4,691 matches
-
cariera militară, spre supărarea tatălui său. Este posibil ca acest eveniment să fi fost reflectat mai târziu în operele dramatice ale lui Calderón, în care se regăsesc conflicte edipice între tați și fii. Trei ani mai târziu a debutat ca dramaturg cu o comedie intitulată „"Amor, honor y poder"” („"Dragoste, onoare și putere"”). Ca toți tinerii cu educație din vremea sa, Calderón a călătorit în Italia și Flandra, iar, începând cu 1625, a contribuit la Curtea regală cu un repertoriu dramatic
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
remarcat ca soldat în serviciul Ducelui de Infantado, în timpul asediului de la Fuenterrabía (1638) și a războiului civil din Catalonia (1640). Hitoronisit preot în 1661, la puțin timp a fost numit capelan la Reyes Nuevos de Toledo. Pe atunci era deja dramaturgul cel mai apreciat la Curte, iar în 1663 regele l-a desemnat capelanul său onorific, ceea ce îl obligă pe Calderón să-și mute reședința la Madrid, unde va muri în 1681, fiind considerat unul din cei mai mari dramaturgi ai
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
deja dramaturgul cel mai apreciat la Curte, iar în 1663 regele l-a desemnat capelanul său onorific, ceea ce îl obligă pe Calderón să-și mute reședința la Madrid, unde va muri în 1681, fiind considerat unul din cei mai mari dramaturgi ai epocii sale. Creațiile dramatice ale lui Calderón de la Barca reprezintă culminarea modelului teatral baroc creat spre sfârșitul secolului XVI de către Lope de Vega. Conform calculelor sale din anul morții, Calderón este autorul a cincisute optzeci de acte sacramentale, intermedii
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
cu justiția, cazul "Primarului din Zalamea", sau pasiunea amoroasă ce orbește sufletul, cazul operei „"El mayor monstruo"” („"Cel mai mare monstru"”) sau gelozia în „"El médico de su honra"” („"Doctorul onoarei sale"”). În cea dea doua parte a operei sale, dramaturgul inventează, depășind repertoriul cavaleresc, o formă poetico-simbolică necunoscută până la el și care va configura un teatru esențialmente liric, ale cărui personaje tind către simbolic și spiritual. Este cazul unor drame filozofice și teologice, acte sacramentale și comedii mitologice sau palatine
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
A murit din cauza unui cancer, care i-a desfigurat chipul, în 1476. Mama sa a murit pe când poetul era doar un copil. a studiat filologie și artă militară. Unchiul său, Gómez Manrique, a fost de asemenea un bun poet și dramaturg, iar din familia lui Jorge nu lipseau și alți bărbați de Litere sau buni militari. Familia Manrique de Lara, una dintre familiile nobiliare cele mai vechi din Spania, deținea unele din cele mai importante titluri din Castilia : ducatul de Nájera
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
(n. 6 august 1868, Villeneuve-sur-Fère-en-Tardenois, Aisne — d. 23 februarie 1955, Paris) a fost un poet, dramaturg și eseist francez. Membru al Academiei Franceze, din 1946. În anul 1870, familia copilului s-a mutat la Bar-le-Duc, apoi la Rambouillet și la Compiègne. Urmează studiile primare și liceale la Bar-le-Duc, iar începând cu anul 1882, când familia se
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
(n. 5 iunie 1898, Fuente Vaqueros, Granada - d. 18 august 1936, între Víznar și Alfacar, ibidem) a fost un poet, prozator și dramaturg spaniol, cunoscut și pentru talentul său în alte domenii ale artei. Încadrat în generația lui 27 a literaturii spaniole, este cel mai popular și influent scriitor spaniol din secolul XX. Ca dramaturg este considerat una dintre figurile de referință ale
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
Alfacar, ibidem) a fost un poet, prozator și dramaturg spaniol, cunoscut și pentru talentul său în alte domenii ale artei. Încadrat în generația lui 27 a literaturii spaniole, este cel mai popular și influent scriitor spaniol din secolul XX. Ca dramaturg este considerat una dintre figurile de referință ale teatrului spaniol din secolul XX, alături de Valle-Inclán și Buero Vallejo. A murit executat în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939), datorită simpatiei sale pentru Frontul Național și condiției sale de homosexual declarat. S-
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
Onoare Principalele decorații franceze • Ordinul Eliberării • Medalia Militară • Ordinul Național de Merit • Crucea de Război 1914-18 • Crucea de Război 1939-45 • Crucea Valorii Militare • Medalia Rezistenței • Medalia Evadaților • Ordinul Palmelor Academice • Ordinul Meritului Agricol • Ordinul Meritului Maritim • Ordinul Artelor și Literelor • Dramaturgul Népomucène Lemercier a refuzat să depună jurământ împăratului și dinastiei, La Fayette și poetul Jean-François Ducis, Gérard de Nerval, George Sand, Honoré Daumier, Littré, Gustave Courbet, Guy de Maupassant, Maurice Ravel (care a refuzat pe loc această distincție fără sa
Legiunea de onoare () [Corola-website/Science/308157_a_309486]
-
general, cât și în mod special în domeniul păstrării limbii române și a cultivării limbii literare, respectiv în domeniul cercetărilor științifice (lingvistică, dialectologie, folcloristica).<br> Renumitul savant român a fost un distins profesor universitar, om de știință și cultură, scriitor, dramaturg, istoric și critic literar, folclorist, autor de antologii, de manuale școlare, de cursuri pentru uzul studenților, cercetător al relațiilor sârbo-române, traducător, dar, înainte de toate, lingvist și dialectolog de marcă, respectiv lexilocog și lexicograf. Dialectologia a fost disciplină științifică de baza
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
lui Florian Henckel von Donnersmarck, care prezintă cum agenții Stasi (poliția secretă a RDG) monitorizau Berlinul de Est. În rolurile principale sunt Ulrich Mühe ca Căpitanul Stasi Gerd Wiesler, Ulrich Tukur drept superiorul său Anton Grubitz, Sebastian Koch în rolul dramaturg Georg Dreyman, și Martina Gedeck în rolul iubitei lui Dreyman, o prominentă actriță numită Christa-Maria Sieland. Filmul a fost lansat în Germania pe 23 martie 2006. Pe lângă Oscar, filmul a mai câștigat și șapte premii Deutscher Filmpreis, printre care pentru
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
petrece în anul 1984, în fosta RDG. Cu câțiva ani înainte de căderea regimului comunist, mașinăria de urmărire a activităților private ale cetățeanului funcționează perfect. Unul dintre pionii acesteia, Gerd Wiesler, un ofițer STASI deosebit de conștiincios, este numit responsabil cu urmărirea dramaturgului de succes Georg Dreyman, bănuit de gânduri mult prea liberale pentru binele său. Întregul apartament al dramaturgului este împinzit cu microfoane, ascunse cu multă grijă în pereți, telefon, etc. Pentru a putea avea subiectul mai bine sub control, ofițerul Wiesler
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
a activităților private ale cetățeanului funcționează perfect. Unul dintre pionii acesteia, Gerd Wiesler, un ofițer STASI deosebit de conștiincios, este numit responsabil cu urmărirea dramaturgului de succes Georg Dreyman, bănuit de gânduri mult prea liberale pentru binele său. Întregul apartament al dramaturgului este împinzit cu microfoane, ascunse cu multă grijă în pereți, telefon, etc. Pentru a putea avea subiectul mai bine sub control, ofițerul Wiesler se instalează chiar în podul clădirii în care locuia dramaturgul. De aici el ascultă, cu schimbul, toate
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
liberale pentru binele său. Întregul apartament al dramaturgului este împinzit cu microfoane, ascunse cu multă grijă în pereți, telefon, etc. Pentru a putea avea subiectul mai bine sub control, ofițerul Wiesler se instalează chiar în podul clădirii în care locuia dramaturgul. De aici el ascultă, cu schimbul, toate conversațiile pe care dramaturgul le poartă, în primul rând cu prietena sa, Christa-Maria Sieland, actriță de succes. Pe parcursul acestor conversații, ofițerul STASI are ocazia să afle detalii din viața celor doi, ajungând să
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
microfoane, ascunse cu multă grijă în pereți, telefon, etc. Pentru a putea avea subiectul mai bine sub control, ofițerul Wiesler se instalează chiar în podul clădirii în care locuia dramaturgul. De aici el ascultă, cu schimbul, toate conversațiile pe care dramaturgul le poartă, în primul rând cu prietena sa, Christa-Maria Sieland, actriță de succes. Pe parcursul acestor conversații, ofițerul STASI are ocazia să afle detalii din viața celor doi, ajungând să se implice afectiv în încercările lor de a se păstra în afara
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
implice afectiv în încercările lor de a se păstra în afara jocurilor politice ale colegilor de breaslă. Christa-Maria Sieland este curtată asiduu de superiorul lui Wiesler, Bruno Hempf, ministru, care ii cere acestuia, tot mai insistent, să găsească dovezile necesare arestării dramaturgului. Hempf îi ordonase supravegherea lui Dreyman pentru a putea ajunge, după arestarea lui, mai ușor la iubita acestuia. Christa-Maria va ceda avansurilor libidinoase ale lui Hempf, în speranța unei cariere asigurate. Sinuciderea unuia dintre cei mai buni prieteni ai artistului
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
numărul impresionant de sinucideri din RDG și motivele pentru care cetățenii disperați recurg la aceasta soluție. Articolul reușeste să treacă granița și este publicat în "Der Spiegel". Wiesler, care participase pasiv la redactarea acestuia și cunoștea până și locul unde ascundea dramaturgul mașina de scris, refuză să îl trădeze pe autor, ba chiar sustrage mașina înainte ca agenții STASI să o poată găsi. Crista-Maria însă nu este la fel de puternică, ea cedează la interogatoriu iar mai apoi, învinsă de remușcări, se sinucide. Wiesler
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
agenții STASI să o poată găsi. Crista-Maria însă nu este la fel de puternică, ea cedează la interogatoriu iar mai apoi, învinsă de remușcări, se sinucide. Wiesler cade în dizgrație și este transferat la poștă, unde desface scrisori. După căderea regimului comunist, dramaturgul află că fusese pus sub urmărire și găsește dosarul, realizând, la citirea acestuia, că ofițerul Wiesler fusese de partea sa. Îl caută dar când îl găsește, neștiind ce să îi spună, nu îl abordează, preferând să îi dedice volumul - folosind
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
Wiesler fusese de partea sa. Îl caută dar când îl găsește, neștiind ce să îi spună, nu îl abordează, preferând să îi dedice volumul - folosind însă numele acestuia de cod - proaspăt publicat, pe care Wiesler îl achiziționează, mișcat de gestul dramaturgului.
Viețile altora () [Corola-website/Science/307509_a_308838]
-
căpitan de marină, reîntors recent dintr-o călătorie romantică prin Orientul Îndepărtat. Shelley lucrează la o nouă piesă în versuri, o tragedie istorică despre ajunul primei revoluții burgheze din Anglia - "Carol I" ("Charles the First"). De asemeni, traduce din Calderón, dramaturgul spaniol, cu care și-a descoperit, nu de mult, afinități deosebite. Prin intermediul lui Trelawny, Shelley comandă unui constructor de nave genovez o ambarcațiune specială, pentru plimbările pe care speră să le facă, împreună cu Eduard Williams, pe apele golfului Spezzia, unde
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii (Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească) (1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare (1983), Bilețchi s-a afirmat ca un avizat cercetător al dramaturgiei și prozei contemporane din Republica Moldova. Plătind o vreme tribut înțelegerii
Nicolae Bilețchi () [Corola-website/Science/307526_a_308855]
-
(n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, în prezent raionul Șoldănești — d. 26 iunie 2013, Chișinău) a fost un poet, prozator, academician, publicist și dramaturg din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. Este recunoscut în critica literară pe plan internațional și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia. Cel de-al doilea copil al țăranilor înstăriți Leonte și Eudochia
Dumitru Matcovschi () [Corola-website/Science/307602_a_308931]
-
Otello este penultimă dintre operele compuse de Giuseppe Verdi, pe un libret de mare calitate scris de Arrigo Boito după celebra piesă Othello a dramaturgului englez William Shakespeare. Că și în cazul ultimei sale opere, Falstaff, a cărei premieră absolută a avut loc la Teatro alla Scală din Milano, la 9 februarie 1893, se observă influență clară wagneriana, trecerea de la operă bazată pe arii și
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
timp este introdus de către soția sa unor figuri culturale și politice, precum: poeții Ramón de Campoamor y Campoosorio și Gaspar Núñez de Arce, viitorii lideri politici ai Primei Republici Spaniole, Emilio Castelar y Ripoll și Francisco Pi y Margall, și dramaturgul Manuel Tamayo y Baus. În deceniul următor călătorește în Grecia, Elveția, Italia și Imperiul German. În anul 1858, la Madrid, Urechia încerca, în paginele gazetei La Discusion, să argumenteze necesitatea unității popoarelor neolatine din orientul și occidentul Europei, formarea unui
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
istoria culturii românești” și „Portrete din Galeria Națională” (Costache Conachi, Iosif Vulcan, Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Ion Câmpineanu, C. A. Rosetti, Gheorge Magheru, Costache Negri, Christian Tell). 35 de emisiuni din cadru „Teatrului radiofonic” au fost dedicate unor actori și dramaturgi români clasici. Între anii 1985-1999, nenumărate sunt participările la emisiunea „Răspundem ascultătorilor”. Mulți s-au bucurat de mulțimea de informații din lumea teatrului, dar și de vocea expresivă, caldă a celui ce le transmitea pe calea undelor. La Televiziune a
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]