Racoviță nota situația țiganului Negul care, reușind să scape din robia tătarilor, a ajuns să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târziu, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Printr-un hrisov, Alexandru Iliaș a donat Episcopiei Hușilor sălașul țiganului domnesc Condrea, cu soția și copiii lui „spre a fi șerbi țigani cu toți urmașii lor”. Într-un alt hrisov domnesc din 8 aprilie 1708, Mihai Racoviță nota situația țiganului Negul care, reușind să scape din robia tătarilor, a ajuns să slujească pe episcopul Varlaam de la Huși, apoi de bunăvoie s-a considerat rob al mănăstirii Brădicești. În acea perioadă, țiganii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al marilor boieri din divan din 25 iunie 1757, adresat lui Scarlat Ghica (1757-1758), se arăta că Iordaki, judele țiganilor și fratele său, Sandu, fiii lui Burcă Căldărariu aparțineau de drept Episopiei Hușilor. La 28 iunie, episcopul Inochentie, prin judecata domnească, avea câștig de cauză în procesul cu acești oameni. Domnul Moldovei comunica episcopului ca să-i ia pe țigani sub stăpânirea Episcopiei „ca pe niște drepți robi ai săi, cu tot neamul cât s-a trage din Burcă Căldărariul”. Așa cum se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
spre a se purta cu toată dreptatea [...] și să aibă a da samă pentru fiește-carele dintr-ai săi și ori-carele din ceata lui dacă se va răzleți ori va fugi aiurea într-altă ceată streină”. Episcopul atrăgea atenția dregătorilor (juzi domnești, boierești sau mănăstirești) să-i ajute pe țigani pentru a nu fi asupriți sau răpiți de alții. Fiind proprietatea Episcopiei, ei aveau dreptul să circule numai în țară, „iar a trece peste hotar nici într-on chip să nu li
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
începutul secolului al XIX-lea; prin „cartea” (scrisoare, ordin scris) din 1 iulie 1839, vornicul Iordachi Cantacuzino cerea să fie scutit de biruri Ștefan, țiganul celui de-al doilea (vtori) paharnic. Ștefan Nenica, țiganul de la Huși, a dovedit cu ispisoace domnești că aparținea lui Radu Racoviță și „că este dintracel niam și cu guzăi domnești”. Domnul Moldovei hotăra ca „deacum să-i dați pace de birul domnesc, nici cu alta să nu-l supărați... că iaste dreptu a dmisale vtori pah
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de-al doilea (vtori) paharnic. Ștefan Nenica, țiganul de la Huși, a dovedit cu ispisoace domnești că aparținea lui Radu Racoviță și „că este dintracel niam și cu guzăi domnești”. Domnul Moldovei hotăra ca „deacum să-i dați pace de birul domnesc, nici cu alta să nu-l supărați... că iaste dreptu a dmisale vtori pah.”. În secolul al XIX-lea, numărul țiganilor stabiliți la Huși a cunoscut o relativă creștere. Astfel, în Catagrafia din 1831-1832 erau incluși 72 țigani, din care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1830, Pavel Kiseleff, care guverna Moldova și Muntenia în numele țarului, a propus eliberarea țiganilor. În 1834, colonelul Ion Câmpineanu a cerut să fie eliberați țiganii de pe moșia sa, iar în 1837, Alexandru Ghica, domnul Munteniei (1834-1842), a poruncit emanciparea țiganilor domnești, fiind eliberate atunci 4.000 de familii. Mihail Sturdza, domnul Moldovei (1834-1849), a alcătuit și el un proiect de lege pentru eliberarea țiganilor, pe care l-a prezentat Obșteștei Adunări la 31 ianuarie 1844. Deși era o dorință mai veche
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
începutul secolului al XVIII-lea, erau numai câteva case, dar multe fântâni. Centrul (Vatra târgului) s-a format mai târziu decât satele din jur. Se acceptă în mod general faptul că târgul Hușilor s-a dezvoltat strâns legat de curtea domnească. Alegerea punctului strategic pentru Curte trebuie să fi fost determinată de așezarea geografică, dar și de dezvoltarea viilor în zonă. De asemenea, stabilirea în zonă a meșteșugarilor și a negustorilor a fost corelată de necesitățile Curții, în jurul căreia gravitau eforturile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de întăritură din 18 februarie 1646 că „au venit înaintea noastră și înaintea boiarilor noștri, la cei mai mari și la cei mai mici, șoltuzul cu toți orășenii de târg de Huși, tineri și bătrâni”. Șoltuzul și pârgarii primeau poruncile domnești spre îndeplinire. De pildă, la 1 noiembrie 1621, domnitorul Alexandru Iliaș (1620-1621) trimitea din Iași următoarea scrisoare: „Scriem Domnia mea Diregătoriului și Șoltuzului și Prăgarilor și tuturor Dăbilarilor de târg de Huși”. Scrisoarea era adresată în același timp vătafilor mari
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
înlocui pe cea de pârcălab, era amintită într-un document emis de voievodul Alexandru Lăpușneanu, la 8 iunie <1553-1561, 1564-1567>, prin care i se întărea lui „Ioan Năvrăpăscul, isprav<ni>c de Huși”, ocine în Boureni și Stănislăvești. În cărțile domnești adresate conducătorilor comunității din Huși, ispravnicul apărea totdeauna primul, apoi șoltuzul și pârgarii. Într-un zapis din 25 aprilie 1552, întocmit la Iași, Ștefan Rareș voievod face un schimb de sate cu Episcopia de Roman, dând satul Birăești pe Moldova
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sfintei Episcopie”. Prin zapisul din 18 aprilie 1632, emis la Iași, voievodul Alexandru Iliaș (1620-1621, 1631-1633) poruncea ureadnicilor, șoltuzilor, pârcălabilor și tuturor târgoveților din Huși "să lase în pace” (să scutească) de diverse obligații (jold, podvoade, cai de olac, vii domnești, priveghi) „și alte angării mai mărunte” un număr de meșteri ai Episcopiei. La 26 august 1633, domnitorul Moise Movilă (1630-1631, 1633-1634) a dat poruncă dregătorilor mai sus-menționați să acorde scutiri mai multor meșteri ai Episcopiei de Huși (un cojocar, un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
domni cereau dregătorilor hușeni „să lase în pace de jold, cai de olac și alte angherii pe oamenii din satele care sunt ascultătoare de Episcopia Huși” (Rășești, Podeni, Coziiaci, Cârligați, Plopeni, Crețești, Hrubeni, n.a.). Ureadnicul era, deci, un înalt funcționar domnesc, numit și vornic de târg. După părerea lui Melchisedec, se ocupa cu instituirea și menținerea ordinii, era un căpitan de târg. Ajutorul ureadnicului era vătămanul, amintit în hrisovul lui Antonie Ruset (1675-1678) din 1676, prin care poruncea: „Diregătoriului și Vătămanului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ordinii, era un căpitan de târg. Ajutorul ureadnicului era vătămanul, amintit în hrisovul lui Antonie Ruset (1675-1678) din 1676, prin care poruncea: „Diregătoriului și Vătămanului său din siliște din Crețești”. Existența ureadnicilor se constată de timpuriu, fiind legată de curțile domnești din diferite localități. Numiți și vornici de târg, dregători sau namestnici, ureadnicii erau reprezentanții autorității domnești pe lângă organele administrative orășenești alese. Ei dirijau întreaga administrație locală și regională. Erau subordonați marilor vornici și aveau atribuții atât în orașe, cât și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1675-1678) din 1676, prin care poruncea: „Diregătoriului și Vătămanului său din siliște din Crețești”. Existența ureadnicilor se constată de timpuriu, fiind legată de curțile domnești din diferite localități. Numiți și vornici de târg, dregători sau namestnici, ureadnicii erau reprezentanții autorității domnești pe lângă organele administrative orășenești alese. Ei dirijau întreaga administrație locală și regională. Erau subordonați marilor vornici și aveau atribuții atât în orașe, cât și în ocoalele domnești. Principala lor atribuție era aceea de a supraveghea încasarea impozitelor și a deșugubinelor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
localități. Numiți și vornici de târg, dregători sau namestnici, ureadnicii erau reprezentanții autorității domnești pe lângă organele administrative orășenești alese. Ei dirijau întreaga administrație locală și regională. Erau subordonați marilor vornici și aveau atribuții atât în orașe, cât și în ocoalele domnești. Principala lor atribuție era aceea de a supraveghea încasarea impozitelor și a deșugubinelor, în special din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Aveau în subordine slujbașii fiscali și dregătorii locali, cum ar fi podvodarii, globnicii, deșugubinarii și olăcarii
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
orașelor (șoltuzi și pârgari), cu diferiți locuitori și cu alți slujbași, dădeau mărturii privind vânzări și cumpărări de terenuri, vii, prisăci, case ș.a. Mai puteau fi delegați și la efectuarea diferitelor hotărniciri în afara orașului sau a ocolului. Totodată, în calitate de reprezentanți domnești, răspundeau de executarea obligațiilor în muncă datorată domnului, ca proprietari feudali, de către locuitorii satelor din ocoale. Domnia le cerea adeseori vornicilor de Huși, ca și altor slujbași locali, să nu păgubească interesele Episcopiei de Huși, să nu impună satele Episcopiei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și militare, paharnicul cel mare avea și sarcina de a percepe din regiunile viticole ale țării, deseatina de vin cuvenită domnului. Paharnicul al doilea, cu reședința la Huși, „ține locul paharnicului cel mare și are în seamă mai ales viile domnești de la Huși, îngrijindu-se ca acestea să fie lucrate și culese la vreme potrivită”. Totodată, avea atribuții judecătorești în pricini ce țineau de domeniul viilor (furturi din vii etc.), având chiar dreptul de a condamna la moarte; dar condamnații se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cuvenită domnului. Din dreptul de judecată asupra orășenilor, încasa gloabele „obicinuite”. Paharnicul al treilea supraveghea viile din regiunile Bacăului și Trotușului. În orașele cu vii (Huși, Cotnari, Hârlău etc.), pe lângă paharnici, mai era un dregător, numit pivnicer care, în calitate de funcționar domnesc, aduna dijma din vin, una din sursele veniturilor domniei. În documentul din 10 octombrie 1648, este trecut ca martor Janei, pivnicerul din târgul Huși. Într-un zapis de vânzare din 1694, ce-l privea pe Stratulat Agariciu, găsim numele mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ca să nu aibă a supăra Sfânta Episcopie pentru vădrărit”). De colectarea dijmei de vin se ocupau vierii domniei, menționați într-un document din 14 februarie 1612, în timpul domniei lui Ștefan al II-lea Tomșa (1611-1615). Vierii supravegheau munca în viile domnești. În fruntea vierilor era un vătav, care colabora cu autoritățile orașului (șoltuzii și pârgarii). În podgoria Hușilor a fost și un însemnat număr de pândari de la vii. Ispravnicul ținutului Fălciu arăta că, în această podgorie „se află pe la viile boierești
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1658, când scutea de dări pe doi preoți și pe un diacon al Episcopiei („desetnicilor de stupi și desetnicilor de vin a-i lăsa în nesupărare”), în cadrul aceleiași politici de favorizare, promovată de domnitori pe parcursul secolelor XVII-XVIII. Gorștinarii adunau veniturile domnești de pe oi. Bezmenarii strângeau bezmenul sau darea pe casele ce erau pe locul domnesc. Deșugubinarii (sau șugubinarii) adunau gloabele (amenzile) pentru deșugubine sau crime, bătăi, furturi, acte imorale. Li se interzicea intrarea în satele Episcopiei, deoarece episcopii aveau dreptul de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
desetnicilor de stupi și desetnicilor de vin a-i lăsa în nesupărare”), în cadrul aceleiași politici de favorizare, promovată de domnitori pe parcursul secolelor XVII-XVIII. Gorștinarii adunau veniturile domnești de pe oi. Bezmenarii strângeau bezmenul sau darea pe casele ce erau pe locul domnesc. Deșugubinarii (sau șugubinarii) adunau gloabele (amenzile) pentru deșugubine sau crime, bătăi, furturi, acte imorale. Li se interzicea intrarea în satele Episcopiei, deoarece episcopii aveau dreptul de a cerceta și de a amenda pe locuitorii vinovați de abateri, în afară de tâlhărie și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ridicat la gradul de vechil beșleagă, cu obligația de a-i apăra pe concetățenii săi. Ca leafă „nu i s-a făcut nimică, nici tain, fiind șăzător la Huși”. IV. ILUSTRE POPASURI ÎN ZONA HUȘILOR 1. Domni moldoveni la curtea domnească Vechea așezare Huși a cunoscut o dezvoltare progresivă, depășind stadiul de sat, devenind târg, în cursul celei de a doua jumătăți a secolului al XIV-lea. Ritmul său ascendent a crescut la sfârșitul secolului al XV-lea, după ce a devenit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
așezare Huși a cunoscut o dezvoltare progresivă, depășind stadiul de sat, devenind târg, în cursul celei de a doua jumătăți a secolului al XIV-lea. Ritmul său ascendent a crescut la sfârșitul secolului al XV-lea, după ce a devenit reședință domnească, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare și în prima jumătate a secolului al XVI-lea. O creștere teritorială de valoare medie, în această perioadă, a cunoscut și orașele Bacău, Dorohoi, Tecuci, Piatra, Târgu Neamț și Hârlău. La această categorie de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
principale de circulație. Astfel, dacă orașele Bacău și Roman au crescut mai mult spre nord, Hușii s-au extins mai mult spre sud-est, în lungul zonei dintre pâraiele Drăslăvăț și Șara. Târgul nostru se afla la extremitatea sudică a itinerarelor domnești care, în general, urmau traseul Suceava - Hârlău - Iași - Vaslui - Huși (uneori Bârlad). De obicei, curtea domnească ajungea la Huși în luna martie. O excepție întâlnim în ultimul an al domniei lui Petru Rareș (1546), când domnul a stat la Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]